Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
1.Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 14.06.2022, sub dosar nr. x/32/2022, reclamanta Societatea A SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Ministerul Finanțelor
- anularea Deciziei nr. 15/P din 24.03.2022, prin care Ministerul Finanțelor - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. ISR-AIF - 4623/18.12.2021 emisă de D.G.R.F.P. lași;
- anularea dispoziției obligatorii anterior menționate, suspendarea executării Deciziei nr. 15/P din 24.03.2022, prin care Ministerul Finanțelor - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziției obligatorii nr. ISR- AIF - 4623/18.12.2021 emisă de D.G.R.F.P. Iași;
- suspendarea dispoziției obligatorii anterior menționate.
2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 44 din 22 martie 2024, Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamanta A S.R.L. Roman în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, și Ministerul Finanțelor, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.
A anulat în parte Decizia nr. 15/P/24.03.2022 emisă de Ministerul Finanțelor și Dispoziția obligatorie ISR_AIF 4623/08.12.2021 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași cu privire la suma de 1.349.521 lei (aferentă unui nr de (...) cupoane de pensie stabilite eronat în cuprinsul măsurii 2) si a accesoriilor aferente acesteia.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta B și pârâții Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, ambii prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.
3.1 Recurenta reclamantă a invocat nelegalitatea sentinței pronunțate de prima instanță în privința soluției prin care a fost respinsă cererea de anulare a Măsurii nr. 3 din dispoziția obligatorie prin care reclamanta a fost obligată la restituirea sumei de 3.193.978 lei și a accesoriilor aferente precum și în privința soluției prin care a fost respins motivul de nelegalitate vizând necompetența materială a organelor de inspecție economico-financiară în efectuarea controlului.
Soluția prin care prima instanță a confirmat măsura dispusă de organul de control este vădit nelegală deoarece, antrenarea răspunderii administrativ - financiare a reclamantei, asemeni oricărui alt tip de răspundere civilă, nu se poate dispune decât în urma săvârșirii, cu vinovăția cerută de lege, a unei fapte ilicite.
Or, în cazul concret, chiar dacă s-ar considera că reclamanta avea obligația de a tipări bilete de călătorie cu reducere de 50% într-un format special și că nerespectarea acestei obligații ar reprezenta o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către reclamantă, aceasta poate antrena răspunderea civilă administrativ financiară a reclamantei doar în privința sumelor decontate în baza biletelor cu privire la care s-au constatat neregularitățile invocate de organele de control, respectiv cele aferente lunilor mai 2015, februarie 2016, iulie 2017, noiembrie 2018 și februarie 2019, fără a se putea dispune însă antrenarea răspunderii și restituirea sumelor încasate de la bugetul de stat pentru restul celor 55 de luni calendaristice din intervalul 01.01.2015 - 31.12.2019, atât timp cât biletele (legitimațiile) de călătorie aferente acestor luni calendaristice nu au fost verificate și, cu privire la acestea nu s-a constatat vreo abatere.
Reclamanta nu avea obligația legală de a tipări bilete (legitimații) de călătorie cu reducere de 50% într-un format diferit față de restul biletelor de călătorie utilizate în activitatea sa. Reducerea de 50% acordată beneficiarilor Legii nr. 147/2000 rezultă din contravaloarea călătoriei înscrisă în bilet și nu din formatul distinct al biletului.
Nelegalitatea soluției prin care prima instanță a respins cererea de anulare a Măsurii nr. 3 decurge și din împrejurarea că, în realitate, nu există dispoziții legale care să impună operatorilor de transport rutier de persoane obligațiile a căror pretinsă nerespectare a fost constatată prin actele administrativ financiare contestate (tipărirea și emiterea legitimațiilor de călătorie cu preț redus într-un format distinct de cel al legitimațiilor de călătorie cu preț întreg, evidențierea distinctă în contabilitate a veniturilor încasate de la beneficiarii facilităților de transport).
Separat de împrejurarea că existența unui format distinct nu este prevăzută de lege, arată faptul că un astfel de format nu ar avea nicio utilitate atât timp cât formularul tipizat al biletelor de călătorie utilizat de operatorii de transport rutier, partea detașabilă fiind desprinsă din dreptul prețului corespunzător distanței parcurse de pasager, indiferent dacă acesta plătește biletul integral sau dacă este beneficiarul unei reduceri de 50% în temeiul Legii nr. 147/2000.
În concluzie, argumentul instanței conform căruia reclamanta nu a făcut dovada realității serviciului prestat prin netipărirea biletelor de călătorie cu tarif redus cu un „anumit format" (neprecizat de instanță), nealocarea de plaje de numere distincte și neînregistrarea separată a veniturilor realizate din vânzarea acestor bilete este incorect, în condițiile în care organului de stabilirea caracterului real/ nereal al prestației de transport decontate de la bugetul de stat, operațiune pe care echipa de control a și realizat-o în cazul documentelor analizate prin sondaj.
Nelegalitatea soluției prin care prima instanța a respins cererea de anulare a actelor contestate întemeiată pe motivul necompetenței inspecției economico-financiare, încălcarea disp. art. 3 pct. 5 lit. f și art. 3 pct. 6 din OUG nr. 94/2011. Reclamanta nu face parte din categoria entităților cărora le sunt acordate sume de la bugetul de stat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități și, prin urmare, nu face parte din sfera operatorilor economici cu privire la care inspecția economico financiară poate efectua verificări.
In calitatea sa de agent economic prestator de servicii de transport rutier în favoarea persoanelor prevăzute de Legea nr. 147/2000 (pensionarii din sistemele publice de pensii) reclamantei nu îi sunt alocate de la bugetul de stat sume „pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități" și, prin urmare, nu face parte din sfera operatorilor economici supuși inspecției economico financiare.
Faptul că operatorul de transport recuperează contravaloarea prestației efectuate în beneficiul categoriei sociale anterior menționate de la Ministerul Transporturilor nu îl transformă pe acesta într-un beneficiar al vreunei facilități acordate din fonduri publice, obligația sa fiind aceea de a efectua transporturi publice de persoane cu mijloace de transport auto, independent de modul în care i se asigură plata contravalorii prestației sau de persoana titularului obligației de plată.
Nelegalitatea soluției pronunțate derivă, în primul rând, din faptul că pentru a justifica aplicabilitatea dispozițiilor art. 3 pct. 5 lit. f și art. 3 pct. 6 din OUG nr. 94/2011, instanța a apelat la o ficțiune constând în existenta unei categorii inexistente de beneficiari de subvenții, respectiv categoria „ beneficiarilor indirecți".
Împrejurarea că operatorii de transport încasează de la bugetul de stat contravaloarea parțială a serviciului de transport prestat nu este de natură a-i transforma pe aceștia în beneficiarii vreunei subvenții / facilități întrucât, esențial pentru calificarea unui transfer ca fiind o subvenție nu este încasarea sumei în cauză (întrucât orice prestator de servicii se bucură finalmente de prețul serviciului pe care 1-a prestat), ci scopul cu care suma este plătită.
„Beneficiarii indirecți" ai sumelor acordate de stat pentru transportul subvenționat al pensionarilor reprezintă o categorie inexistentă din punct de vedere juridic în lipsa căreia raționamentul privind competența inspecției economico-financiare de a efectua controlul nu ar fi putut fi construit. Totodată, instanța a stabilit și regimul juridic aplicabil noii categorii de beneficiari astfel încât aceasta să aibă drept rezultat extinderea sferei de competență a inspecției economico-financiare și la operatorii economici neprevăzuți expres de disp. art. 3 pct. 5 lit. f și art. 3 pct. 6 din OUG nr. 94/2011.
Raționamentul greșit al instanței este și rezultatul interpretării defectuoase a dispozițiilor art. 3 pct. 5 lit. f și art. 3 pct. 6 din OUG nr.94/2011. Ipoteza raționamentului expus de instanță a constat în faptul că sumele acordate de la bugetul de stat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități nu sunt prevăzute limitativ de lege, textul art. 3 pct. 6 din OUG nr. 94/2011 enumerând, cu titlu de exemplu, o parte din aceste sume („subvenții, transferuri, alocații și alte sume asimilate acestor ").
Caracterul greșit al interpretării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3 pct. 5 lit. f și art. 3 pct. 6 din OUG nr. 94/2011 este evident: deși transferurile de la bugetul de stat care atrag competența de verificare a inspecției economico-financiare au o prezentare exemplificativă în art. 3 pct. 6, teza finală a aceluiași text de lege impune condiția suplimentară ca sumele în cauză să fie acordate de la bugetul de stat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități.
Așadar, deși enumerarea tipurilor de transferuri are caracter exemplificativ, categoria sumelor în cauză este limitată de lege în sensul că, indiferent de tipul lor, sumele în cauză trebuie să fie acordate beneficiarului în scopul subvenționării unor produse sau susținerii unor activități.
Or, în cazul de față, sumele în cauză nu sunt acordate reclamantei pentru subvenționarea unor produse sau susținerea vreunei activități ci îi sunt decontate exclusiv în scopul acoperirii cheltuielilor suportate de aceasta pentru transportul pensionarilor din sistemele publice de pensii, aceștia fiind beneficiarii schemei de sprijin prevăzute de Legea nr. 147/ 2000.
Argumentul expus de prima instanță conform căruia verificarea efectuată de Ministerul Transporturilor anterior aprobării deconturilor este incompletă întrucât art. 31 din Norma aprobată prin HG nr.2403/ 2004 prevede doar obligația de verificare a deconturilor centralizatoare și nu și a celorlalte documente justificative (cupoane talon, borderouri, legitimații călătorie, etc.) nu este de natură a confirma competența materială a inspecției economico financiară, întrucât caracterul deficitar al reglementării modului de efectuare a controlului de către Ministerul Transporturilor nu are drept consecință extinderea competenței unei alte instituții (inspecția economico financiară) în afara limitelor care i-au fost stabilite prin disp. OUG nr. 94/2011, așa cum, implicit, a statuat instanța de fond.
Susținerea instanței potrivit căreia existența unui control ex ante (realizat de Ministerul Transporturilor) nu exclude un control ex post (efectuat de inspecția economico financiară) este nefondată în condițiile în care controlul efectuat de Ministerul Transporturilor este tot unul expost. Existența controalelor ex ante și ex post implică, în mod necesar, apariția după efectuarea controlului ex ante unor situații juridice noi, inexistente la data controlului anterior, și a căror verificare nu poate fi realizată, în mod obiectiv, decât pe calea unui control expost.
În drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8 C.pr.civ.
3.2 Ministerul Finanțelor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (DGRFP lași), prin mandatara Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, a arătat că este nelegală în parte sentința civilă nr.44/22.03.2024 pronunțată în dosarul nr. x/32/2022 și a solicitat casarea în parte a sentinței recurate și respingerea în totalitate a acțiunii formulate.
În motivare, a precizat, în esență, că instanța de fond în mod nelegal a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 15/24.03.2022 și dispoziția obligatorie nr.lSR_AIF-4623/18.12.2021-cu privire la suma de 1.349.521 lei și accesoriile aferente, întrucât, această soluție se bazează pe încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente din cuprinsul următoarelor norme legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate cu privire la suma de 1.349.521 lei.
Prezentarea de către S.C. A S.R.L., pentru perioada verificata (2015-2019), doar a deconturilor lunare aferente pestațiilor efectuate, în care sunt menționate o parte din informațiile de pe cupoane talon (seria și nr. cupon, distanța călătorie km, valoare biletului totală și suma reprezentând 50% reducere), fără a se prezenta și cupoanele-talon, care constituie documente justificative, nu justifica realitatea si legalitatea datelor consemnate in deconturi, întrucât aceste deconturi nu reprezintă documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate.
Justificarea operațiunilor în evidența contabilă se face, potrivit prevederilor legale, cu documente justificative în original sau reconstituite și care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare (inclusiv cele reconstituite).
Documentele justificative care stau la baza efectuării călătoriilor pensionarilor cu mijloacele de transport auto, beneficiari ai facilităților prevăzute de Legea nr. 147/2000, sunt cuponul-talon și legitimația de călătorie cu reducere de 50%, în conformitate cu prevederile art. 19 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 2403/2004. Astfel, documentele justificative care stau la baza înregistrării în evidența contabilă a serviciilor de transport pensionari beneficiari ai facilităților prevăzute de Legea nr. 147/2000 sunt cuponul-talon și legitimația de călătorie cu reducere de 50%.
Instanța de fond in mod nelegal a reținut doar concluziile expertizei potrivit cărora indiferent de indicativul 27 sau 271, este vorba de o eroare materială, realitatea serviciilor de transport fiind probata prin intermediul raportului de expertiza, dosarele de pensii regăsindu-se efectiv în baza de date si in plaja de numere a CJP Neamț.
Chiar daca ar fi fost o eroare materiala, organul de inspecție a procedat la identificarea cupoanelor talon raportate la ARR și înscrise in deconturile centralizatoare lunare transmise la MTIC in perioada 2015-2019, care prezintă numere de dosare de pensie ce nu se afla in plaja de numere, respectiv cupoanele cu indicativul 271 de la numărul 307.001-799.999 nu se suprapun cu cealaltă plaja de la 800.000 la 865.889, rezultând un număr de 223.542 cupoane talon pentru care societatea a solicitat și încasat de la MTIC suma totala de 1.479.292 lei -in cuprinsul căreia se regăsește si suma de suma de 1.349.521 lei pentru care a fost admisa acțiunea (50% din prețul călătoriei).
4. Apărările formulate în cauză
Atât recurenta reclamantă cât și recurenții pârâții au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de partea adevrsă.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând sentința recurată, în limita criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Din perspectiva situației de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanța de fond, se reține că în perioada 27.08.2020 - 05.11.2021, A S.R.L. a fost supusă unei inspecții economico-financiare efectuate în temeiul disp. O.U.G. nr. 94/2011 fiind emisă Dispozița obligatorie nr. ISR- AIF - 4623/18.12.2021 de către D.G.R.F.P. Iași prin care s-a dispus obligația de restituire a sumei de 6.682.810 lei, din care 4.693.866 lei reprezintă debit principal, iar suma de 1.988.944 lei reprezintă dobânzi și penalități.
Suma totală se compune din:
1) creanță bugetară de 25.375, 50 de lei (măsura 1) din care suma de 17.069,50 lei creanță principală și suma de 8.306 lei valoarea accesoriilor (dobânzi 5523 lei și penalități de întârziere 2783 lei) fiind identificate următoarele nereguli: suma de 7.311,50 lei - reprezentând diferență între sumele solicitate și încasate de la MTIC și valoarea sumelor încasate de operatorul economic din eliberarea legitimațiilor de călătorie, în urma verificării registrelor de casă zilnice constatându-se că sumele încasate din vânzarea legitimațiilor de călătorie sunt mai mici decât sumele solicitate și încasate de la MTIC; suma de 9.758 lei care corespunde unui număr de 1.148 cupoane talon decontate pentru călătorii pe traseul Roman - Bacău și retur, pentru care organul de control nu a identificat legitimații de călătorie cu valoare o egală.
2) creanță bugetară de 2.061.184, 50 de lei (măsura 2) din care suma de 1.482.818,50 lei creanță principală și suma de 578.366 lei valoarea accesoriilor (dobânzi 381.760 lei și penalități de întârziere196.606 lei) fiind identificate următoarele nereguli: suma de 1.479.292 lei a fost decontată în temeiul unui număr de 223.542 cupoane talon raportate la ARR și înscrise în deconturile centralizatoare transmis către MTIC care prezintă numere de dosare de pensie ce nu se află în plaja de numere a Casei Județene de Pensii Neamț: suma de 666 lei a fost decontată în situații în care au fost raportate în aceeași dată (zi/an/lună) pentru o singură persoană (cu același nr de dosar) mai multe cupoane talon pentru același traseu sau pentru trasee diferite, imposibil de realizat, apreciate ca fiind nereale motivat de faptul că, o persoană nu ar fi putut fi în același timp în locuri diferite, având în vedere si graficul de circulație al mijloacelor de transport, suma de 2.860,50 lei a fost decontată în baza unui număr de 435 cupoane talon care au aparținut unor persoane decedate sau care nu au fost găsite în baza de date a CJP Neamț.
3) creanță bugetară în sumă de 4.596.250 lei (măsura 3) din care suma de 3.193.978 lei creanță principală și suma de 1402.272 lei valoarea accesoriilor (dobânzi 922.730 lei și penalități de întârziere 479.542 lei) pentru care operatorul de transport nu a prezentat organului de inspecție economico financiară documentele care dovedesc realitatea serviciului prestat, respectiv cupoanele talon, în număr de 681.883 înscrise în deconturile centralizatoare lunar la MTIC și preluate ca sume centralizate valoric în facturile întocmite lunar pentru care societatea a solicitat și încasat de la MTIC suma totală de (...) lei reprezentând contravaloarea a 50% din tariful călătoriilor pentru pensionari, deși aceste documente au fost solicitate. Pentru perioada 01.01.2015 - 31.12.2019 operatorul economic nu a atribuit plaje de numere separate pentru legitimațiile de călătorie cu 50% reducere, nu a eliberat legitimații de călătorie cu reducere de 50% și nu a ținut o evidență analitică a veniturilor încasate de la persoanele beneficiare de facilități, astfel că, organul fiscal nu a avut cum să departajeze aceste încasări.
Referitor critica de nelaglitate vizând necompeneța materială a organelor de inspecție economico financiară în efectuarea controlului, formulată de reclamantă, Înalta Curtea notează că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c din OUG nr. 94 /2011, inspecția economico-financiară se efectuează cu privire la fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități.
Conform art. 6 lit. d din OUG nr. 94/2011, organele de inspecție economico-financiară verifică realitatea informațiilor cuprinse atât în documentația aferentă fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susținerea anumitor activități, cât și în documentele justificative prevăzute de lege pentru acordarea acestora, iar potrivit art. 7 alin. (1) din același act normativ, inspecția economico-financiară se exercită la sediul operatorilor economici sau al organului de inspecție economico-financiară, separat sau combinat, inclusiv sub forma controlul ex-post (ulterior), care constă în verificarea activității operatorilor economici conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, aferente exercițiilor financiare încheiate. Controlul financiar ex-post se desfășoară la solicitarea autorităților publice cu atribuții de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În toate cazurile în care se efectuează acțiuni de control financiar ex-post, un exemplar al actului de control întocmit, împreună cu copiile documentelor de valorificare, se transmite autorității care a solicitat verificarea.
Inspecția economico-financiară se poate desfășura la operatorii economici expres prevăzuți de dispozițiile art. 3 pct. 5 lit. a - e din OUG nr. 94 /2011 (art. 2 lit. a - e din HG nr. 101 /2012), precum și la alți operatori economici, indiferent de forma de proprietate, pentru fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat sub forma subvențiilor, transferurilor, alocațiilor sau a altor sume asimilate acestora, pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități (art. 3 pct. 5 lit. f și pct. 6 din OUG nr. 94 /2011). În această din urmă categorie au apreciat autoritățile recurente că se încadrează recurenta reclamantă.
De asemenea, Înalta Curtea reține că operatorii de transport, în exercitarea drepturilor referitoare la decontarea călătoriilor subvenționate de la bugetul de stat, conform Legii nr.147/2000, sunt supuși regulilor de inspecție economico-financiară cuprinse în OUG nr. 94/2011. Această concluzie se desprinde inclsuiv din art. 2 alin. (2) din Anexa la HG nr.2403/ 2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari, conform cărora ,,Diferența dintre tariful stabilit pentru călătoriile pe calea ferată cu trenuri personale, cu trenuri accelerate fără regim de rezervare sau cu trenuri rapide, clasa a ll-a, cu mijloace auto sau cu navele de călători clasa a ll-a și suma încasată de la pensionari se suportă din bugetul de stat, care se recuperează de agentul economic care a efectuat transportul, conform prezentelor norme metodologice".
Așadar, competența materială privind verificarea legalității deconturilor aferente sumelor acordate de la bugetul de stat aparține Ministerului Finanțelor, prin structurile specializate din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice teritoriale, conform dispozițiilor art. 6 lit. d și art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2001 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare la operatorii economici.(...) în sfera subiectelor de drept care sunt supuse inspecției economico-financiare reglementate de O.U.G. nr. 94/2011, art. 1 din acest act normativ are în vedere operatorii economici, iar art. 3 pct. 5 lit. f, include în această categorie și societățile comerciale cu capital integral privat.
Totodată, prezintă relevanță împrejurările că facilitatea de care beneficiază pensionarii reprezintă bani care se suporta de la bugetul de stat, iar obligațiile operatorului de transport pentru transportul pensionarilor sunt prevăzute, în mod detaliat, în cuprinsul art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (1), art. 7 art. 16 art. 17 art. 19 art. 23 art. 30 din Anexa nr.1 la HG nr.2403/2004, coroborat cu prevederile art. 134 lit. s, pct.vi din Ordinul nr. 980/2011, cu modificările si completările ulterioare.
Legiuitorul a înțeles să reglementeze, în mod expres, modalitatea în care operatorul de transport poate presta serviciile de transport cu reducere de 50% din tariful stabilit, pentru persoanele beneficiare ale Legii 147/2000 (pensionari) respectiv - în temeiul unor legitimații de călătorie eliberate în baza cuponului-talon prezentat și a achitării costului biletului redus cu 50%, diferența neachitata de pensionar fiind încasată lunar, direct de la bugetul de stat.
Pe cale de consecință, verificările efectuate de către organele de inspecție economico-financiară vizează operatorii economici care au beneficiat de sume de la bugetul general consolidat, organele de inspecție economico-financiară având atribuția de a verifica la realitatea informațiilor cuprinse în documentele justificative, prevăzute de lege pentru fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat.
Concluzionând, în considerarea prevederilor legale amintite, Înalta Curte reține că este reglementat atât un control ex-ante, care privește documentația justificativă prezentată de transportator pentru decontarea prețului călătoriilor subvenționate, cât și un control ex-post, în speță exercitat prin dispoziția obligatorie care face obiectul acțiunii în anulare.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nelgalitate invocat de recurenta reclamantă, Înalta Curte observă că aceasta a înțeles să reitereze, în recurs, doar critici vizând soluția dispusă asupra măsurii 3 din dispoziția contestată, constând în stabilirea unei creanțe bugetare în sumă de 3.193.978 lei (la care se adaugă dobânzi si penalități de întârziere în valoare de 1.402.272 lei) decontată în intervalul 01.01.2015 -31.01.2019.
În cuprinsul dispoziției obligatorii ISR_AIF 4623/ 08.12.2021 s-a reținut că societatea a prezentat matca biletelor de călătorie/ legitimațiilor de călătorie aferente unei luni din fiecare an verificat (fiind efectuată o verificare prin sondaj) și s-a constatat că, contrar prevederilor legale, nu au fost tipărite legitimații de călătorie cu reducere de 50% care să aibă formatul și datele conform reglementărilor specifice deși prevederile art. 7 din H.G. 2403/2004 sunt neechivoce.
Recurenta-reclamantă nu a contestat faptul că nu a tipărit și utilizat legitimații de călătorie cu preț redus, specifice călătoriilor cu reducere pentru pensionari, susținând că nu poate fi stabilită în sarcina sa o obligație de tipărire și emitere a legitimaților cu preț redus într-un format distinct de cel al legitimațiilor cu preț întreg.
Raționamentul expus de recurentă nu poate fi, însă, primit, câtă vreme potrivit dispozițiile legale incidente în speță reglementează, în mod neechivoc, o astfel de obligație.
Art. 7 din Anexa la HG nr.2403/2004 stipulează că legitimațiile de călătorie cu reducere de 50% sunt tipărite de operatorul care efectuează transportul și au formatul și datele potrivit reglementărilor specifice ale acestuia.
Așadar, recurenta, în calitate de operator de transport, avea obligația de a tipări și utliza, în cazul pensionarilor beneficiari ai reducerii de 50% legitimații speciale respectând un anumit format, distinct de cel al legitimațiilor cu preț întreg, astfel încât în urma verificării mătcii să se poată identifica cele două categorii distincte de legitmații. Cu alte cuvinte, prevederile art. 7 din Anexa la HG nr.2403/2004 acordă operatorului de transport libertatea de a-și alege formatul legitimațiilor emise, instituind, însă, obligația de a tipări și utilza un format distinct pentru legitimațiile cu reducere, apt a facilita diferențeierea acestora de legitimațiile cu preț întreg.
În continuare, Înalta Curte notează că, prin folosirea aceluaiși tip de legitimații indiferent de acordarea sau nu a unei reduceri, operatorul de transport a generat o situație în care este imposibil a stabili ce matcă era aferentă unui legitimații cu reducere și ce matcă era aferentă unei legitimații cu preț întreg.
Pe cale de consecință, în lipsa legitimațiilor de călătorie cu reducere de 50 % dar, mai ales a mătcii specifice acestora care să poate fi prezentată organelor de control, în mod corect de reținut prima instanță că nu se poate stabili care călătorii au fost vândute cu preț întreg și care cu preț redus.
De asemenea, se impune a sublinia că operatorul de transport nu are doar obligația de a asigura transportul, ci, potrivit ar. 30 din HG nr. 2403/2004, are obligații în privința dovedirii realității și exactității datelor prezentate în vederea accesării bugetului de stat. Verificările organelor de control au vizat prestarea în mod efectiv a unui serviciu de transport pentru pensionarii care beneficiază de reducerea de 50 %, operațiune care nu a fost probată de recurentă.
Potrivit anexei 5 din Ordinul MFP 2185/2001 biletul de călătorie servește ca document justificativ pe baza căruia unitatea prestatoare asigură serviciile de transport interurban de călători; document justificativ de înregistrare în contabilitatea prestatorului și a beneficiarului, după caz; document care stă la baza întocmirii situației privind încasările; se arhivează la beneficiarul transportului interurban (biletul din partea dreaptă a formularului) la prestatorul de servicii (matca formularului).
Or, recurenta a prezentat matca biletelor de călătorie/legitimațiilor de călătorie aferente unei luni din fiecare an verificat (fiind efectuată o verificare prin sondaj) recunoscând nu au fost tipărite legitimații de călătorie cu reducere de 50% care să aibă formatul și datele specifice necesare, astfel încât în urma verificării mătcii să rezulte că acestea sunt aferente unor legitimații de călătorie cu reducere iar nu unor legitimații de călătorie cu preț întreg.
Nici susținerile recurentei vizând deficiențele decurgând din efectuarea unor verificări selective, prin sondaj, nu pot fi primite câtă vreme partea avea posibilitate de a face dovada contrară celor reținute de organele de control, în sensul de a proba prestarea efectivă a serviciului de transport, sarcina probei incumbându-i conform prevederilor 249 cod proc civ. Astfel, recurenta reclamanta putea și trebuia să depună matca biletelor/legitimațiilor cu reducere emise într-un format care să permită realizarea distincției între legitimații cu preț întreg și legitimații cu reducere de 50%. Or, această dovada nu a fost făcută pentru nici una dintre lunile supuse controlului.
Totodată, Înalta Curte notează că efectuarea verificărilor prin sondaj este permisă de lege, nefiind reglementată, în sarcina organelor de control, obligația de cerceta documentele aferente fiecărei luni, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a prezentat nici un document care să ateste emiterea legitimațiilor cu preț redus în conformitate cu prevederile art. 7 din Anexa la HG nr.2403/2004 pentru vreuna din lunile/periodele supuse controlului.
Concluzionând, Înalta Curte reține că este corect raționamentul primei instanțe, de a înlătura criticile recurentei reclamante și a constata legalitatea măsurii nr. 3 a dispoziției obligatorii ISR_AIF 4623/ 08.12.2021, câtă vreme nu a fost probată prestarea în mod efectiv a unui serviciu de transport pentru pensionarii care beneficiază de reducerea de 50 %.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții Ministerul Finanțelor prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, Înalta Curte constată că aceștia au criticat doar soluția prin care instanța de fond a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 15/24.03.2022 și dispoziția obligatorie nr.lSR_AIF-4623/18.12.2021-cu privire la suma de 1.349.521 lei și accesoriile aferente.
Referitor la această soluție, se impune a puncta anumite elemente factuale relevante după cum urmează:
Organele de control au reținut că suma de 1.479.292 lei a fost decontată în temeiul unui număr de 223.542 cupoane talon care prezintă numere de dosare de pensie ce nu se află în plaja de numere a Casei Județene de Pensii Neamț, suma de 666 lei a fost decontată în situații în care au fost raportate în aceeași dată (zi/an/lună) pentru o singură persoană (cu același nr de dosar) mai multe cupoane talon pentru același traseu sau pentru trasee diferite, imposibil de realizat iar suma de 2.860,50 lei a fost decontată în baza unui număr de 435 cupoane talon care au aparținut unor persoane decedate sau care nu au fost găsite în baza de date a CJP Neamț.
Curtea de Apel Bacău a dispus efectuarea unei expertize contabile, fiind depus raportul de expertiză contabilă efectuat de către expert B care a stabilit faptul că, în urma verificărilor efectuate a constatat numerele dosarelor de pensie de la 1 la 307.0000 respectiv de la 800.000 la 865.889 se află în plaja de numere a Casei Județene de Pensii Neamț indicativul județului fiind o chestiune diferită, CNP -ul de pe cuponul talon corespunzând cu cel al titularului dosarului de pensie aflat în evidența CJP Neamț.
Potrivit raportului de expertiză, precizarea indicativului 27 ori 271 este o chestiune internă de ordin administrativ iar existența dosarelor de pensie (numărul cuponului) se poate verifica prin accesarea bazei de date a CNPAS ori CJP.
Expertul a procedat la verificarea, pe fiecare an, a numerelor dosarelor de pensie consemnate în anexele 10 - 14 ale dispoziției contestate rezultând faptul că, în anul 2015 - 662 de dosare de pensie nu aparțin CJP Neamț, în anul 2016 - 5399 de dosare de pensie nu aparțin CJP Neamț, în anul 2017 - 4744 de dosare de pensie nu aparțin CJP Neamț, în anul 2018 - 1585 de dosare de pensie nu aparțin CJP Neamț iar în anul în anul 2019 - 7159 de dosare de pensie nu aparțin CJP Neamț însă restul dosarelor de pensie care se află evidențiate de organul de control în anexele menționate corespund efectiv unui dosar de pensie care se află în plaja de numere a CJP Neamț, existând doar o inversare a indicativului 27 ori 271.
Se impune a reaminti că situația de fapt, astfel cum a fost stabilită de instanța de fond, nu mai poate fi repusă în discuție în calea de atac extraodinară a recursului, reanalizarea elementelor de fapt fiind incompatibilă cu această faza procesuală.
Pornind de la anexele raportului de expertiză instanța de fond a procedat la identificarea corectă a sumelor, adunând sumele reliefate de către expertă la finalul fiecărei luni calendaristice și expunând un raționament pe care Înalta Curte îl găsește pertinent. Instanța a concluzionat că suma de 1.349.521 lei nu a fost stabilită corect de către inspecția financiar fiscală deoarece în urma expertizei efectuate a rezultat realitatea transportului efectuat. Astfel cum rezultă din probatoroul administrat, în cazul a 203.993 cupoane talon (din totalul de 223.542 cupoane menționate de organul de control) numerele dosarelor de pensie menționate în deconturile centralizatoare înaintate Ministerului Transporturilor se regăsesc în plajele de numere utilizate de CJP Neamț, eroarea vizând doar indicarea greșită a indicativului casei de pensii (27 în loc de 271).
Înalta Curte observă că potrivit formularului reglementat în Anexa nr. 4 la Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2403/2004, în tabelul decontului prestațiilor lunare este prevăzută o coloană în care trebuie inserat „nr. dosar pensie". Modelul taloanelor de călătorie este prevăzut în Anexa nr. 2 la Normele metodologice aprobate prin HG nr.2403/2004, menționându-se că prin „codul" casei județene de pensii se înțelege un indicativ distinct de „numărul dosarului de pensie", cele două elemente de identificare fiind menționate în rubrici separate în cuprinsul talonului.
În același sens, al existenței celor două mențiuni distincte, sunt și prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2403/2004 care enumera că „numărul dosarului de pensie" și „codul CTP" (casei teritoriale de pensii, în prezent casei județene de pensii) ca mențiuni distincte ale talonului, stipulând că: „(2) Talonul special de călătorie cuprinde datele de identificare a pensionarului, respectiv codul CTP, numărul dosarului de pensie, numele și prenumele pensionarului, CNP al pensionarului, domiciliul acestuia sau mențiunea "Cont curent personal deschis la nr.___", precum și codul de bare care permite identificarea precisă a beneficiarului".
Astfel, Înalta Curte consideră că prezintă relevanță dovedirea realității desfășurării operațiunii de transport, prestarea efectivă a serviciului fiind stabilită, în mod neechivoc, conform concluziilor raportului de expertiză. Existența unor simple erori materiale cu privire la indicativul 27 respectiv 271 nu este de natură a conduce la o altă concluzie câtă vreme a fost confirmată corespondeța dintre cupoanele de pensie înscrise în centraliztoarele verificate și numere de dosare de pensie aflate în plaja de numere a CJP Neamț, cu atât mai mult cu cât CNP -ul de pe cuponul talon corespunde cu cel al titularului dosarului de pensie aflat în evidența CJP Neamț.
În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că anexa 2 la HG 2403/2004 instituie obligativiatea menționării în deconturile centralizatoare doar a numărului dosarului de pensie, nu și a indicativului (codul) caselor județene de pensie astfel încât inversarea indicativului 27 în loc de 271 nu poate determina stabilirea unei obligații de restituire a sumelor decontate, în ipoteza în care a fost probată efectuarea transportului cu preț redus în favoarea beneficiarilor Legii 147/2000, decontarea fiind pe deplin justificată.
În final, observă că o mare parte a criticilor formulate prin motivele de recurs se referă la o eventuală lipsă a documentelor justificative și la omisunea evidențierii distincte în contabilitate a sumelor încasate de reclamantă de la beneficiarii Legii nr. 147/2000, însă aceste aspecte nu au fost avute în vedere de organul de control la momentul luării măsurii nr. 2 a dispoziției obligatorii ISR_AIF 4623/ 08.12.2021. Aceste susțineri nu au fost invocate în fața instanței de fond astfel încât nu pot face obiectul analizei în recurs. De altfel, afirmațiile menționate nu au legătura cu măsura 2 ci cu măsura nr. 3 a dispoziției obligatorii ISR_AIF 4623/ 08.12.2021, fiind analizate cu ocazia soluționării recursului declarat de reclamantă.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.
Față de toate considerentele expuse mai sus, se vor respinge recursurile declarate ca nefondate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă B și recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva Sentinței nr. 44 din 22 martie 2024 a Curții de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.