Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Huși sub numărul x/244/2023, la data de 01.08.2023, petentul A a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Suceava, plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției seria (...) nr. (...) din data de 24.07.2023, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului-verbal și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința nr. 469 din 11 septembrie 2024 a Judecătoriei Huși, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de către instanță și a fost declinată cauza având ca obiect ”plângere contravențională” formulată de petentul A, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Suceava, spre competentă soluționare Judecătoriei Fălticeni, dispunându-se trimiterea de îndată a dosarului acestei instanțe.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, rezultă că ilicitul contravențional a fost constatat în localitatea Vadu Moldovei, județul Suceava, iar domiciliul petentului este în mun. Iași, B-dul (...) nr. (...), județul Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, înainte de a fi modificat la data de 27 iulie 2023, plângerea contravențională se soluționează, în mod exclusiv, de judecătoria în raza căreia a fost constatată contravenția, iar această normă de competență din O.U.G. nr. 195/2002 are caracter special și, prin urmare, derogă de la norma de competență de drept comun în materia plângerii contravenționale, stabilită prin art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 107/2022.
Prin urmare, în raport de art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., s-a apreciat că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, instanța în raza căreia se află locul constatării contravenției în discuție.
2.2. Prin Sentința nr. 2425 din 30 octombrie 2024 a Judecătoriei Fălticeni, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență.
S-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că art. 118 alin. (1) din OUG 195/2002 a fost modificat prin art. unic al Legii nr. 254 din 21.07.2023, care prevede că: ”Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul” .
Art. 118 alin. (1) din OUG 195/2002 la data formulării plângerii contravenționale prevedea că „Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta”.
Astfel raportat la data formulări plângerii contravenționale se aplică forma veche a OUG 195/2002.
S-a mai reținut că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza localității Vadu Moldovei aflată în circumscripția Judecătoriei Fălticeni.
De asemenea, s-a reținut că la termenul de judecată din data de 12.02.2024 cauza a fost amânată pentru a comunica intimatului cererea de sesizare a Curții Constituționale și cererea de suspendare formulată de petent.
Primul termen de judecată în această cauză cu părțile legal citate l-a care instanța a și dispus măsuri a fost 12.02.2024, însă abia la termenul din data de 11.09.2024, al doilea termen de judecată, Judecătoria Huși a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, pe care a admis-o, trimițând dosarul spre soluționare Judecătoriei Fălticeni.
În aceste condiții reținând dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (2) C. proc. civ., precum și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/1/2019, pe care le apreciază ca fiind aplicabile în cauză, Judecătoria Fălticeni a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Huși, care nu a invocat excepția de necompetență teritorială la primul termen de judecată cu părțile legal citate.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă plângerea contravențională împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției seria (...) nr. (...) din data de 24.07.2023, formulată de petentul A, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Suceava, prin care acesta a solicitat anularea procesului-verbal contestat și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. ”Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.”
Totodată, art. 131 din același Cod prevede următoarele:
” (1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței și pot pune concluzii. Prin excepție, dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevăd cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare și este acordat un singur termen în acest scop. Însă, și în această situație, invocarea excepției se face la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața instanței și pot pune concluzii.
Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de completul pentru soluționarea recursului în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/1/2019, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ.
Se reține că această decizie, deși privește necompetența materială a instanței, este aplicabilă și necompetenței teritoriale de ordine publică, având în vedere că prin această decizie se analizează o situație asemănătoare celei din prezenta cauză, prin prisma faptului că dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd același regim juridic de invocare al excepției de necompetență.
În lumina acestor considerente și a dispozițiilor legale antereferite, Înalta Curte constată că, din actele dosarului, rezultă că în fața Judecătoriei Huși primul termen de judecată în cauză cu părțile legal citate la care instanța a și dispus măsuri a fost 12.02.2024, instanța neavând niciun impediment legal în a-și verifica propria competență la acest termen de judecată. Astfel, la acest termen s-a constatat că procedura este legal îndeplinită, și s-a dispus să se comunice către intimat, cu adresă, cererea de suspendare a judecării plângerii contravenționale până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și cererea de sesizarea a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de petent (depuse de apărătorul acestuia în ședință publică), urmând ca, până la termenul următor, acesta să își exprime punctul de vedere.
La termenul din 11.09.2024, care a fost cel de-al doilea termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o, trimițând dosarul spre soluționare Judecătoriei Fălticeni.
În aceste condiții, Înalta Curte reține că Judecătoria Huși nu mai putea invoca excepția de necompetență teritorială ulterior termenului de 12.02.2024, care a fost primul termen de judecată cu părțile legal citate și la care, astfel cum s-a reținut anterior, nu a existat nici un impediment legal pentru invocarea acestei excepții, astfel că invocarea excepției s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor exprese ale art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ., astfel cum acestea din urmă au fost interpretate prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/1/2019.
Prin urmare, se reține că Judecătoria Huși este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, în fond.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huși.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava în favoarea Judecătoriei Huși.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.