Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1711/A pronunţată la data de 16.12.2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2021.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că prin contestaţia înregistrată la data de 05.05.2023 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. x/2023, contestatorul-condamnat A. a formulat contestaţie în anulare faţă decizia penală nr. 1711 din data de 16.12.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2021, solicitând anularea hotărârii.
În motivarea contestaţiei a arătat, în esenţă, că a fost condamnat pentru infracţiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., fără să existe probe din care să rezulte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Analizând cererea formulată, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că este inadmisibilă având în vedere că aspectele invocate de contestator nu pot fi valorificate decât prin intermediul căilor ordinare de atac, neputând constitui temeiuri pentru admisibilitatea căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A..
Prin motivele de apel, formulate în scris, contestatorul, în esenţă, a reiterat aspectele invocate prin contestaţia în anulare, apreciind că în cauză este incidentă Decizia nr. 5/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea dispoziţiilor art. 338 C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.07.2023, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 27.09.2023.
La termenul de judecată din data de 27.09.2023, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de contestatorul A..
III. Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 din Constituţia României: Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen.: sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar, conform art. 431 alin. (2) C. proc. pen.: Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Este de menţionat şi faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.: Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Interpretând sistematic aceste dispoziţii, Înalta Curte constată că în concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
În acest sens s-a pronunţat şi instanţa supremă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015, a statuat că: hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive.
Analizând circumstanţele factuale ale speţei de faţă în raport de consideraţiunile anterior precizate, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1711/A pronunţată la data de 16.12.2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2021, hotărârea fiind definitivă
Prin urmare, contestatorul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.
Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză contestatorul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul-contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1276/A din data de 22 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă apelantul-contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-contestator, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2023.