Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub număr de dosar x/122/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALA A MAI, a solicitat instanței: 1. să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din OUG nr. 59/2017; 2. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor rezultate din indexarea și actualizarea pensiei dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017; 3. Obligarea pârâtei Casa de Pensii sectorială a MAI la restituire efectivă a sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 (5) și art. 9 (1, 2, 4-5) din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Giurgiu, raportat la temeiurile de drept ale cererii, a reținut că trebuie avut în vedere că instanța este sesizată cu un litigiu care privește o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, astfel că acesta se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprodus anterior. Competența teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Curții de Apel București.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 377/2023/CAF din 28 septembrie 2023.
Cauza a fost înregistrată sub același număr pe rolul Curții de Apel București sub același număr de dosar.
Prin sentința civilă nr. 154 din 5 februarie 2024, pronunțată de Curtea de apel București – Secția a XI-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. x/122/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale și material-procesuale a instanței, invocată din oficiu.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALA A MAI, în favoarea Tribunalului București – Secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
În motivare, s-a reținut, în esență, că pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și art. 2 al. (2) LCA, precum și al autorității publice care l-a emis sau căruia îi revine competența de a-l emite.
Însă în cauza de față, obiectul principal al cererii îl reprezintă obligarea pârâtei CPSMAI la constatarea faptului că reclamantul a suferit un prejudiciu prin aplicarea unor dispoziții legale și să îl repare prin restituirea unor sume de bani rezultate din actualizarea și indexarea pensiei, iar pârâtului Guvernul României i s-a cerut asigurarea fondurilor bănești în acest sens. Cu alte cuvinte, reclamantul a solicitat restituirea unor sume de bani reprezentând drepturi la pensie, finalitatea urmărită de acesta fiind obținerea unor prestații sociale.
O astfel de cerere, prin care se solicită drepturi bănești care decurg din contribuții de asigurări sociale nu constituie o cerere care să implice incidența dispozițiilor LCA, ci reprezintă o cerere care intră în sfera de cuprindere a conflictelor de asigurări sociale, astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 101 din Legea nr. 223/2015 care stabilește că litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.
Având în vedere că în cauză reclamantul solicită de fapt, restituirea unor sume de bani, actualizate și a dobânzii aferente, cu titlu de contribuții de asigurări sociale aferente drepturilor de pensie, instanța a apreciat că în cauză competența de soluționare revine instanței de dreptul muncii și nu instanței de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 4826 din 25 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/122/2023 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALA A MAI, în favoarea Tribunalului Giurgiu.
A fost constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost trimisă cauza către Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că potrivit Legii nr. 223/2015 „Art. 100 Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel. Art. 101 Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Art. 102 Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.”
Având în vedere că domiciliul reclamantului este în municipiul Giurgiu, iar acesta nu a făcut dovada reședinței în București, Tribunalul București a reținut că Tribunalului Giurgiu îi revine competența exclusivă de soluționare a cererii deduse judecății, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Deliberând asupra conflictului negativ de competență funcțională ivit între Tribunalul Giurgiu – Secția Civilă, Curtea de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința civilă nr. 48 din 20 septembrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2/2024, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect conflict de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând incidența art. 135 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.
Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În raport cu aceste considerente și având în vedere că se invocă o vătămare produsă printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel.
Totodată, prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, statuează în mod expres că: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)”.
Nu în ultimul rând, cât timp disponibilitatea are rang de principiu fundamental în procesul civil, judecătorul nu poate schimba cauza acțiunii deduse judecății, ci este ținut ca, observând cauza acțiunii, astfel cum a fost construită de titularul acțiunii introductive, să îi aplice textul de lege incident, observându-se în cauză că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din legea contenciosului administrativ.
Așa fiind, constatând că pricina de față vizează un litigiu ce intră în sfera contenciosului administrativ, întrucât privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, iar domiciliul reclamantului se află în raza teritorială a Curții de Apel București, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.