Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 364 din data de 14 martie 2024, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (4) și alin. (10) C. proc. pen., raportat la art. 83 C. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului A, (născut la data de (…) în mun. Satu Mare, jud. Satu Mare, având CNP: (...), fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care se va executa în caz de revocare a amânării aplicării pedepsei, conform 68 C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe termenul de supraveghere stabilit de art. 84 C. pen., de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu Mare, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen. i s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Asociației Stea sau în cadrul Fundației Hans Lindner din Satu Mare, pe o perioadă de 40 de zile lucrătoare.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c se comunică Serviciului de Probațiune Satu Mare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. (200 lei din cursul urmăririi penale și 400 lei din cursul judecății).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, criticând-o sub aspectul netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 335/A/ din 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea- Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/296/2023, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, a fost admis apelul declarat Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare împotriva sentinței penale nr. 364 din data de 14 martie 2024, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, care a fost desființată în parte și în rejudecare:
A fost înlăturată dispoziția instanței de fond de stabilire în sarcina inculpatului intimat A a pedepsei de 1 an 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., dispozițiile art. 83 art. 84. art. 85 art. 86 cod penal și art. 404 alin. (3) C. proc. pen. precum și pedeapsa complementară prev.de art. 66 alin. (1) lit. i C. pen.
În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A, la o pedeapsă de 1 an 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 91 art. 92 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Satu-Mare, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen., i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Satu-Mare sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul prestează o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Asociației Stea sau în cadrul Fundației Hans Lindner din Satu Mare, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere și cele civile, stabilite prin prezenta decizie.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A la data de 01 iulie 2024, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzuta de legea penală, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.
Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
În motivarea cererii, a susținut că având în vedere momentul în care au fost recoltate probele biologice, este posibil ca la momentul în care s-a finalizat acțiunea de conducere valoarea alcoolemiei să fi fost sub limita prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., iar ulterior, până la momentul primei probe ( la 1 oră și 7 minute de la momentul finalizării conducerii) să crească fulminant, iar în momentul celei de-a doua probă ( la 2 ore și 7 minute de la momentul conducerii) valoarea alcoolemiei să fie în scădere pe o pantă descendentă.
Recurentul a afirmat că, a fost condamnat definitiv pentru fapta de a avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80% alcool pur sânge la un moment mult ulterior conducerii unui vehicul pe drumurile publice, respectiv de 1 oră și 7 minute, 2 ore și 7 minute după momentul conducerii, nu pentru fapta de a conduce un vehicul pe drumurile publice având o astfel de îmbibație alcoolică, astfel că fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală.
Totodată, inculpatul A în temeiul art. 441 C. proc. pen., solicită suspendarea executării deciziei nr. 335/A/din 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea- Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/296/2023.
Prin încheierea din 2 octombrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A împotriva deciziei penale nr. 335/A/ din 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea- Secția penală și pentru cauze cu minori , constatându-se că recursul în casație formulat de recurentul inculpat A este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.7 C. proc. pen. invocat de acesta, în ceea ce privește soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., sub aspectul chestiunilor de drept invocate în legătură cu neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă, în sensul susținut al inexistenței unei corespondențe între starea de fapt și modelul abstract impus de norma de incriminare.
Cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul-inculpat A este neîntemeiată întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac și a posibilelor soluții pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susținerea solicitării analizate nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepțional prev. de art. 441 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit art. 441 C. proc. pen., „Instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2).
(2) În cazul în care persoana condamnată nu respectă obligațiile impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul în casație, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării și reluarea executării pedepsei.
(3)Aducerea la îndeplinire a dispozițiilor de suspendare a executării hotărârii și supravegherea respectării obligațiilor impuse se fac prin instanța de executare.„
Examinând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiței s-a reținut că „dispozițiile art. 438 alin. (1) pct.7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.” (decizia nr. 350/RC/2015 – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, www.x.ro)
În cauza de față, în temeiul acestui caz de casare invocat de recurentul inculpat A, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în esență, se reține că apărarea recurentului inculpat a solicitat să se constate că, în mod greșit, a fost condamnat inculpatul pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în condițiile în care elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., respectiv acțiunea de conducere cu o alcoolemie peste limita legală, la ora depistării în trafic, nu este temeinică.
Înalta Curte reține că în cauză judecata s - a desfășurat potrivit procedurii abreviate în cazul recunoașterii învinuirii inculpatul A recunoscând integral acuzația factuală formulată de parchet împotriva sa.
În calea de atac a apelului inculpatul nu a contestat tipicitatea faptei, ci numai netemeinicia tratamentului sancționator aplicat.
Instanța de apel a reținut că „în seara zilei de 19.06.2022, la orele 23:50-23:53, inculpatul A a condus autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…), pe DN (…), respectiv pe relația Livada-Ciuperceni și în urma controlului rutier a fost testat cu aparatul alcooltest marca alcotest (…) seria (…), testul nr. (…) efectuat la ora 23:55, indicând o concentrație alcoolică de 1,10 mg/l alcool pur în aerul expirat. Din buletinul de analiză toxicologică nr. x întocmit de S.M.L. Satu Mare la data 22.06.2022 rezultă că inculpatul A a avut în sânge, la orele 01:00, în data de 20.06.2022 o alcoolemie de 2,48 g/l, iar la orele 02:00 din aceeași dată, o alcoolemie de 2,14 gr/l (valori ale alcoolemiei necontestate de cel în cauză). Inculpatul A a recunoscut și a regretat mult săvârșirea infracțiunii, arătând că în seara zilei de 18/19.06.2022 a fost la un club din Satu Mare cu ocazia zilei onomastice a unui prieten, iar la acel club împreună cu prietenii a consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice, respectiv tărie, bere și vin până la ora 04:00 dimineața, apoi a plecat acasă a dormit până la ora 11:00 dimineața. Între orele 11:00 și 13:00 a luat micul dejun și a stabilit să plece împreună cu prietenul său B în mun. Baia Mare, piscina de la Castel C unde au stat acolo până seara, undeva între orele 20:00-21:00”.
Înalta Curte a constatat faptul că instanța de apel a apreciat că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie peste limita legală prin raportare la declarația inculpatului care a recunoscut comiterea faptei de care a fost acuzat pe care a coroborat-o cu buletinul de analiză toxicologică nr. x întocmit de S.M.L. Satu Mare la data 22.06.2022.
Audiat în cauză inculpatul A a recunoscut și a regretat mult săvârșirea infracțiunii, arătând că în seara zilei de 18/19.06.2022 a fost la un club din Satu Mare cu ocazia zilei onomastice a unui prieten, iar la acel club împreună cu prietenii a consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice, respectiv tărie, bere și vin până la ora 04:00 dimineața, apoi a plecat acasă a dormit până la ora 11:00 dimineața. Între orele 11:00 și 13:00 a luat micul dejun și a stabilit să plece împreună cu prietenul său B în mun. Baia Mare, piscina de la Castel C unde au stat acolo până seara, undeva între orele 20:00-21:00. Inculpatul a arătat că în perioada cât au stat la piscină, el a consumat două halbe a câte 400 ml fiecare de bere și două limonade, nu a mâncat nimic în acest timp și B nu a consumat alcool toată ziua, iar la întoarcere, autoturismul marca (…), nr. înmatriculare (…) a fost condus de prietenul său B până în localitatea Apa, unde s-au oprit la un restaurant și au mâncat amândoi, iar el a mai servit o bere tot la halbă, de 400 ml. Inculpatul a arătat că din localitatea Apa, la plecare, a urcat la volan tot B care, pe parcursul drumului până la ieșirea din localitatea Livada, respectiv la Stația de carburanți E a acuzat dureri mari la coloana vertebrală nemaiputând conduce și s-au oprit, știind că acesta cu ceva timp înainte a fost operat la coloană, durerile probabil proveneau de la apa rece, moment în care a decis să conducă el, considerând că este capabil, neavând reprezentarea că ar putea avea o alcoolemie apropiată de cea infracțională. Inculpatul a mai susținut că știa că prietenul lui D se afla în acel moment la Sala F de la ieșirea din localitatea Ciuperceni, până acolo fiind circa 4-5 km, urmând să conducă el de acolo până în mun. Satu Mare, însă, înainte cu circa 300 metri de Sala F a fost oprit de echipajul poliției rutiere și după prezentarea documentelor a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 1,10 mg/l alcool în aerul expirat, lucru care l-a uimit întrucât nu se simțea afectat deloc de consumul de alcool.
Astfel, s-a constatat de instanța de apel că, în condițiile în care la data de 22.06.2022 inculpatul A prezenta în sânge la orele 01:00, în data de 20.06.2022 o alcoolemie de 2,48 g/l, iar la orele 02:00 din aceeași dată, o alcoolemie de 2,14 gr/l (valori ale alcoolemiei necontestate de cel în cauză), este cert că la momentul în care inculpatul a condus autoturismul, la orele 23:50-23:53, avea o alcoolemie peste limita legală.
Practic, instanța de apel a reținut că prelevarea probelor biologice a fost realizată în cel mai scurt timp (aproximativ o oră de la momentul opririi în trafic), iar buletinul de analiză toxicologică releva faptul că inculpatul se afla în faza de eliminare a alcoolului din sânge, ceea ce conduce la concluzia că la momentul consumării infracțiunii acesta avea o alcoolemie mai mare de 2,48 g/l, deci peste limita legală.
Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat, în mod întemeiat, că în cauzele în care între momentul opririi în trafic și prelevarea probelor biologice s-a scurs o scurtă perioadă de timp coroborat cu necontestarea inculpatului cu privire la alcoolemia de la momentul opririi în trafic instanța poate formula o prezumție relativă, în sensul că alcoolemia de la momentul prelevării este aceeași cu cea de la momentul opririi în trafic. Aceasta cu atât mai mult în acele cauze în care la prima prelevare alcoolemia este mai mare decât la a doua prelevare, indicând astfel o descreștere a alcoolemiei și, pe cale de raționament logic, la un moment anterior prelevării alcoolemia nu putea fi decât mai mare decât cea de la momentul prelevării.
Astfel, a fost valorificată la nivel jurisprudențial doctrina medico - legală potrivit căreia datorită existenței unei cantități limitate de enzimă alcooldehidrogenază, la nivelul ficatului nu pot fi degradate mai mult de 8-10 g de alcool etilic într-o oră. Acest lucru, corelat cu faptul că alcoolul etilic nu se acumulează în organism (deci nu poate fi folosit după un anumit interval de timp sau atunci când necesitățile energetice ale organismului ar impune acest lucru), face ca alcoolemia să scadă cu o rată relativ fixă de 0,15 g‰ (cu limite între 0,10-0,35 g‰ date de particularitățile enzimatice individuale) pe oră în primele 5-6 ore, ceea ce ar permite calculul retroactiv al alcoolemiei (prin care se pot face estimări teoretice referitoare la valoarea alcoolemiei subiectului la un anumit moment, anterior recoltării mostrelor biologice, moment relevant din punct de vedere juridic). Aceste calcule sunt acceptate după stabilirea faptului că persoana se găsește în faza de eliminare pe curba Widmark, cantitatea de alcool etilic ingerată putând fi evaluată utilizând tehnici de calcul specifice (cu folosirea factorului R-Widmark, în valoare de 0,68 pentru bărbați și de 0,55 pentru femei). Alcoolul etilic se elimină din organism: 90-95% metabolizat în ficat, sub formă de H2O și CO2; 5-10% netransformat, ca atare, prin urină (2-4%) – alcooluria reprezintă cantitatea/concentrația de alcool din urină exprimată în grame la litru (g ‰); 3-7% prin aerul expirat, metodă utilizată de echipajele poliției rutiere la testarea a conducătorilor autovehiculelor în traficul rutier; în cantități nesemnificative prin transpirație, salivă, lapte, lacrimi, secreție biliară (bilă).
În raport de situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpatului A.
Elementul material al laturii obiective constă în conducerea de către inculpat a unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală, urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmarea imediată rezultând din materialitatea faptei (ex re).
Înalta Curte consideră că situația de fapt stabilită definitiv, rezultată din probatoriul administrat în cauză permite determinarea, în mod cert, a faptului că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică peste limita de 0.80 g‰ la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice, moment ce se identifică cu cel al săvârșirii faptei, limită de la care fapta de a conduce vehicule pe drumurile publice este sancționată penal.
Așa fiind, prin decizia atacată, în raport cu circumstanțele factuale și mijloacele de probă, analizate coroborat, s-a apreciat temeinic în sensul că nu există niciun un dubiu referitor la calificarea faptei drept infracțiunea de conducerea pe drumurile publice sub influenþa alcoolului.
Analiza conținutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanța de apel a stabilit această stare de fapt este proprie unei evaluări de fapt a cauzei, care excedează, așa cum s-a menționat anterior, limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Prin urmare, constatând corespondența între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A împotriva deciziei penale nr. 335/A din data de 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/296/2023.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A împotriva deciziei penale nr. 335/A din data de 06 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/296/2023.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2025.