Asupra conflictului de competență;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1562 din data de 13 decembrie 2024, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr. x/3/2024 în baza art. 50 Cod pr.pen. rap. la art. 529 Cod pr.pen. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București - Secția I penală - de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare formulate de petentul A, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.
În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 11.11.2024 pe rolul Tribunalului București – Secția I penală sub nr. x/3/2024, petentul A, aflat în Penitenciarul X a solicitat să se constate reabilitarea de drept cu privire la condamnarea pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/1998. A menționat că în dosarul nr. x/84/2021 al Tribunalului Sălaj s-a menționat că este reabilitat de drept dar în continuare în dosarul de penitenciar figurează cu antecedente penale.
În vederea soluționării cauzei, din dispoziția instanței de judecată, au fost atașate la dosar: extrasul ANP privind persoana condamnată (fila 8 d.i.), sentința penală nr. 383/12.07.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosar nr. x/1998, însoțită de referat privind modalitatea rămânerii definitive (filele 13-17 d.i.), extras de pe decizia penală nr. 684/A/13.12.2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I penală (fila 18 d.i.), cazierul judiciar al petentului (filele 19-20 d.i.), extras DEPABD privind situația locativă a petentului (fila 47 d.i.), sentința penală nr. 9/06.02.2024 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/84/2021 (filele 158-212 d.i.), decizia penală nr. 990/A/19.06.2024 pronunțată de Curtea Apel Cluj - Secția penală și de minori (filele 50-155, 213-217 d.i.).
Tribunalul București a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a a acestei instanțe, de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare formulate de petentul A.
Analizând excepția invocată, prin raportare la actele dosarului și la normele legale incidente în cauză, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Din punctul de vedere al situației juridice a petentului A, Tribunalul București că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 383/12.07.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr. x/1998, definitivă prin decizia penală nr. 1757/04.04.2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea în concurs a 2 infracțiuni de „tâlhărie calificată”, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e C. pen. din 1969. A fost emis de către Tribunalul București MEPI nr. x/1999. A mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 9/06.02.2024 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/84/2021, definitivă prin decizia penală nr. 990/A/19.06.2024 pronunțată de Curtea Apel Cluj - Secția penală și de minori pentru săvârșirea infracțiunii de „proxenetism”, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.. A fost emis de către Tribunalul Sălaj MEPI nr. x/19.06.2024, în executarea căruia petentul se află în prezent.
În ceea ce privește infracțiunile pentru care petentul a fost cercetat în dosarul nr. x/84/2021 al Tribunalul Sălaj (proxenetism și constituirea unui grup infracțional organizat) s-a constatat că petentul a fost condamnat doar pentru infracțiunea de proxenetism și a fost achitat pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat.
Prin urmare, s-a apreciat că, deși competența Tribunalului Sălaj a fost atrasă de infracțiunea pentru care s-a dispus soluția achitării, aceasta nu prezintă relevanță sub aspectul determinării instanței competente să soluționeze cererea de reabilitare, determinarea competenței raportându-se la cauză, nu la infracțiunile pentru care s-a dispus soluția de condamnare.
Ulterior, prin sentința penală nr.9 din data de 26 februarie 2025, pronunțate de Tribunalul Sălaj, Secția penală în dosarul nr. x/3/2024 în baza art. 47 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj, invocată de instanță din oficiu.
În baza art. 50 raportat la art. 529 C. proc. pen., a fost declinată competența soluționării cauzei având ca obiect reabilitarea judecătorească, privind pe petentul condamnat A, în favoarea Tribunalului București.
În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Sălaj și Tribunalul București.
În baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 10.01.2025, fiind stabilit termen de judecată pentru data de 26.02.2025.
La termenul de judecată stabilit, instanța din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj în soluționarea acestui dosar.
Analizând excepția invocată, raportat la actele dosarului, Tribunalul Sălaj a constatat că, prin raportare la antecedentele penale menționate în fișa de cazier a petentului atașată la dosar, acesta a suferit două condamnări, iar hotărârile de condamnare ale acestuia au fost pronunțate în primă instanță de către Tribunalul București, respectiv de Tribunalul Sălaj.
De asemenea, s-a constatat că petentul a înțeles să solicite reabilitarea exclusiv în privința condamnării aplicate prin sentința penală nr. 383/12.07.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosar nr. x/1998, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1757/04.04.2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu toate acestea, s-a reținut că reabilitarea nu poate fi dispusă doar parțial, așa cum a solicitat condamnatul, ci analizarea îndeplinirii condițiilor acestei instituții trebuie realizată în raport cu toate condamnările înscrise în fișa de cazier judiciar.
În ceea ce privește competența materială, având în vedere că ambele instanțe care au pronunțat condamnările petentului în primă instanță au fost tribunale, chiar dacă pentru una dintre infracțiuni, competența materială a fost între timp modificată și, în prezent ar fi competentă material judecătoria să soluționeze cererea de reabilitare, cât timp există în fișa de cazier și o condamnare aplicată de un tribunal, competent din punct de vedere material să judece cererea de reabilitare în ansamblul său este tribunalul.
Referitor la competența teritorială, instanța a constatat că petentul s-a adresat Tribunalului București, la data de 11.11.2024, în considerarea faptului că această instanță este una dintre instanțele care l-a condamnat – făcând referire chiar în cerere la dosarul nr. x/1998 al Tribunalului București, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 383/12.07.1999.
Pe de altă parte, s-a constatat că, în mod constant, în literatura de specialitate și în jurisprudența instanțelor, s-a apreciat că este nelegală hotărârea prin care prima instanță, considerându-se necompetentă din punct de vedere teritorial, și-a declinat pe acest temei competența, dacă excepția de necompetență teritorială a fost pusă în discuția părților după începerea cercetării judecătorești.
Având în vedere că în cauză, Tribunalul București a întreprins o serie de demersuri necesare soluționării cererii de reabilitare cu care a fost inițial învestit (acvirarea dosarului, solicitarea fișei de cazier judiciar, procurarea hotărârilor de condamnare de la Tribunalul Sălaj și de la Curtea de Apel Cluj) și, mai mult, a acordat cuvântul în dezbateri asupra cererii de reabilitare, moment care coincide cu finalizarea cercetării judecătorești, s-a constatat că, la momentul declinării cauzei, Tribunalul București era deja competent să o judece, motiv pentru care nu mai putea fi activată competența alternativă la acel moment. O interpretare contrară ar eluda dispozițiile legale care oferă opțiunea persoanei condamnate să aleagă între cele 2 instanțe competente.
În procedura prevăzută de art. 51 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, la data de 07 martie 2025, formând obiectul dosarului nr. x/3/2024, cu termen de judecată la data de 12 martie 2025.
Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București, Secția I Penală și Tribunalul Sălaj, Secția penală, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe petentul condamnat A în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A cu privire la care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 383/12.07.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr. x/1998 pentru săvârșirea în concurs a 2 infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e C. pen. din 1969.
Din actele existente la dosar reiese că petentul A a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 383/12.07.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr. x/1998, definitivă prin decizia penală nr. 1757/04.04.2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea în concurs a 2 infracțiuni de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e C. pen. din 1969, respectiv la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 9/06.02.2024 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/84/2021, definitivă prin decizia penală nr. 990/A/19.06.2024 pronunțată de Curtea Apel Cluj - Secția penală și de minori pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen..
Reabilitarea este o instituție de drept penal prin efectul căreia încetează pentru viitor consecințele juridice ale unei condamnări (decăderi, interdicții, incapacități) și care are o funcție reeducativă. Ea se dispune sau se constată cu privire la toate condamnările pe care le-a suferit o persoană, iar nu doar pentru o parte a acestora (indivizibilitatea reabilitării), pronunțate în țară sau în străinătate (acestea din urmă, în măsura în care au fost recunoscute în dreptul intern, potrivit Legii nr. 302/2004), indiferent de natura și gravitatea condamnării și produce efecte numai in personam și pentru viitor.
Prin urmare, se reține că cererea dedusă judecății trebuie analizată prin raportare la ambele condamnări ale petentului deoarece, contrar susținerilor petentului acesta este în prezent condamnat definitiv în baza hotărârii Tribunalului Sălaj.
Potrivit art. 529 C. proc. pen. „competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate”.
Dispozițiile art. 529 C. proc. pen. trebuie să fie interpretate în sensul că soluționarea cererii de reabilitare este de competența instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, dacă cel condamnat domiciliază în circumscripția acestei instanțe; în cazul în care cel condamnat locuiește în altă localitate, competentă este instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.
Însă, prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că: "Dispozițiile art. 494 teza I din C. proc. pen.(1968) [corespondent cu art. 529 teza I C. proc. pen. actual] se interpretează în sensul că: În caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."
Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a reținut că o cerere de reabilitare judecătorească este subsecventă condamnării, așa încât determinarea competenței trebuie să urmeze regimul judecății cauzei în care s-a formulat cererea ulterioară, cum este în cazul reabilitării. Reiese, deci, că într-o asemenea situație ne aflăm în fața a două cauze diferite. Cea dintâi în care s-a pronunțat condamnarea, având ca obiect rezolvarea unui raport de drept penal de conflict, stins prin tragerea la răspundere penală a autorului, în vreme ce, în a doua cauză, activitatea jurisdicțională de soluționare a cererii de reabilitare rezolvă un aspect adiacent obiectivului principal al procesului penal. Mai mult, în timp ce prima activitate jurisdicțională este integrată într-o fază specifică procesului penal, cea de a doua, privind reabilitarea, se situează în afara acestuia, după executarea hotărârii. Față de acest caracter autonom al reabilitării, se impune să fie incidentă regula tempus regit actum, în aplicarea normelor de procedură penală.
Așa fiind, s-a conchis că instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.
Textul art. 494 C. pr.pen. (1968) a fost preluat în art. 529 C. proc. pen. în noua reglementare adăugându-se în final sintagma "sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate", astfel că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite își păstrează actualitatea și în ceea ce privește dispozițiile art. 529 teza I C. proc. pen.
Potrivit art. 35 C. proc. pen.: „Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art. judecătoria soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege”, rezultă că infracțiunile pentru care petentul A a fost condamnat (de Tribunalul București - Secția I penală pentru 2 infracțiuni de tâlhărie calificată, respectiv Tribunalul Sălaj pentru infracțiunea de proxenetism) și în considerarea cărora se solicită reabilitarea, se soluționează la acest moment de către judecătorii, ca instanțe de fond.
Raportând aceste considerații teoretice la cele anterior menționate, precum și în raport de domiciliul petentului, în conformitate cu dispozițiile art. 529 teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța căreia i-ar reveni competența materială să judece cauza în primă instanță este Judecătoria Sectorului 5 București (instanța de la domiciliul petentului).
Stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de reabilitare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București se fundamentează pe împrejurarea că petentul A are domiciliul în Municipiul București, str. (...), sector 5 care se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București.
Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București este instanța competentă a soluționa cererea de reabilitare formulată de petentul A, instanță căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2025.