Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea F/DL din 03 februarie 2025, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală a admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală, în dosarul nr. X/76/P/2021.
În baza art. 236 C. proc. pen., a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpații A, (...), fiul lui (...), născut la data de (...), în Arad, jud. Arad, domiciliat în municipiul Arad, str. (...), jud. Arad, B, (...), fiul lui (...), născut la data (...), în Arad, jud. Arad, domiciliat în municipiul Arad, str. (...), jud. Arad și C, (...), fiica lui (...), născută la data (...), în Arad, jud. Arad, domiciliată în municipiul Arad, str. (...), jud. Arad, prin încheierea nr. 836 din data de 13.11.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. X/2/2024, pe o durată de 30 zile, de la 11.02.2025 până la 12.03.2025, inclusiv.
Pentru pronunțarea hotărîrii, judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel București a apreciat, analizând, prin raportare la circumstanțele cauzei, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, că acestea impun, în continuare, menținerea stării de arest a inculpaților, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 234 alin. (1) C. proc. pen., prelungirea arestării preventive fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește existența suspiciunii rezonabile că inculpații au comis infracțiunile de care sunt acuzați, s-a menționat că instanța supremă a statuat deja în mod definitiv prin încheierea nr. 836 din 13 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. X/2/2024, asupra probelor privind relația dintre inculpați, procurarea dispozitivului exploziv improvizat de la suspectul D de către inculpații A și B, achiziționarea de către inculpatul B a telefonului mobil X de la SC E SRL, plasarea dispozitivului în autoturismul victimei, relațiile tensionate dintre C și victimă pe toate planurile, retragerile de bani efectuate de inculpata C și creșterea semnificativă a situației financiare a inculpaților B şi A după comiterea faptei, comportamentul inculpaților după comiterea faptei, activitatea celor doi inculpați (B şi A) de detonare a dispozitivului, acțiune ce a avut loc pe data de 29:05, ora 06:59.
Ca urmare, judecătorul a reținut că și la acest moment există presupunerea rezonabilă că, la data de 27 mai 2021, inculpații A și B au procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă – procurată, deținută, transportată și folosită fără drept – și l-au plasat în autoturismul victimei F, iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului G din cartierul X din municipiul Arad.
În urma exploziei și incendiului subsecvent, victima a decedat, iar autoturismul a fost complet distrus; prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, fapta a fost de natură să pună în pericol alte persoane și bunuri.
Totodată, și la acest moment există presupunerea rezonabilă că inculpații au fost instigați la comiterea faptei de către inculpata C.
Judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cauză până la acest moment procesual, analizate cu prilejul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, dar și cele administrate ulterior, evaluate cu ocazia soluționării propunerilor de prelungire a măsurilor preventive.
În sprijinul suspiciunii rezonabile că cei trei inculpați ar fi săvârșit infracțiunile imputate sunt și clarificările suplimentare ale situației de fapt, cum rezultă din actele de urmărire penală efectuate ulterior prelungirii măsurilor preventive dispuse prin încheierea din 03.01.2025.
Astfel, din discuțiile purtate de inculpatul B, interceptate în mediu ambiental (procesele-verbale din 10.12.2024, 15.01.2025, 27.01.2025, vol. 67), rezultă o recunoaștere parțială a participării sale la săvârșirea faptei, precum și elemente relevante referitoare la ceilalți doi inculpați.
În ceea ce privește susținerile inculpatei C în sensul că suma de 101.000 euro, pe care a retras-o în numerar de la bancă, ar fi fost folosită, în mare măsură, pentru susținerea financiară a societăților comerciale moștenite de la tatăl ei, judecătorul a reținut că afirmațiile sunt invalidate de martorii H, director în cadrul societăților inculpatei (declarații din vol. 5, fila 238, și vol. 61, fila 107) și I, contabil J și K (vol. 61, fila 101).
Apoi, susținerile inculpatei de negare a relației apropiate sau amoroase cu A, sunt contrazise de martorul L, angajat la benzinăria M care a declarat că A i-a relatat că a avut o relație intimă cu inculpata și că aceasta i-a propus să se căsătorească, afirmații care se coroborează cu frecvența comunicărilor dintre cei doi și cu declarația suspectului D (vol. 5, filele 301-303).
Potrivit proceselor-verbale din datele de 30.05.2021, 05.06.2024 și 06.06.2024, la data de 30.05.2024, după ce a plecat de la IPJ Arad, inculpata C a trecut cu autoturismul pe strada (...), unde domiciliază A, iar a doua zi, a intrat din nou pe strada (...), unde a staționat circa 3 minute, pentru că, în apropiere, în câmpul vizual, îl avea pe A, care discuta cu soția în fața casei și, întrucât acesta a plecat cu autoturismul, a plecat și inculpata, fiind contrazisă apărarea inculpatei că nu a oprit autoturismul pe strada unde domiciliază A, la plecarea ei de la IPJ Arad, după audierea în cadrul căreia fusese întrebată de relația cu acesta.
Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că actele de cercetare penală îndeplinite de la data emiterii mandatului de arestare preventivă și până în prezent nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere de judecătorii de drepturi și libertăți care au dispus arestarea preventivă, modificare în sensul de a se concluziona că nu ar mai exista probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele care li se impută, dimpotrivă.
Susținerile apărării vizând pretinsa lipsă a probelor se raportează la mijloacele de probă deja analizate de către judecătorii de drepturi și libertăți ce au dispus luarea măsurii arestării preventive și care au statuat definitiv că există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați, fără a invoca niciun nou mijloc de probă care să o infirme.
În concluzie, judecătorul a apreciat că datele și informațiile existente la dosarul cauzei se circumscriu noțiunii de „suspiciune rezonabila”, în sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea fiind în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca inculpații să fi săvârșit aceste fapte.
Raportat la împrejurărilor cauzei, prin prisma criteriilor instituite de lege, este îndeplinită și cea de-a doua cerință cumulativă prevăzută de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., menținerea, în continuare, a detenției preventive a inculpaților fiind necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea acestora în libertate.
În ceea ce privește caracterul actual a stării de pericol pentru ordinea publică, perioada scursă de la momentul luării măsurii preventive este insuficientă pentru a ajunge la concluzia lăsării în libertate a inculpatilor.
Dimpotrivă, privarea de libertate a inculpatilor este încă necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în raport chiar de criteriile enunțate de legiuitor (art. 223 alin. (2) C. proc. pen.), printre care, gravitatea faptelor și modalitatea și împrejurările în care se presupune că au fost comise, inclusiv o infracțiune contra vieții persoanei, existând suspiciunea rezonabilă că au acționat într-o modalitate de natură să pună în pericol viața, integritatea corporală și sănătatea altor persoane, potrivit unui plan infracțional prealabil, din interes material, împrejurări ce relevă pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea acuzaților în libertate, cel puțin la acest moment procesual.
Gravitatea sporită a infracțiunilor presupus a fi comise, care sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății, impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, lipsa unei reacții a sistemului judiciar și lăsarea inculpaților în libertate la momentul procesual de față putând induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel un sentiment acut de insecuritate.
Concluzionând, măsura arestării preventive este în continuare necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicării sustragerii acuzaților de la desfășurarea procedurilor.
Măsura arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil până în prezent, inculpații fiind privați de libertate de aproximativ trei luni, în condițiile în care cauza prezintă un grad foarte ridicat de complexitate, iar organele judiciare nu au dat dovadă de pasivitate, efectuând ritmic acte de urmărire penală.
Referitor la solicitările inculpaților, prin apărători aleși, vizând oportunitatea luării la acest moment procesual, față de inculpați, a unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că nu sunt fondate, în circumstanțele speței, fiind justificată la acest moment procesual măsura arestării preventive, de natură să asigure în condiții optime atingerea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., inculpații neprezentând suficiente garanții care să justifice plasarea lor în arest la domiciliu; circumstanțele personale nu constituie, în acest stadiu procesual, argumente suficiente pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, în condițiile în care perioada privării de libertate a inculpaților A, B și C nu a dus la diminuarea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a acuzaților și nici la modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Împotriva încheierii F/DL din 03 februarie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, inculpații C, A și B au formulat contestații prin care au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, măsura fiind aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate de către contestatori, Completul de doi judecători de drepturi și libertăți de la Înalta Curte constată următoarele:
Prin încheierea nr. 836 din 13 noiembrie 2024, pronunțată de judecătorii de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. X/2/2024, admițându-se contestația procurorului, s-a dispus, în temeiul art. 223 alin. (2) C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpaților C, A și B, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 13.11.2024 până la data de 12.12.2024, inclusiv, fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de „omor calificat” prev. de art. 188 alin. (1) art. 189 alin. (1) lit. a b C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., „distrugere” prev. de art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., „nerespectarea regimului materiilor explozive” prev. de art. 346 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și 2 C. pen.- inculpații A și B ( și cu aplic. art. 97 alin. (1) C. pen.), respectiv de instigare la „omor calificat în varianta violenței în familie” prev. de art. 47 rap. la art. 188 alin. (1) art. 189 alin. (1) lit. a b C. pen., cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., instigare la „distrugere” prev. de art. 47 rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen. și instigare la „nerespectarea regimului materiilor explozive” prev. de art. 47 rap. la art. 346 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și 2 C. pen.- inculpata C.
Faptele s-au reținut pe baza probelor efectuate anterior luării măsurii preventive -declarația suspectului D, martorilor N , O, P, Q, R, S, T, U, V, W, X, procesele-verbale de redare a unor convorbiri și constă în aceea că, instigați de către inculpata C, la data de 27 mai 2021, inculpații A și B au procurat un mecanism care putea fi folosit ca detonator într-un dispozitiv exploziv improvizat, controlabil prin intermediul telefonului mobil, în care au încorporat ulterior încărcătura explozivă – procurată, deținută, transportată și folosită fără drept – și l-au plasat în autoturismul victimei F, iar la data de 29 mai 2021, ora 06:59, acționând cu premeditare și din interes material, l-au detonat de la distanță în timp ce victima se deplasa la volanul autoturismului în parcarea magazinului G din cartierul X din municipiul Arad, fapta fiind de natură să pună în pericol, prin modul, locul și mijloacele de săvârșire, alte persoane și bunuri.
În urma exploziei și incendiului subsecvent, victima F a suferit leziuni care au condus la deces, iar autoturismul a fost complet distrus.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită periodic prin încheierile judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București până la 10.02.2025, inclusiv.
Prin încheierea atacată s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de cei trei contestatori inculpați, pe o durată de 30 zile, de la 11.02.2025 până la 12.03.2025, inclusiv.
Potrivit art. 234 C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.
În cauză, nu au apărut temeiuri noi de arestare a inculpaților, însă sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. (2) C. proc. pen. și în raport cu actualul stadiu proceesual.
După momentul ultimei prelungiri a măsurii arestării preventive (10.02.2025) în cauză nu au intervenit, sub aspect probator, elemente de noutate.
Situația de fapt reținută în baza probelor administrate până la acea dată (13.11.2024) nu mai poate fi reevaluată din perspectiva verificării existenței bănuielii rezonabile de comitere a faptelor, decât în cazul administrării unor noi probe de către organele de urmărire penală; după această dată, s-a procedat la dispunerea unei constatări tehnice pentru examinarea dispozitivului depus la dosar de către suspectul D și luarea măsurilor pentru expertiza psihologică judiciară a suspectului D (procesul-verbal din 29 ianuarie 2025), expertiza genetică judiciară asupra unui motoraș electric ca urmare a reanalizării obiectelor ridicate la cercetarea la fața locului, obținerea istoricului medical al suspectului D (la cererea inculpatei C), analizarea datelor obținute din perchezițiile informatice realizate recent, s-au audiat martorii X și R (la solicitarea inculpatului B), Y (la cererea inculpatei C), inculpata C, redarea convorbirilor interceptate în mediu ambiental (conform proceselor-verbale din 10 decembrie 2024, 15 ianuarie 2025, 27 ianuarie 2025 – vol. 67 în baza mandatului de supraveghere tehnică nr. x/U.P. din 20 noiembrie 2024, emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în dosarul nr. Y/2/2024).
Rezultă așadar că, probele administrate după ultima verificare a măsurii arestării preventive nu evidențiază împrejurări noi care, coroborate cu probele administrate anterior acestui moment să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au încetat.
În continuare, sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. (2) C. proc. pen. reținute inițial, privarea de libertate a inculpaților A și B fiind necesară în vederea înlăturării pericolului pentru ordinea publică; măsurile preventive sunt proporționale cu gravitatea acuzațiilor aduse și sunt apte să asigure desfășurarea în condiții normale a procesului penal.
Evaluând caracterul proporțional și necesar al măsurilor preventive dispuse față de cei doi inculpați, Completul de doi judecători de drepturi și libertăți apreciază că motivele care au condus la prelungirea măsurilor preventive nu și-au pierdut relevanța.
Astfel, temeiurile inițiale legate de necesitatea prezervării ordinii publice, de proporționalitatea măsurii în raport cu gravitatea acuzațiilor aduse, dar și de necesitatea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, nu au fost răsturnate prin date noi furnizate de apărare, ori prin susținerea coerentă a lipsei de rigoare a raționamentelor juridice anterioare. Aceste temeiuri menținute justifică în continuare măsurile preventive luate față de inculpați, neimpunându-se, înlocuirea acestor măsuri sau lăsarea lor în stare de libertate.
În plus, la acest moment necesitate prelungirii măsurilor preventive luate față de inculpații A și B este dată de continuarea activităților de urmărire penală care vor fi efectuate în perioada următoare de către procuror, respectiv: obținerea raportului de constatare privind examinarea dispozitivului depus la dosar de către suspectul D și a raportului de expertiză genetică judiciară asupra motorașului electric; efectuarea expertizei psihologice judiciare, la cererea suspectului D; precum și exploatarea în continuare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză.
În acest sens, se observă că de la data de 03.01.2025, când au fost prelungite măsurile preventive, s-au desfășurat activități de urmărire penale, ceea ce reliefează rolul activ al organelor de urmărire penală, care au obligația de a strânge și administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpaților.
Criticile inculpaților, care în argumentare au arătat că nu se mai justifică privarea de libertate, fiecare invocând motive atât de ordin personal, cât și că nu s-ar aduce atingere desfășurării în bune condiții a procesului penal, nu prezintă relevanță, la acest moment, având în vedere că motivele învederate de inculpați nu sunt diferite față de cele prezentate în susținerile anterioare.
În cauza Tomasi c. Franței, Curtea E.D.O. a statuat că existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică în sine o detenție îndelungată, motiv pentru care prelungirea arestării preventive trebuie să se raporteze și la alte criterii, cum ar fi apărarea ordinii publice, riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor sau al realizării unor înțelegeri între acuzați, pericolul de a se sustrage de la procesul penal, riscul săvârșirii unor noi infracțiuni.
Astfel, plecând de la premisa că gravitatea faptelor și limitele de pedeapsă nu pot constitui singurele temeiuri pentru a se dispune prelungirea măsurilor preventive, nici situația familială ori buna conduită anterioară a inculpaților, și aduse ca argumente în susținerea contestațiilor, nu ar putea duce, prin ele însele, la concluzia lipsei pericolului pentru ordinea publică. De altfel, circumstanțele ori aspectele de ordin personal invocate în motivarea contestațiilor nu pot fi valorificate de sine-stătător.
Subzistă și condiția prevăzută de art. 223 alin. (2) teza a II - a C. proc. pen., privarea de libertate a inculpaților fiind proporțională cu scopul urmărit și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, prelungirea măsurii arestului preventiv fiind întemeiată, în raport, cu gravitatea activității infracționale prezumat desfășurată, gravitate ce reiese din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modul și mijloacele de operare, dar și din natura și importanța valorilor sociale protejate prin incriminarea sa, respectiv viața persoanei, cea mai importantă dintre valorile sociale ce fac obiectul protecției penale, atentatul la astfel de valori putând produce consecințe ireversibile, respectiv decesul, efect obiectivat în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, Completul de doi judecători de drepturi și libertăți va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A și B, împotriva încheierii F/DL din 03 februarie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția II penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025).
Însă, apreciind asupra măsurii preventive impuse în sarcina inculpatei C, Completul de doi judecători de drepturi și libertăți de la Înalta Curte constată că aceasta nu mai corespunde, în acest moment procesual, cu scopul pentru care a fost luată.
Și anume, perioada de timp scursă de la momentul arestării preventive a inculpatei C, neefectuarea, în acest timp, a unor probe privind, pe de o parte, conceperea în linii generale a activității infracționale, iar pe de altă parte determinarea în concret a celorlalți doi inculpați pentru săvârșirea faptelor, probe care să fi întărit presupunerea rezonabilă inițială (de la luarea măsurii) constituie elemente care conduc la concluzia că, în prezent, cea mai severă măsură preventivă, care se dispune și se prelungește în mod excepțional nu mai este justificată.
În motivarea propunerii anterioare de prelungire a măsurii arestării preventive, întocmite la data de 30.12.2024, procurorul a susținut că în cauză urmează a fi obținute următoarele probe: examinarea dispozitivului depus la dosar de către suspectul D; audierea martorilor X și R, la solicitarea inculpatului B; audierea martorului Y, la cererea inculpatei C,; obținerea istoricului medical al suspectului D; analizarea datelor obținute din perchezițiile informatice realizate recent; examinarea și pronunțarea asupra cererii de probațiune a suspectului D.
Dispoziția de prelungire a arestării preventive și perioada maximă de 30 zile acordată de către judecătorul de drepturi și libertăți nu au fost valorificate corespunzător. În decurs de o lună, organul de urmărire penală a procedat doar la efectuarea unei constatări pentru examinarea dispozitivului depus la dosar de către suspectul D, audierea martorilor X, R, Y, audierea inculpatei, precum și redarea de convorbiri interceptate în mediu ambiental; iar după data de 28.01.2025 nu a mai întreprins nicio activitate de urmărire penală în cauză față de inculpată.
Se observă că prezenta propunere de prelungire a arestării preventive se fundamentează pe aceleași motive, menționându-se în plus doar că se așteaptă obținerea raportului de constatare privind examinarea dispozitivului depus la dosar de către suspectul D și a raportului de expertiză genetică judiciară asupra motorașului electric; urmând a se efectua expertiza psihologică judiciară a suspectului D, precum și exploatarea în continuare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză.
Potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) C. proc. pen., respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Legea pretinde ca orice măsură preventivă să fie proporțională cu acuzația adusă persoanei inculpate (art. 202 alin. (3) C. proc. pen.), pentru a se atinge scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, pentru a se preveni săvârșirea altor infracțiuni ori sustragerea de la urmărirea penală, iar măsura își justifică necesitatea în raport cu existența probelor, a indiciilor temeinice care susțin suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui.
În acest sens, se apreciază că perioada de 3 luni când s-a aflat sub măsura arestării preventive reprezintă un termen rezonabil și suficient pentru care i s-a îngrădit libertatea de mișcare, raportat la dispozițiile art. 202 C. proc. pen. și la jurisprudența constantă a CEDO.
Astfel, este de necontestat, așa cum s-a reținut în încheierea de arestare faptul că există probe temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit presupusele infracțiuni, însă fără a pune în discuție îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 223 C. proc. pen. de la momentul luării măsurii arestării preventive, la trei luni de la ținerea acesteia în arest, se are în vedere și faptul dacă în cauză au fost administrate și alte probe care să susțină incriminarea faptelor inculpatei.
Or, prelungirea măsurii arestării preventive este justificată de necesitatea culegerii de noi probe relevante în cauză, însă, analizând actele aflate la dosar, efectuate de la momentul luării arestării preventive, rezultă că nu au fost administrate și identificate probe care să le completeze pe cele prezentate inițial și care să impună prelungirea măsurii arestării preventive cu privire la inculpata C.
Totodată, din referatul procurorului rezultă că probele ce urmează a fi administrate și pe care s-a întemeiat solicitarea de prelungire nu ar putea aduce lămuriri cu privire la modul în care se presupune că ar fi acționat inculpata.
De altfel, de la momentul luării măsurii arestării preventive, probatoriile administrate ulterior nu au avut amplitudinea de a contura suficient elementele constitutive ale infracțiunilor imputate inculpatei. În cadrul acestor acuzații urmează a se dovedi de către procuror faptul că inculpata a generat și a determinat pe ceilalți inculpați să săvârșească presupusa faptă de omor. În prezentul dosar nu este suficient dovedit ori demonstrat acest rezultat, iar o evaluare ipotetică ori cel mult teoretică este insuficientă.
Este de necontestat, că faptele reținute în sarcina inculpatei au o gravitate ridicată, gravitate ce reiese din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din natura și importanța valorilor sociale protejate prin incriminarea sa, respectiv viața persoanei, cea mai importantă dintre valorile sociale ce fac obiectul protecției penale.
În același timp însă, nu este lipsit de relevanță faptul că în favoarea inculpatei operează pe deplin prezumția de nevinovăție.
Având în vedere însă natura și gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuită inculpata, poziția procesuală a inculpatei de negare nu numai a faptei, dar mai ales a asocierii cu cei doi inculpați A și B, contradicțiile din materialul probator care se impun a fi lămurite, stadiul urmăririi penale, reiese că este necesară în continuare o măsură preventivă însă în cadrul unei măsuri mai ușoare – a controlului judiciar, fiind îndeplinite condițiile impuse de lege pentru luarea acestei măsuri; în același sens, se au în vedere declarațiile suspectului D potrivit cărora a predat “dispozitivul” inculpaților A și B care nu au relevat implicarea inculpatei.
În acest context, Completul de doi judecători de drepturi și libertăți de la Înalta Curte apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 242 alin. (2) C. proc. pen. pentru înlocuirea arestării preventive cu cea a controlului judiciar, menționată de art. 202 alin. (4) lit. b C. proc. pen..
Totodată, se ține seama pe de o parte, faptele grave reținute în sarcina inculpatei, periculozitatea acestora, rezonanța la nivelul opiniei publice sub dublul aspect al efectelor imediate și al reacției oportune a organelor judiciare, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție instituită de lege care nu a fost răsturnată, conduita procesuală corectă în spiritul tuturor obligațiilor stabilite de judecător, durata de 3 luni cât s-a aflat inculpata sub puterea măsurii preventive privative de libertate, circumstanțele personale ale acesteia, respectiv calitatea de avocat, care îi conferă capacitatea de a realiza că orice deviere, cu rea-credință, de la obligațiile judiciare conduc spre o măsură preventivă mai severă ale cărei rigori a resimțit-o.
În același timp, conduita procesuală avută în vedere de legiuitor nu presupune în mod imperios recunoașterea acuzațiilor ce se aduc. Astfel, modul în care inculpata s-a prezentat și și-a susținut apărările, precum și datele ce caracterizează favorabil persoana acesteia (studii superioare, aflată la primul conflict cu legea penală) nu conturează previzibilitatea unei conduite viitoare negative prin care să fie periclitată în vreun fel aflarea adevărului în cauză.
Toate acestea permit instanței să considere că, la acest moment procesual, nu se mai justifică concluzia că procesul penal se poate desfășura în parametrii corespunzători doar prin menținerea unei măsuri neprivative de libertate, iar controlul judiciar ar fi insuficient, neputându-se susține, pe bază de fapte relevante, că ar exista vreun risc pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești prin înlocuirea măsurii. De altfel, obligațiile aferente măsurii preventive a controlului judiciar, impuse inculpatei, constituie garanții suplimentare și suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea, nu se identifică rațiuni care să contureze riscul că lăsată în libertate inculpata ar zădărnici, în vreun fel, derularea în continuare și în bune condiții a procedurii judiciare.
Astfel, în contextul unor acuzații ce implică suspiciunea comiterii unor fapte extrem de grave, aparent în scopul preponderent al satisfacerii intereselor patrimoniale ale inculpatei, luarea unor măsuri de supraveghere a conduitei acesteia, menite să preîntâmpine orice contact cu martorii (cu excepția martorilor Z, AA, AB), suspecții sau inculpații din cauză, dar și rămânerea inculpatei la dispoziția organelor de anchetă până la clarificarea gradului său de implicare în activitatea investigată, se relevă ca indispensabilă bunei desfășurări a urmăririi penale.
Pentru aceste motive, va admite contestația formulată de inculpata C împotriva încheierii F/DL din 03 februarie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția II penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025).
Va desființa, în parte, încheierea atacată și rejudecând:
În conformitate cu disp. art. 204 alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (4) lit. b și art. 211 C. proc. pen., va înlocui măsura arestului preventiv privind pe inculpata C cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 21.02.2025 și până la data de 21.04.2025, inclusiv.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei C (fiica lui (...), născută la data de (...), în Mun. Arad, jud. Arad, domiciliată în Mun. Arad, str. (...) jud. Arad (...)) de sub puterea mandatului de arestare preventive nr. x/U din data de 13 noiembrie 2024 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., va obliga pe inculpata C ca pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemată;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organele de poliție în a căror circumscripție locuiește.
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe inculpata C, să respecte și următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a statului român fără încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să poarte permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
- să nu comunice cu ceilalți inculpați și martori în cauză (cu excepția martorilor Z, AA, AB), direct sau indirect, pe nici o cale.
În temeiul art. 215 alin. (3) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
Va dispune emiterea adreselor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen..
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind pe inculpata C vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii-inculpați la plata sumei de 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B, în cuantum de 466 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
I. Admite contestația formulată de inculpata C împotriva încheierii F/DL din 03 februarie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția II penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025).
Desființează, în parte, încheierea atacată și rejudecând:
În conformitate cu disp. art. 204 alin. (12) C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (4) lit. b și art. 211 C. proc. pen., înlocuiește măsura arestului preventiv privind pe inculpata C cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 21.02.2025 și până la data de 21.04.2025, inclusiv.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei C (fiica lui (...), născută la data de (...), în Mun. Arad, jud. Arad, domiciliată în Mun. Arad, str. (...), jud. Arad (...)) de sub puterea mandatului de arestare preventive nr. x/U din data de 13 noiembrie 2024 emis de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpata C ca pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemată;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organele de poliție în a căror circumscripție locuiește.
În baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpata C, să respecte și următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a statului român fără încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să poarte permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;
- să nu comunice cu ceilalți inculpați și martori (cu excepția martorilor Z, AA, AB) în cauză, direct sau indirect, pe nici o cale.
În temeiul art. 215 alin. (3) C. proc. pen., atrage atenția inculpatei că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
Dispune emiterea adreselor prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen..
Cheltuielile judiciare privind pe inculpata C rămân în sarcina statului.
II. Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A și B, împotriva încheierii F/DL din 03 februarie 2025, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București – Secția II penală, în dosarul nr. X/2/2025 (X/2025).
Obligă contestatorii-inculpați la plata sumei de 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B, în cuantum de 466 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din Camera de consiliu, astăzi, 21 februarie 2025.