Asupra apelului de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 101/F din data de 03 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/44/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, având ca obiect transferul persoanei condamnate A.
S-a recunoscut în parte, numai sub aspectul pedepsei cu închisoarea, sentința penală nr. 2023-4687 din data de 13.10.2023 a Tribunalului Corecțional din Lille, rămasă definitivă la data de 03.11.2023 privind pe persoana condamnată A (fiul lui (....), născut la data de (....) în (...), jud.Vrancea, CNP- (...), în prezent aflat într-un penitenciar din Franța).
S-a constatat că intimatul A a fost condamnat prin sentința penală nr. 2023-4687 din data de 13.10.2023 a Tribunalului Corecțional din Lille, rămasă definitivă la data de 03.11.2023 la pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare și la o amendă de 20.000 euro pentru săvârșirea infracțiunilor de ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini pe teritoriul unui stat semnatar al Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți, în grup infracțional organizat prevăzută de art. 823 art. 823 art. 820 din Codul străinilor, art. 132 C. pen., ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini în Franța sau într-un stat semnatar al Convenției de la Schengen, în grup infracțional organizat prevăzută de art. 823 art. 823 art. 820 din Codul străinilor, art. 132 C. pen., participarea la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unei infracțiuni prevăzută de art. 450 alin. 1, alin. 2 C. pen., având corespondent în art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a, b, c C. pen. al României, respectiv art. 367 alin. (1) C. pen. al României.
În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus executarea în continuare în România a pedepsei de 2 ani (730 zile) închisoare aplicată persoanei condamnate A prin sentința penală nr. 2023-4687 din data de 13.10.2023 a Tribunalului Corecțional din Lille, rămasă definitivă la data de 03.11.2023.
S-a dedus din pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare perioada executată de la 17.08.2023 la zi.
Potrivit art. 169 lit. a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a constatat că persoana transferabilă A beneficiază de regula specialității.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, după rămânerea definitivă a sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Galați a reținut că, prin sesizarea nr. x/II/5/2024 din data de 25.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/44/2024 din data de 25.06.2024, s-a solicitat, în temeiul art. 162 și art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a se pronunța asupra cererii de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Franța, având ca obiect transferarea persoanei condamnate A, dintr-un penitenciar din Franța într-unul din România, în vederea executării pedepsei.
S-au atașat la sesizarea formulată de procuror, certificatul emis la data de 06.05.2024 de către autoritățile judiciare din Franța, sentințele de condamnare precum și decizia de executare a pedepsei închisorii, cererea de transfer persoane condamnate formulată de autoritățile judiciare din Franța, precum și fișele de evidență și de cazier judiciar ale persoanei condamnate.
S-a menționat, în sesizarea înaintată de procuror că persoana condamnată A nu a fost de acord să fie transferată în România.
De asemenea, s-a precizat că, în urma verificărilor efectuate, nu s-a constatat existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. a, b, c și d din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 2023-4687 din data de 13.10.2023 a Tribunalului Corecțional din Lille, pronunțată în dosarul nr. 2032-x rămasă definitivă la data de 03.11.2023 numitul A a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare și o amendă de 20.000 euro, pentru săvârșirea infracțiunilor de ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini pe teritoriul unui stat semnatar al Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți, în grup infracțional organizat prevăzută de art. 823 art. 823 art. 820 din Codul străinilor, art. 132 C. pen., ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini în Franța sau într-un stat semnatar al Convenției de la Schengen, în grup infracțional organizat prevăzută de art. 823 art. 823 art. 820 din Codul străinilor, art. 132 C. pen., participarea la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unei infracțiuni prevăzută de art. 450 alin. 1, alin. 2 C. pen.
Pedeapsa expiră la data de 08.07.2025.
În fapt, în sarcina persoanei condamnate A s-a reținut că:
- a ajutat la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini pe teritoriul unui stat semnatar al Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți, în grup infracțional organizat, faptă săvârșită în cursul anului 2020 la Calais, Coquelles, în departamentul Pas-De-Calais, în zona de competență teritorială a JIRS, pe teritoriul național și în conexitate în Belgia, Marea Britanie și România;
- a ajutat la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini în Franța sau într-un stat semnatar al Convenției de la Schengen, în grup infracțional organizat faptă săvârșită în cursul anului 2020 la Calais, Coquelles, în departamentul Pas-De-Calais, în zona de competență teritorială a JIRS, pe teritoriul național și în conexitate în Belgia, Marea Britanie și România;
- a participat la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unei infracțiuni ce se pedepsește cu până la 10 ani de închisoare, în cursul anului 2020 la Calais, Coquelles, în departamentul Pas-De-Calais, în zona de competență teritorială a JIRS, pe teritoriul național și în conexitate în Belgia, Marea Britanie și România.
Analizând faptele pentru care a fost condamnat intimatul A prin sentința penală menționată anterior, Curtea a constatat că acestea se regăsesc incriminate ca infracțiuni și în legislația penală română, constituind infracțiunile de trafic de migranți prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a, b, c C. pen. al României și constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. al României.
Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie
Astfel cum rezultă din certificatul întocmit de autoritățile judiciare din Franța, sentința penală a rămas definitivă la data de 03.11.2023, condamnatul A aflându-se deja în executarea pedepsei de 730 zile închisoare;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte)
Faptele pentru care a fost condamnat numitul A ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, acestea fiind infracțiuni de drept comun, nefiind vorba despre infracțiuni de natură politică sau militară. Condiția aceasta apare ca fiind îndeplinită, infracțiunile pentru care numitul A a fost condamnat în Franța având corespondent în dispozițiile art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a, b, c C. pen. al României, respectiv art. 367 alin. (1) C. pen. al României.
De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționat penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României;
c) persoana condamnată are cetățenie română
A este cetățean român, astfel cum rezultă din certificatul emis la data de 06.05.2024 de către Parchetul de pe lângă tribunalul Judiciar din Lille, acesta fiind născut la data de (....) în localitatea Adjud, județul Vrancea;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România)
Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare din Franța rezultă că persoana condamnată A nu a fost de acord să fie transferată în România, fără a motiva acest refuz.
Curtea a observat însă că, în privința persoanei condamnate, s-a aplicat și interdicția definitivă de a mai intra pe teritoriul statului francez și nu există opțiunea de transfer în Anglia (unde acesta a indicat o adresă) date fiind prevederile legale, precum și circumstanțele săvârșirii infracțiunilor (trafic de migranți spre Anglia) - situație în care lipsa consimțământului nu împiedică transferul; prin urmare și această condiție este îndeplinită;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv:
- persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale (din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei reiese că numitul A nu a mai suferit vreo condamnare în România pentru aceleași fapte);
- persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României (în fișa de cazier judiciar a condamnatului nu este notată vreo altă condamnare aplicată de autorități judiciare străine);
- persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală (nu este cazul);
- pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române (nu a fost identificată nicio cauză – reală sau personală – pentru care persoana condamnată A nu ar răspunde penal potrivit legii române);
- pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate (nu este cazul);
- potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei (nu este cazul);
- persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată (procedurile derulate în fața autorităților judiciare din Franța au avut loc în prezența persoanei condamnate, astfel cum rezultă din certificat).
În consecință, Curtea a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile de recunoaștere și executare a sentinței penale nr. 2023-4687 din data de 13.10.2023 a Tribunalului Corecțional din Lille, rămasă definitivă la data de 03.11.2023, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoașterea și punerea în executare.
Împotriva acestei sentințe, persoana condamnată A a declarat apel, motivele promovării căii de atac fiind formulate și depuse la dosar, prin apărător ales, fiind susținute în fața instanței de către apărătorul desemnat din oficiu, în sensul admiterii apelului și respingerii solicitării de recunoaștere și executare a hotărârii penale străine într-un penitenciar din România, întrucât nu mai are legături semnificative cu statul român.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacată, Înalta Curte apreciază apelul ca fiind întemeiat, numai în raport cu motivul formulat oral de reprezentantul Ministerului Public, reținând următoarele:
Prin sentința penală nr. 2023-4687 din data de 13.10.2023, pronunțată în dosarul nr. 2032-x, rămasă definitivă la data de 03.11.2023, Tribunalul Corecțional din Lille, a dispus condamnarea cetățeanului român A la pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare și o amendă de 20.000 euro, pentru săvârșirea infracțiunilor de: ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini pe teritoriul unui stat semnatar al Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți, în grup infracțional organizat prevăzută de art. 823 art. 823 art. 820 din Codul străinilor, art. 132 C. pen., ajutor la intrarea, circulația sau șederea ilegală a unor străini în Franța sau într-un stat semnatar al Convenției de la Schengen, în grup infracțional organizat prevăzută de art. 823 art. 823 art. 820 din Codul străinilor, art. 132 C. pen., participarea la o asociere de răufăcători în scopul pregătirii unei infracțiuni prevăzută de art. 450 alin. 1, alin. 2 C. pen.
La solicitarea autorităților judiciare din Franța, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a sesizat instanța în vederea recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțate în Franța și transferarea persoanei condamnate A, pentru a continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România.
Reținând că statul emitent - Franța a transpus Decizia - cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a admis sesizarea, solicitarea autorităților judiciare franceze fiind supusă exigențelor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile din Titlul VI Capitolul I (Dispoziții generale) și Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene) Secțiunea I și a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1) cuprinse în Titlul VI Capitolul I din Legea nr. 302/2004 „prezentul titlu se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.”.
În temeiul dispozițiilor art. 167 cuprinse în Titlul VI Capitolul II Secțiunea a II-a (Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România) din Legea nr. 302/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 300/2013, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei se poate dispune numai în următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea infracțiunii se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia.
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din aceeași lege.
Ca atare, verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea de condamnare pronunțată de Tribunalul Corecțional din Lille, Franța, față de cetățeanul român A este definitivă și executorie, persoana transferabilă aflându-se în executarea pedepsei de 2 ani (730 zile) închisoare, iar condiția dublei incriminări este îndeplinită, întrucât faptele pentru care acesta a fost condamnat în Franța au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de „trafic de migranți” prevăzută de art. 263 alin. (1) și alin. (2) lit. a, b, c C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani) și „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani), în concurs real în condițiile art. 38 alin. (1) C. pen.
Prin hotărârea apelată, prima instanță a dispus deducerea din pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare a perioadei executate de la 17.08.2023 la zi.
În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. (6) și alin. (8) lit. b din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la adaptarea pedepsei, deoarece, raportat la pedepsele prevăzute pentru încadrările juridice corespondente în legislația română și regulile concursului de infracțiuni prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., maximul pedepsei aplicabile persoanei transferabile, conform legislației române, ar fi fost cu mult mai mare decât pedeapsa aplicată de autoritățile franceze.
Referitor la condiția de a nu fi incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la posibilitatea derulării unor cercetări față de condamnat într-un dosar aflat în prezent pe rolul organelor judiciare din România, sau cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat în Franța; nu a existat niciun motiv pentru reluarea verificărilor efectuate de procuror, în baza art. 165 alin. (2) lit. a, b) și c) din Legea nr. 302/2004, anterior sesizării instanței de judecată, executarea hotărârii judecătorești transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem și nici regulii specialității.
Totodată, în cauză, sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana transferabilă A răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea ori dezincriminarea faptei.
În ceea ce privește cerința art. 167 lit. d din Legea 302/2004, republicată, observând motivele de apel circumscrise, în esență, refuzului de a fi transferat într-un penitenciar din România, se are în vedere că autoritățile franceze au hotărât expulzarea cetățeanului român A, cu interdicția definitivă de a mai intra pe teritoriul statului francez, așa încât consimțământul său nu este necesar. Pe de altă parte, împrejurarea că persoana condamnată invocă existența unor legături cu Marea Britanie, stat în care are stabilită reședința, nu constituie un motiv de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea 302/2004.
Așadar, neexistând niciun motiv de nerecunoaștere și neexecutare a sentinței de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Franța, Înalta Curte constată că motivele apelantului persoană condamnată nu sunt întemeiate.
Însă, Înalta Curte constată că se impune admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate numai sub aspectul dispoziției de deducere din pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare a perioadei executate de la 17.08.2023 la zi, motivul invocat oral de reprezentantul Ministerului Public.
Apelantul persoană condamnată A a fost predat autorităților franceze la data de 16.08.2023 la Roissy. Anterior momentului predării, însă, astfel cum reiese din informațiile comunicate instanței de apel de către autoritățile franceze, apelantul condamnat a fost lipsit de libertate în Marea Britanie, fiind arestat preventiv în cadrul procedurii de predare, la data de 13.06.2023, până la data de 16.08.2023. Se constată că perioada 13.06.2023 - 16.08.2023 nu a fost dedusă de către prima instanță din pedeapsa de 2 închisoare aplicată de către Tribunalul Corecțional din Lille, motiv pentru care se justifică admiterea apelului și desființarea în parte a hotărârii atacate, față de necesitatea deducerii din pedeapsa recunoscută și a perioadei în care persoana condamnată s-a aflat în stare de arest preventiv în statul britanic.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 101/F din data de 03 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/44/2024.
Va desființa, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:
Va deduce din pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare, perioadele executate de la 13.06.2023 la16.08.2023 și de la 17.08.2023 la zi.
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 101/F din data de 03 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/44/2024.
Desființează, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:
Deduce din pedeapsa de 2 ani (730 zile) închisoare, perioadele executate de la 13.06.2023 la16.08.2023 și de la 17.08.2023 la zi.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 septembrie 2024.