Hearings: March | | 2026
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Încheierea nr. 359/RC/2024

Sedinta din Camera de consiliu din data de 06 iunie 2024

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 363 din 07.03.2023 pronunțată de Judecătoria Brașov- Secția Penală, în dosarul nr. x/197/2022, s-au dispus următoarele:

În baza art. 199 alin. (1) C. pen. raportat art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) și 10 C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (1) și 2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul A (fiul (...), născut la data de (...) în mun. Brașov, jud. Brașov, domiciliat în or. Predeal, șos. (...), jud. Brașov, posesor al CI seria (...) nr. (...), având CNP (...), fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie (faptă din data de 14.08.2022).

În baza art. 199 alin. (1) C. pen. raportat art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) și 10 C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (1) și 2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie (faptă din noaptea de 14/15.08.2022).

În baza art. 38 alin. (1) si art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din celelalte pedepse aplicate de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, de la data rămânerii definitive a prezentei, conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Brașov, Primăriei Predeal, Primăriei mun. Brașov sau în cadrul oricărei instituții din subordinea Consiliului Local sau Județean al mun./jud. Brașov.

S-au învederat inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1) și (4) C.p.p., s-a revocat măsura controlului judiciar, dispusă față de inculpatul A prin Încheierea din data de 29.09.2022 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Încheierea nr. 236/Contestație/Cameră preliminară din data de 30.09.2022 a Tribunalului Brașov.

S-a luat act că persoana vătămată B nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul A la plata către stat a sumei de 1127 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța acestă soluție, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că, în data de 14.08.2022, în jurul orei 18:00, în fața locuinței comune, inculpatul A, pe fondul consumului de alcool, dar și a nemulțumirii cu privire la faptul că persoana vătămată nu 1-a anunțat că va lipsi de la locuință, a lovit-o cu pumnii și picioarele în zona feței și în zona toracică, persoana vătămată reușind să fugă.

În aceeași zi, în jurul orei 00:00, inculpatul A i-a solicitat persoanei vătămate B să întrețină relații sexuale, însă aceasta 1-a refuzat și a plecat în bucătărie. Fiind nervos, inculpatul a urmat-o pe victimă în bucătăria locuinței unde a început să o lovească cu pumnii și picioarele în zona feței, a coastelor și a abdomenului, moment în care, din cauza gălăgiei, s-au trezit cei doi copii ai victimei și ai inculpatului, dar și tatăl acestuia din urmă, respectiv C, care locuia în apartamentul de alături. Martorul C a pătruns în locuința fiului său și, observând agresiunea, a reușit să se interpună între agresor și persoana vătămată, împrejurare care i-a permis victimei să fugă din apartament și să se refugieze la martora D.

Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. x/E din data de 15.08.2022 a rezultat că persoana vătămată B a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure și pot data din seara și noaptea de 14/15.08.2022, necesitând 9-10 zile de îngrijiri medicale.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A, constând în aceea că, la data de 14.08.2022, în jurul orei 18:00, a agresat-o fizic pe concubina sa B, lovind-o cu pumnii și picioarele în zona feței și a toracelui, provocându-i leziuni ce au necesitat 9-10 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”violență în familie” – prev. de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat art. 193 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului A, constând în aceea că, în noaptea de 14/15.08.2022, în jurul orei 00:00, a lovit-o pe concubina sa B, cu pumnii și picioarele în zona feței, a coastelor și a abdomenului, agresiunile provocându-i victimei leziuni ce au necesitat pentru vindecare 9-10 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”violență în familie” – prevăzută art. 199 alin. (1) C. pen. raportat art. 193 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele, precum și dispozițiile art. 74 C. pen., potrivit cărora la stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, aplicându-i inculpatului o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 794/AP din 26.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. x/197/2022, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 363 din data de 07.03.2023, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei și a omisiunii de deducere a reținerii și arestării preventive și astfel, rejudecând:

A fost înlăturată aplicarea art. 91 C. pen., art. 93 alin. (1), 2 C. pen. și art. 93 alin. (3) C. pen.

A fost dispusă emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 422 C. proc. pen. a fost dedusă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului din perioada 15.08.2022 – 30.09.2022.

În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 250 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat urmând a rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a apreciat că o individualizare a executării pedepsei în modalitatea suspendării sub supraveghere nu este de natură a asigura scopul educativ și represiv al pedepsei, pe de o parte, iar, pe de altă parte, reprezintă un semnal vizând neîndeplinirea obligațiilor asumate de stat de a combate eficient violența domestică, inclusiv în componenta sa vizând victimizarea copiilor martori ai unor asemenea incidente.

Astfel, s-a apreciat că doar aplicarea unei pedepse cu executare efectivă este de natură a-l determina pe inculpat să consțientizeze asupra consecințelor atitudinii sale violente de-a lungul anilor față de victimă, neputând achiesa la concluzia primei instanțe potrivit căreia doar simpla derulare a prezentului proces penal este susceptibilă de a atinge acest scop.

Sub aspectul circumstanțelor personale, s-a arătat că este complet lipsit de importanță faptul că inculpatul nu și-a agresat în mod egal copiii, aceasta fiind de altfel o atitudine parentală înscrisă în spectrul normalității, însă victimizarea minorului s-a realizat din plin prin agresarea mamei sale, aspect care răzbate cu prisosință, de altfel, din declarația copilului, cum s-a arătat anterior.

În ceea ce privește solicitarea apărării de schimbare a încadrării juridice, Curtea a menționat că s-a pronunțat asupra acestui aspect prin încheierea din 25.05.2023, aspectele invocate în solicitare neaducând nimic nou față de cele analizate la acel moment, neputând, astfel, repune în discuție un aspect deja tranșat.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, la data de 26.10.2023 (fila 49 dosar apel), iar inculpatului A, la data de 02.11.2023, la adresa de domiciliu (fila 50 dosar apel).

La dosar, nu a fost identificată dovada de comunicare a deciziei atacate către inculpatul A, la locul de detenție, în condițiile în care recurentul – inculpat figurează încarcerat, în Penitenciarul E, încă din data de 26.10.2023, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de grefier la 29.05.2024.

Termenul de declarare a recursului în casație nu s-a împlinit pentru inculpatul A, având în vedere că acestuia nu i s-a comunicat decizia pronunțată în apel la locul de detenție, respectiv la Penitenciarul E, unde a fost încarcerat în baza hotărârii pronunțate de către instanța de control judiciar

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 09.04.2024, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A, personal, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Astfel, s-a arătat că, în cauză, competența după materie și după calitatea persoanei aparținea Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, având în vedere că în cauză sunt implicați minori.

Totodată, făcând trimitere la probele administrate în cauză, a arătat că, instanțele de fond și apel nu au acordat relevanță apărării inculpatului privind incidența cauzei justificative prevăzută de art. 19 C.pen., respectiv legitima apărare.

În susținerea cererii, ca un ultim argument, recurentul a arătat că, în cauză, se impune reținerea unei singure infracțiuni de violență în familie, în formă continuată (2 acte materiale) și nu două infracțiuni, în concurs, având în vedere că rezoluția infracțională a fost unică.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, la data de 10.04.2024 (fila 9 dosar de recurs al Curții de Apel Brașov-Secția Penală), iar persoanei vătămate B la data de 17.04.2024 (fila 10 dosar de recurs al Curții de Apel Brașov-Secția Penală).

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat cel mai târziu la data de 21.04.2024 pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, respectiv 28.04.2024 pentru persoana vătămată B.

La data de 17.04.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a înaintat un înscris prin care au învederat că nu formulează concluzii scrise. De asemenea, persoana vătămată B nu a formulat concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 09.05.2024.

La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită.

La data de 30 mai 2025, a fost întocmit raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpata A este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și 6, art. 437 și art. 438 din același cod, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr.794/AP din 26 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția Penală, în dosarul nr. x/197/2022 face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpat în termenul legal, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a, b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele, domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura recurentului.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., se constată că recurentul A a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 1 cu argumentarea că, în cauză, competența după materie și după calitatea persoanei aparținea Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, instanță superioară Judecătoriei Brașov, care a pronunțat sentința penală nr. 363 din 07.03.2023.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care „în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente”

Or, în speță, raportat la obiectul acuzațiilor aduse recurentului – inculpat A infracțiunea de violență în familie, prevăzută de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat art. 193 alin. (2) C. pen. (alta decât cele care, potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen. intră în competența de primă instanță a tribunalului), competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei (art. 35 alin. (1) C. proc. pen.).

În acest context, Înalta Curte concluzionează că judecarea prezentei cauze în fond de către Judecătoria Brașov nu a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, în sensul art. 438 alin. (1) pct.1 C. proc. pen., ci de o instanță echivalentă în grad celei competente după materie, cazul de casare fiind, astfel, invocat în mod formal.

În ceea ce privește susținerile recurentului privind incidența cauzei justificative prevăzute de art. 19 C.pen. și schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, se observă că acestea nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.), care vizează încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Ca urmare, nefiind întrunită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respectiv aceea ca judecata să fi fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație invocat de recurentul inculpat A, motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A, împotriva deciziei penale nr. 794/AP din 26 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția Penală, în dosarul nr. x/197/2022

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul – inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A, împotriva deciziei penale nr. 794/AP din 26 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția Penală, în dosarul nr. x/197/2022.

Obligă recurentul – inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2024.