Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 153/P/C din 23 decembrie 2024 a Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/36/2024, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. 28/P din 20.02.2020.
În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu, avocat B, în cuantum de 720 lei.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul A la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că, petentul A a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 28 din 20.02.2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/36/2020, susținând că, deși la dosar nu existau probe împotriva sa, autoritățile din Marea Britanie l-au condamnat.
Prin sentința penală nr. 28 din 20.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/36/2020, a fost recunoscută sentința penală nr. T20187182 din 22 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea Coroanei din Warwick – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în dosarul nr. x/2905/25577, definitivă la data de 22 ianuarie 2019, și s-a dispus continuarea executării pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Curtea a reținut că petentul a formulat cereri repetate de revizuire vizând aceeași sentință penală, având în vedere că prin sentința penală nr. 87 din 24.08.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/118/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A împotriva aceleiași hotărâri.
Totodată, a făcut trimitere la decizia nr. 36/2009 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că cererile repetate de revizuire și, respectiv, contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora.
De asemenea, a constatat că solicitarea de revizuire din prezenta cauză este îndreptată împotriva unei sentințe prin care s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei rezultante de 7305 zile/17 ani închisoare, aplicate condamnatului A, de către Curtea Coroanei din Warwick – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin sentința penală nr. T20187182 din 22 ianuarie 2019 (în dosarul nr. x/2905/25577), definitivă la data de 22 ianuarie 2019, și nu împotriva unei hotărâri prin care să se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, motiv pentru care a respins-o, ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței penale nr. 153/P/C din 23 decembrie 2024 a Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/36/2024, a declarat apel revizuentul A.
În esență, apelantul revizuent A a arătat că solicită revizuirea sentinței penale indicate, întrucât apreciază că i-au fost încălcate drepturile procesuale, respectiv dreptul la apărare, dar și pentru că nu a avut posibilitatea să-și demonstreze nevinovăția prin fapte sau împrejurări noi descoperite după pronunțarea hotărârii.
Analizând hotărârea apelată, Înalta Curte constată următoarele:
A a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 28/20.02.2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr.x/36/2020, prin care a fost recunoscută sentința penală nr. T20187182 din 22 ianuarie 2019 a Curții Coroanei din Warwick – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pronunțată în dosarul nr. x/2905/25577, definitivă la data de 22 ianuarie 2019.
Se observă că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința apelată - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă și nu de soluționarea fondului cauzei.
Raportat la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut Curtea de Apel Constanța că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că prin sentința atacată nu a fost soluționat fondul cauzei.
Suplimentar, Înalta Curte reține că din interpretarea prevederilor art. 156 alin. (4) raportat la art. 139 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rezultă fără echivoc că statul de condamnare este cel care păstrează prerogativa unei revizuiri a fondului hotărârii definitive, statului de executare recunoscându-i-se doar posibilitatea de a dispune asupra aspectelor ce țin exclusiv de executarea acesteia după transfer. Aceasta întrucât, așa cum în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției de condamnare, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne (adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne), cu atât mai mult aceluiași stat de executare nu i-ar putea fi recunoscute, în procedura de revizuire, prerogative suplimentare de repunere în discuție a fondului soluției.
Așadar, soluționarea cererii de revizuire a hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Marea Britanie nu este de competența organelor judiciare române.
Totodată, Înalta Curte constată că în cauză este aplicabilă decizia nr. 36/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererile repetate de revizuire și, respectiv, contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora, având în vedere că prin sentința penală nr. 87/24.08.2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr. x/118/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva aceleiași sentințe, respectiv sentința nr. 28/P din 20 februarie 2020).
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 421 alin. (1) lit. b C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. 153/P/C din data de 23 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.
Conform prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 1.163 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A împotriva sentinței penale nr. 153/P/C din data de 23 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/36/2024.
Obligă apelantul-revizuent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-revizuent, în cuantum de 1.163 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.