Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 28 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori nr. X/45/2024/a1 a fost admisă propunerea de arestare provizorie în vederea predării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în consecință:
În baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. a din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A (fost B), în vederea predării, în baza semnalării Schengen – Biroul SIRENE Național din Germania din 27.06.2024, emisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 11.06.2024 de Tribunalul Regional din Dortmund, Camera a 39-a penală, în dosarul cu numărul de referință x Kls 5/14, ce se fundamentează pe o hotărâre a Tribunalului Regional din Dortmund, pronunțată la data de 17.06.2014 în același dosar, definitivă la data de 25.06.2014, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, din care mai are de executat un rest de 471 de zile închisoare, pentru comiterea unui număr de 18 infracțiuni de „furt în grup, agravat”, prevăzute de secțiunile 243 (1) și (2), 243 (1), 244 (1), 244a, 22, 23, 25 (2) și 53 C. pen. german, pe o durată de 15 zile, cu începere de la data de 28.06.2024 până la data de 12.07.2024, inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A (fost B).
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut că persoana solicitată A (fost B) este dată în urmărire internațională de autoritățile germane din data de 27.06.2024, în baza unui mandat european de arestare emis la data de 11.06.2024 de Tribunalul Regional din Dortmund, Camera a 39-a penală, în dosarul cu numărul de referință x Kls 5/14, ce se fundamentează pe o hotărâre a Tribunalului Regional din Dortmund, pronunțată la data de 17.06.2014 în același dosar, definitivă la data de 25.06.2014, prin care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, din care mai are de executat un rest de 471 de zile închisoare.
Din conținutul referatului parchetului că, Curtea a notat că potrivit formularului A al semnalării SIS emisă în baza mandatului european din cauză, pedeapsa privativă de libertate i-a fost aplicată persoanei solicitate pentru comiterea unui număr de 18 infracțiuni de „furt în grup, agravat”, prevăzute de secțiunile 243 (1) și (2), 243 (1), 244 (1), 244a, 22, 23, 25 (2) și 53 C. pen. german.
Sub aspectul situației de fapt se arată în formularul A că numitul A a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat (alături de C, D și alte persoane), specializat în sustrageri de materiale neferoase, prin efracție, din incinta unor firme care prelucrau astfel de materiale, precum cuprul, oțelul inoxidabil și altele. Materialele astfel sustrase erau vândute către dealeri de fier vechi, pentru a obține profit. Valoarea totală a materialelor sustrase a fost apreciată la 300.000 euro. În șase cazuri faptele au rămas în faza de tentativă, deoarece s-au declanșat alarmele de la locul comiterii faptelor și autorii au fugit.
S-a mai menționat în formularul A al semnalării SIS că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsește pe lista faptelor care dau loc la predare pentru care nu se mai impune verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, la pct. 0018.01 (furt organizat sau armat).
Analizând măsura provizorie oportună în cauza de față, prima instanță a avut în vedere coordonatele specifice prezentei proceduri și natura faptelor înscrise în semnalarea S.I.S., modul de operare și activitatea infracțională descrisă de autoritățile emitente.
S-a arătat că mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Germania, vizează asigurarea prezentării persoanei solicitate A (fost B) în fața autorităților din Germania, în vederea executării unui rest de pedeapsă de 471 zile închisoare pentru comiterea unui număr de 18 infracțiuni de „furt în grup, agravat”, prevăzute de secțiunile 243 (1) și (2), 243 (1), 244 (1), 244a, 22, 23, 25 (2) și 53 C. pen. german.
Prima instanță a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în baza dispozițiilor art. 102 alin. (5) lit. a din Legea nr. 302/2004, forma republicată, a arestarea provizorie a persoanei solicitate A (fost B) pe o durată de 15 zile, cu începere de la 28.06.2024 și până la 12.07.2024, inclusiv, în scopul executării mandatului european de arestare emis, a bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și evitarea riscului sustragerii persoanei solicitate de la procedura executării mandatului european de arestare.
A fost arătat că, pentru a preîntâmpina riscul de fugă, singura măsura eficientă este cea a arestului provizoriu, măsură ce presupune plasarea persoanei solicitate în mediul carceral, sub paza permanentă a agenților statului român. Migrarea persoanei solicitate în state membre ale Uniunii Europene sau terțe, îndreptățesc a aprecia că persoana solicitată prezintă un risc crescut de a încerca să se sustragă de la procedura de față de executare a mandatului european de arestare emis pe numele său.
Sub acest aspect, s-a precizat că nu poate fi ignorat faptul că, potrivit fișei de cazier judiciar, persoana solicitată ar fi suferit pe lângă condamnările pe teritoriul României (1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 371 C. pen., 6 luni închisoare pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen.), condamnări și pe teritoriul unor alte state [Germania – 4 ani închisoare pentru informație netransmisă la furtul săvârșit după încălcarea proprietății; Marea Britanie – 2 luni închisoare pentru infracțiuni contra statului, a ordinii publice, a înfăptuirii justiției sau a funcționarilor publici].
Orice altă măsură preventivă, în raport de aspectele prezentate, s-a apreciat că nu este oportună pentru asigurarea prezenței persoanei solicitate în prezenta procedură de executare a mandatului european de arestare și aducerea persoanei solicitate în fața justiției europene.
Pe cale de consecință, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de persoana solicitată, de luare a măsurii preventive a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Împotriva acestei încheieri prin care s-a dispus arestarea provizorie pe o perioadă de 15 zile a formulat contestație persoana solicitată A (fost B), care, în esență, a solicitat să se dispună arestul la domiciliu până la soluţionarea cauzei pe fond, având în vedere că dorește să execute într-un penitenciar din România restul de pedeapsă pentru care se solicită predarea sa și nu există niciun risc de sustragere de la prezenta procedură.
Examinând prezenta contestație în raport de actele dosarului și solicitările formulate de persoana solicitată A (fost B), Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prima instanță, a evaluat corect particularitățile cauzei și a constatat că sunt îndeplinite cumulativ, în această fază prealabilă punerii în executare a mandatului european de arestare, condițiile pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate A (fost B) pe o durată de 15 zile, începând cu data de 28.06.2025 până la data de 12.07.2024 inclusiv.
Persoana solicitată A (fost B) a fost prezentată Curții de Apel Iași în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași solicitând arestarea provizorie a persoanei solicitate, care a fost reținută pe o durată de 24 de ore.
Înalta Curte observă că prin semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen la data de 27.06.2024, autoritățile judiciare din Germania au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 11.06.2024 de către Tribunalul Regional din Dortmund – Camera a 39-a penală, Germania, pe numele cetățeanului român A (fost B), fiul lui (...), născut la data de (...) în Murgeni, jud. Vaslui, cetățean român, domiciliat în Murgeni, str. (...), jud. Vaslui, (...), urmărit internațional în scopul executării unei pedepse privative de libertate de 417 zile închisoare (rest dintr-o pedeapsă de 4 ani închisoare), aplicată de Tribunalul Regional Dortmund, Germania prin hotărârea din 17.06.2024, definitivă la data de 25.06.2014, pentru săvârșirea a 18 infracțiuni de „furt în grup agravat”
În cuprinsul semnalării privind mandatul european de arestare se arată că persoana solicitată A a făcut parte dintr-un grup infracțional organizat (alături de C, D și alte persoane), specializat în sustrageri de materiale neferoase, prin efracție, din incinta unor firme care prelucrau astfel de materiale, precum cuprul, oțelul inoxidabil și altele. Astfel, în perioada octombrie-noiembrie 2023, au fost sustrase materialele neferoase, care au fost ulterior vândute către dealeri de fier vechi, pentru a obține profit. Valoarea totală a materialelor sustrase a fost apreciată la 300.000 euro. În șase cazuri faptele au rămas în faza de tentativă, deoarece s-au declanșat alarmele de la locul comiterii faptelor și autorii au fugit.
Potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 102 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen cu privire la o persoană căutată pentru a fi arestată echivalează cu un mandat european de arestare în toate cazurile în care se aplică Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.
Așadar, în condițiile existenței unei semnalări cu privire la numitul A (fost B) și în raport de natura și gravitatea faptelor pentru care a fost găsit vinovat de către autoritățile judiciare din Germania, de pedeapsa aplicată acestuia în statul solicitant (4 ani închisoare) instanța de control judiciar constată că arestarea provizorie este oportună și necesară.
Astfel, la evaluarea măsurii preventive optime și utile s-au avut în vedere atât aspecte ce țin de faptele cercetate (infracțiuni contra patrimoniului săvârșite împotriva mai multor persoane juridice, precum și prejudiciile produse), de pedeapsa cu închisoarea concret aplicată, de persoana solicitată (cunoscută cu antecedente penale, conform copiei de pe cazierul judiciar aflate la dosar), cât și scopul procedurii speciale reglementate de Legea nr.302/2004, prin această măsură urmărindu-se executarea în bune condiții a mandatului european de arestare, precum și împiedicarea sustragerii persoanei solicitate de la această procedură. Cu privire la această din urmă chestiune, instanța de control judiciar are în vedere și faptul că în speță, persoana solicitată A (fost B) nu a consimțit la predare, precizând în fața primei instanțe că dorește să execute pedeapsa în România, context în care au fost solicitate copii certificate de pe înscrisurile judiciare care au stat la baza condamnării și a emiterii mandatului european de arestare, respectiv copie certificată a hotărârii penale de condamnare, precum și relații referitoare la perioada executată din acea pedeapsă de 4 ani închisoare și intervalul de timp în care a fost executată, dacă persoana solicitată-condamnată a fost eliberată condiționat și modalitatea în care au devenit executabile restul de 471 de zile închisoare, iar dacă au devenit executabile printr-o hotărâre judecătorească, a fost solicitată și comunicarea acesteia.
În concluzie, având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, în condițiile existenței unui mandat european de arestare emis în Germania pe numele persoanei solicitate, Înalta Curte constată în raport cu natura și gravitatea faptelor pentru care a fost găsită vinovată de autoritățile judiciare germane, că arestarea provizorie se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare. Deopotrivă, măsura arestării este necesară în vederea evitării sustragerii persoanei solicitate de la punerea în executare a mandatului european de arestare, cu atât mai mult cu cât, în eventualitatea recunoașterii pe cale incidentală a hotărârii de condamnare (astfel cum a solicitat contestatorul în fața primei instanțe), statul român va prelua executarea restului de pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție aplicate acesteia.
Existând aceste motive temeinice pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate, instanța de control judiciar apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu o măsură preventivă mai ușoară (arest la domiciliu) întrucât nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea și temeinicia soluției atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b C.proc.pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A (fost B) împotriva încheierii penale din data de 28 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori nr. X/45/2024/a1.
În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen., îl va obliga pe contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 276 alin. (6) C.proc.pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A (fost B) împotriva încheierii penale din data de 28 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori nr. X/45/2024/a1.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iulie 2024.