Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 376 din 10 august 2023 a Tribunalului Dolj - Secția Penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. X/63/2020, printre altele, s-au dispus următoarele:
În baza art. 198 alin. (1) 3 C.pen. raportat la art. 396 alin. (1) 2 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul A (fiul lui (...), născut la (...), în comuna Plenița, județul Dolj, domiciliat în comuna Unirea, sat (...), nr. (...), județul Dolj, CNP (...) la pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare în formă agravată. În baza art. 67 alin. (2) C.pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b C.pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 C.pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și lit. b C.pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. (1) C.proc.pen., a fost menținută măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A, dispusă prin încheierea nr. 97/01.07.2020 a Curții de Apel Craiova, așa cum a fost modificată prin încheierea din 15.03.2021 pronunțată în dosarul nr. X/63/2021 al Tribunalului Dolj.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a C.proc.pen. și art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A perioada reținerii și arestării preventive de la 23.06.2020 la 01.07.2020, inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de executare la rămânerea definitivă a sentinței.
În temeiul art. 397 C.proc.pen., raportat la art. 25 C.proc.pen., art. 20 alin. (2) C.proc.pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B, C, D, E și F.
În baza art. 1357 C.civ. și 1370 C.civ., au fost obligați în solidar inculpații G, H, A și I la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părților civile B, C, D, E, respectiv câte 10.000 lei către fiecare.
Au fost obligați în solidar inculpații G, H, A si I la plata sumei de 350.000 lei daune morale, respectiv 100.000 lei către partea civilă B, câte 80.000 lei către fiecare din părțile civile C, D, E, copiii victimei și 10.000 lei către F.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpați a unei bâte din lemn cu lungimea de 117 cm găsită în țeava metalică din scurgere, coadă din lemn pentru topor, coadă din lemn pentru topor și bară din fier pătrat cu lungimea de 100 de cm găsită în iarbă, lângă gardul locuinței numitului J, au fost folosite la săvârșirea faptei.
S-a dispus conservarea mijloacelor de probă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul A și partea civilă E.
Prin decizia nr. 1224 din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. X/63/2020, printre altele, s-au dispus următoarele:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, de apelanții inculpați K, G, H, L, A și de apelanții părți civile E, B, D, C și F împotriva sentinței penale nr. 376 din 10.08.2023 pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. X/63/2020, a fost desființată sentința penală atacată - inclusiv încheierea de schimbare a încadrării juridice pronunțată de instanța de fond - sub aspectul laturii penale și laturii civile și rejudecând, printre altele, s-au dispus următoarele:
S-a constatat că prin încheierea din 26.06.2024, în baza art. 386 alin. (1) C.proc.pen., a fost admisă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public șis-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de încăierare, prev. de art. 198 alin. (1) și 3 C.pen. în infracțiunea de încăierare, prev. de art. 198 alin. (1) 2 și 3 C.pen. (punerea în primejdie a vieții victimei K) pentru inculpații L, H, G, A, M și N.
S-a constatat că, prin aceeași încheiere, în baza art. 386 alin. (1) C.proc.pen., a fost admisă cererea formulată de către părțile civile și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A din infracțiunea de încăierare prev. de art. 198 alin. (1) 2, 3 C.pen. în infracțiunile de omor prev. de art. 188 alin. (1) C.pen. (victimă O) și încăierare prev. de art. 198 alin. (1) și 2 C.pen. cu aplicarea art. 38 C.pen.
În baza art. 188 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 67 alin. (2) C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b C.pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 198 alin. (1) și 2 C.pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 38 lit. b C.pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul A să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 10 luni (1/3 din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare), în total 10 ani și 10 luni închisoare în regim de detenție, conform art. 60 C.pen., la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b C.pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 C.pen., s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și lit. b C.pen. pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de date biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date S.N.D.G.J.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a C.proc.pen. și art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A perioada reținerii și arestării preventive de la 23.06.2020 la 01.07.2020 inclusiv.
Au fost menținute dispozițiile sentinței penale atacate sub aspectul laturii penale, care nu contravin deciziei.
În temeiul art. 397 C.proc.pen., raportat la art. 25 C.proc.pen., art. 20 alin. (2) C.proc.pen. și art. 1357 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile B, C, D, E și F.
A fost obligat inculpatul A la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea părților civile B, C, D, E, respectiv câte 12500 lei către fiecare.
A fost obligat inculpatul A la plata sumei de câte 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile B (soție), C, D, E (copiii victimei) și la 5000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă F (sora victimei).
Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost comunicată inculpatului A la 18 octombrie 2024, la domiciliu (fila 238 vol. II dosar apel) și la 19 noiembrie 2024 la Penitenciarul P (fila 245 vol. II dosar apel) și părții civile E la 18 octombrie 2024 (fila 231 vol. II dosar apel). Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la 20 decembrie 2024 pentru inculpatul A (termenul a fost calculat prin raportare la comunicarea efectuată la P, având în vedere că, potrivit procesului-verbal din 23.01.2025 – fila 21 dosar Î.C.C.J. – recurentul apare ca fiind încarcerat din 15.10.2024) și la 18 noiembrie 2024 pentru partea civilă E.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au declarat recurs în casație inculpatul A la 08 noiembrie 2024 (dată înregistrare pe rolul Curții de Apel Craiova - fila 1 dosar nr. X/63/2020/RC C.A. Craiova) și partea civilă E la 18 noiembrie 2024 (dată ștampilă plic – fila 29 dosar nr. X/63/2020/RC C.A. Craiova).
Prin motivele formulate, recurentul inculpat A a susținut că, deși i-a fost admis apelul, prin decizia instanței de control judiciar i s-a creat o situație mai grea.
În opinia recurentului, judecarea sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. (1) C.pen., pentru prima și ultima oară în apel, fără respectarea garanțiilor privind dreptul la apărare/dreptul la un proces echitabil, astfel cum decurg acestea din art. 10 art. 8 C.proc.pen. raportat la art. 6 din Convenție, s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie a instanței și încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, statuat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție.
Întrucât a invocat această critică în cursul dezbaterilor în apel și a fost respinsă, recurentul a apreciat că aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1 C.proc.pen., având în vedere că, potrivit art. 36 alin. (1) C.proc.pen., tribunalului îi revine competența materială de a judeca în primă instanță infracțiunea de omor, prev. de art. 188 alin. (1) C.pen., iar conform art. 2 din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O., „orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară”.
Cu toate că apelul are caracter devolutiv, potrivit art. 417 alin. (1) 2, C.proc.pen. și reprezintă, în principal, o cale de reformare pentru soluția instanței de fond, recurentul a considerat că realizarea cercetării judecătorești, și, apoi, condamnarea sa, pentru prima oară, în apel, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. (1) C.pen., îl lipsește de dreptul la un grad de jurisdicție în raport cu noua acuzație, în cauză nefiind respectate dispozițiile privind competența materială.
Recurentul a apreciat că soluția legală ce trebuia dispusă de instanța de apel era cea prev. de art. 421 pct. 2 lit. a raportat la art. 423 alin. (2) C.proc.pen., de admitere a apelului, de desființare a sentinței, cu trimitere la Tribunalul Dolj, instanță competentă după materie să judece în fond.
La rândul său, prin motivele formulate, recurentul parte civilă E a apreciat că decizia atacată este nelegală, întrucât pedepsele aplicate inculpatului A sunt în alte limite decât cele legale pentru infracțiunile de omor și de încăierare, acestea fiind reduse nelegal ca urmare a reținerii viciate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Sub acest aspect s-a arătat că în referatul D.I.I.C.O.T. nr. X/D/P/2023 din 29.08.2023 s-a specificat care este contribuția inculpatului A facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a inculpaților Q și R, însă, în opinia recurentului parte civilă, în realitate, inculpatul A a oferit informații generice, preluate de la alte persoane, nefiind un martor al infracțiunilor susținute împotriva celor doi indicați anterior. Astfel, s-a susținut că inculpatul A este autorul unui simplu denunț, acesta neavând calitatea de "martor" în sensul legii procesual penale, neexistând vreun act procesual/procedural care să-i confere o astfel de calitate în procedura rezultată ca urmare a denunțului făcut.
Pentru a putea beneficia de cauza specială de reducere a pedepsei, A trebuia să îndeplinească atât condiția obiectivă de martor în procedura cu privire la care a formulat denunțul (adică de persoană care are cunoștințe nemijlocite despre fapte și împrejurări de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului în procesul penal), cât și condiția subiectivă, ulterioară, de a facilita identificarea făptuitorilor, chestiuni care, în opinia recurentului parte civilă, nu sunt îndeplinite cu privire la inculpat.
Recurentul parte civilă a arătat că, deși a invocat aceste chestiuni în apel, Curtea de Apel Craiova nu a oferit nicio motivare criticilor sale.
Reținându-se incidența dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele de pedeapsă au fost ajustate în mod greșit, fiind reduse la jumătate atât pentru infracțiunea de omor, cât și pentru infracțiunea de încăierare.
Recurentul parte civilă a considerat că soluția punitivă este nelegală, fiind de neconceput ca pentru infracțiuni atât de grave să fie pronunțate pedepse în limite reduse la jumătate ca urmare a reținerii nelegale a incidenței art. 19 din Legea nr. 682/2002. S-a considerat că reținerea incidenței acestor prevederi a influențat în mod direct și judecarea laturii civile în cauză, fiind evident că o pedeapsă de tip recluziv în limitele stabilite de lege, fără reținerea cauzei legale de reducere a pedepsei, conducea inevitabil la aprecierea pertinenței reclamațiilor sub aspect civil.
În concluzie, recurentul parte civilă E a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate, și rejudecarea cauzei atât cu privire la latura penală, în sensul judecării inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 188 C.pen. și a infracțiunii de încăierare, prev. de art. 198 alin. (1) 2 C.proc.pen., cu privire la limitele legale ale pedepsei, fără reținerea cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât și cu privire la latura civilă, urmând a se admite în totalitate cererea de constituire de parte civilă.
Cererile de recurs în casație au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și părților, însă nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 decembrie 2024, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 C.proc.pen., la termenul din 28 ianuarie 2025.
La termenul indicat anterior, având în vedere că dosarul în care s-a pronunțat decizia recurată (împreună cu dosarele componente) a fost înaintat Tribunalului Dolj, în vederea soluționării unei cereri de revizuire formulată de inculpatul A, cu termen la 09 ianuarie 2025 (dosarul nr. X/63/2024) și nu a fost restituit, s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 11 februarie 2025.
Prin raportul întocmit de magistratul asistent s-a apreciat că cererile de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A și de recurentul parte civilă E apar ca fiind inadmisibile, criticile formulate de aceștia neputând fi circumscrise cazurilor de casare invocate, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 1 și pct. 12 C.proc.pen.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C.proc.pen., Înalta Curte reține următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.
În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și 2 C.proc.pen.:
„(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.
(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.”
Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.
În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434 art. 435 art. 436 și art. 438 C.proc.pen. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C.proc.pen. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.
Instanța constată că decizia nr. 1224 din 15 octombrie 2024 a Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori (dosarul nr. X/63/2020), a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și 2 C.proc.pen.
Deopotrivă, se constată că cererile de recurs în casație au fost formulate cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C.proc.pen.
Se observă că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a b și d C.proc.pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă și este semnată de partea care a exercitat calea de atac (prin avocat S, cu împuternicirea avocațială seria DJ2 454573 – fila 5 dosar nr. X/63/2020/RC C.A. Craiova). În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C.proc.pen.
Și cererea de recurs în casație formulată de partea civilă E îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a b și d C.proc.pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și domiciliul recurentului, hotărârea care se atacă și este semnată de partea care a exercitat calea de atac (prin avocat, cu împuternicirea avocațială seria DJ2 448185 - fila 28 dosar nr. X/63/2020/RC C.A. Craiova). În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen.
Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
În privința cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 1 C.proc.pen., invocat de recurentul inculpat A, se observă că acesta este incident când în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.
Cu toate că recurentul inculpat a invocat cazul de casare indicat anterior, se observă că, în realitate, acesta este nemulțumit de faptul că instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de încăierare prev. de art. 198 alin. (1) 2, 3 C.pen. în infracțiunile de omor prev. de art. 188 alin. (1) C.pen. (victimă O) și încăierare prev. de art. 198 alin. (1) și 2 C.pen. cu aplicarea art. 38 C.pen.
Or, o astfel de critică nu poate fi analizată nici prin prisma cazului de casare invocat de recurent, nici prin imtermediul vreunui al caz de casare reglementat de art. 438 alin. (1) C.proc.pen., schimbarea încadrării juridice fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., invocat de recurentul parte civilă E, trebuie menționat că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.
În calea de atac a recursului în casație, prin prisma acestui caz de casare, se poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al reținerii incidenței unei cauze de reducere a pedepsei.
Drept urmare, Înalta Curte constată că motivul formulat de recurentul parte civilă, în sensul că în mod greșit s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege cu privire la inculpatul A, nu poate fi analizat prin prisma cazului prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., reținerea sau nu a acestor dispoziții legale fiind o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel.
În privința cerinței reglementate de prevederile art. 436 alin. (1) lit. c C.proc.pen., se observă că, potrivit acestor dispoziții, poate formula recurs în casație partea civilă, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă.
În speță, soluția dispusă cu privire la pedepsele aplicate inculpatului A privește doar latura penală a cauzei, neinfluențând în vreun fel soluția în latură civilă, astfel încât nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de art. 436 alin. (1) lit. c C.proc.pen. cu privire la cererea de recurs în casație formulată de recurentul parte civilă E.
Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C.proc.pen. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.
Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C.proc.pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpatul A și de partea civilă E împotriva deciziei penale nr. 1224 din 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. X/63/2020.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C.proc.pen., vor fi obligați recurentul inculpat și recurentul parte civilă la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpatul A și de partea civilă E împotriva deciziei penale nr. 1224 din 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. X/63/2020.
Obligă recurentul inculpat și recurentul parte civilă la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2025.