Deliberând asupra contestației formulate de inculpatul A împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2024/a1, în temeiul art. 345 alin. (1) și (2) C.proc.pen., s-au respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile privind legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organul de urmărire penală formulate de inculpatul A.
În baza art. 346 alin. (2) C.proc.pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. X/P/2023 emis la data de 10.01.2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen. și infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., precum și legalitatea administrării probelor și legalitatea efectuării actelor de organul de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei ce formează obiectul dosarului nr. X/2/2024.
În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Asupra legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. X/P/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București -Secția de urmărire penală s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) C.pen. și infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului A faptul că la data de 16.12.2022, în jurul orei 20.30, a condus autoturismul marca X, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare (..), în zona șoselei Berceni, intersecție cu str. (...), sector 4, București, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (respectiv o alcoolemie de 2,93 g/‰), fiind ulterior depistat de organele de poliție pe str. (..) București lângă autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) care se afla staționat.
La data de 02.06.2023, în jurul orei 10.40, inculpatul A a condus autoturismul marca X, de culoare albă, cu număr de înmatriculare (..), pe Bd. (...), nr. (...), sector 4, deși exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, întrucât la data de 16.12.2022 s-a dispus reținerea permisului de conducere, fiindu-i eliberată dovadă înlocuitoare fără drept de circulație.
S-a reținut că situația de fapt este susținută cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de constatare a infracțiunilor flagrante întocmite la datele de 16.12.2022 și 02.06.2023, raportul conținând rezultatul testării cu aparatul etilotest, înscrisurile întocmite de către funcționarii din cadrul INML Mina Minovici referitor la realizarea procedurii de recoltare a probelor biologice ale suspectului, declarațiile martorilor B și C, procese-verbale de identificare din planșă fotografică ale suspectului activități efectuate cu martorii indicați, buletinul de analiză toxicologică nr. 2318/20.12.2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. AX/17365/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. AX/17365/2022, raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. AX/17365/2022, proces-verbal de redare a înregistrărilor în urma apelării de către martorul B a serviciului de urgență 112, proces-verbal de reconstituire a traseului avut de suspect de la locul accidentului până la locul în care a fost depistat de organele de poliție, procese-verbale de vizionare a înregistrărilor surprinse de dispozitivele Body Worn Camera din dotarea agenților de poliție care au intervenit la evenimentele din datele de 16.12.2022 și 02.06.2023, înscrisuri (copia raportului de reținere a permisului de circulație, copia dovezii seria (..) fără drept de circulație eliberată pentru conducătorul auto A la data de 16.12.2022, declarațiile date de A și B la biroul accidente ușoare, procese-verbale), declarațiile martorilor D și E, declarația suspectului A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a Penală la data de 15.02.2024 sub numărul X/2/2024/a1.
Conform dispozițiilor Judecătorului de cameră preliminară, la data de 23.02.2024 inculpatului A i s-a comunicat o copie a rechizitoriului, fiind stabilit un termen de 20 de zile în care se pot formula în scris cereri și excepții cu privire la competența și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin cererea înregistrată la data de 05.03.2024, inculpatul A, în temeiul art. 342 și următoarele C.proc.pen., a formulat cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței și a administrării probelor de către organele de urmărire penală.
În cererea formulată, inculpatul a adus critici cu privire la legalitatea administrării probelor și efectuarea actelor de către organele de urmărire penala, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru remedierea neregularităților, deoarece au fost încălcate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, având în vedere următoarele:
- respingerea cererii din data de 05.09.2023 de completare a obiectivelor expertizei medico-legale dispuse prin ordonanța din data de 21.08.2023, în absența răspunsului la obiectivul propus de inculpat, raportul de expertiză fiind nul absolut;
- ancheta penală nu este aptă să conducă la aflarea adevărului întrucât organele de urmărire penală nu au luat toate măsurile privind administrarea de probe inclusiv în favoarea inculpatului, prin ordonanța de renunțare la proba testimonială propusă de inculpat s-a invocat art. 100 alin. (4) lit. d C.proc.pen., nefiind incidentă această ipoteză deoarece exista posibilitatea de a se afla identitatea martorului propus;
-la data de 18.01.2024, avocatul ales al inculpatului a depus o cerere privind exercitarea drepturilor prev. de art. 92 C.proc.pen. și art. 94 C.proc.pen. și la data de 15.02.2024 i s-a comunicat adresa nr. X/163/P/2022 (X/P/2023) prin care i s-a adus la cunoștință că cererea sa „nu mai poate fi analizată la acest moment procesual, având în vedere că procurorul pe rolul căruia se află cauza s-a dezînvestit la data de 10.01.2024, prin soluționarea acesteia”, fără a se comunica alte informații în acest sens, iar în termenul de aproximativ o lună de zile, organele de cercetare penală au rămas în pasivitate. De asemenea, data la care s-a răspuns cererii formulate de către apărătorul ales, 15.02.2024, este aceeași dată la care a fost întocmit Rechizitoriul, inculpatul concluzionând că organele de cercetare penală, în mod voit au așteptat aproximativ 30 de zile pentru a răspunde solicitării apărătorului ales, pentru a putea trimite dosarul la instanța de judecată și pentru a opri orice demers legal al inculpatului de a se apăra în faza de urmărire penală.
Examinând competența și legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că cererile și excepțiile invocate de inculpat sunt nefondate.
Procedând la verificarea competenței, s-a constată că, în raport de prevederile art. 38 alin. (1) lit. d C.proc.pen., Curtea de Apel București este instanța competentă material și teritorial să judece prezenta cauză, în raport de calitatea persoanei (avocat inactiv/suspendat – f. 342 dup) față de care s-a dispus trimiterea în judecată și locul săvârșirii acesteia (București).
Verificarea legalității și regularității sesizării instanței presupune că judecătorul de cameră preliminare analizează dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde mențiunile prevăzute de art. 328 C.proc.pen., dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele și la toți inculpații și dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat, în primul rând, că actul de sesizare a instanței cuprinde toate elementele prevăzute în art. 328 C.proc.pen., și anume: datele referitoare la persoana inculpatului, faptele reținute în sarcina sa, încadrarea juridică a faptelor, probele pe care se întemeiază acuzația în cauză, dispoziția de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță și locul unde urmează a fi citate. Totodată, rechizitoriul a fost întocmit de un procuror de la parchetul competent, a fost semnat de către procurorul care a întocmit actul procedural și există mențiunea că a fost verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către conducătorul parchetului, purtând semnătura acestuia.
Cu privire la criticile vizând respingerea cererii inculpatului de completare a obiectivelor expertizei medico-legale dispuse prin ordonanța din data de 21.08.2023 și inexistența ipotezei prevăzute de art. 100 alin. (1) lit. d C.proc.pen. (proba este imposibil de obținut) reținută în ordonanța de renunțare la proba testimonială propusă de inculpat, pe motiv că exista posibilitatea de a se afla identitatea martorului propus, judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt nejustificat formulate.
Aprecierea forței probante a fiecărui mijloc de probă, în funcție de toate celelalte probe, ca și a tuturor celorlalte probe administrate în cauză, nu se poate face decât în cursul soluționării pe fond a cauzei, aptitudinea fiecărei probe individuale de a servi la aflarea adevărului reprezentând un plan distinct de loialitatea sau legalitatea obținerii mijlocului de probă.
Criticile referitoare la modalitatea de apreciere a probelor de către organul de urmărire penală, împrejurarea dacă situația de fapt prezentată în rechizitoriu se subsumează sau nu cerințelor de tipicitate a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, reprezintă chestiuni eminamente de fond, fără a afecta, însă, claritatea acuzației și, prin aceasta, regularitatea sesizării. Judecătorul de cameră preliminară nu poate primi nici criticile privind caracterul pretins incomplet al urmăririi penale deoarece, pe de o parte, procurorul dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește stabilirea momentului în care probatoriul administrat este suficient pentru soluționarea cauzei, iar, pe de altă parte, judecătorul nu a identificat mijloace de probă care să fi fost încuviințate de procuror și care, ulterior în mod nejustificat, nu au mai fost administrate.
Respingerea motivată de către procuror a obiectivului suplimentar la expertiza medico-legală dispusă prin ordonanța nr. X/P/2023 din 21.08.20203 nu afectează raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei având nr. AX/17365/2022 sub aspectul legalității, pe fondul cauzei, instanța urmează a aprecia asupra necesității obținerii unor lămuriri suplimentare la concluziile expertului, dacă se impun.
Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut că în ordonanța emisă la data de 12.09.2023 (f. 324), procurorul a argumentat respingerea obiectivului propus de inculpat, în sensul că acesta ar presupune verificarea unei situații care nu rezultă din niciun mijloc de probă administrat în cauză, ipoteza susținută prin obiectivul propus are în vedere împrejurarea că inculpatul ar fi consumat alcool atât înainte, cât și după producerea evenimentului rutier, contrar celor declarate de suspect la data de 28.03.2023 (f. 20-22, dup).
Totodată, prin ordonanța de renunțare la administrarea probei propuse de inculpat, emisă la data de 12.12.2023 (f. 285 dup), procurorul a motivat soluția de renunțare la proba testimonială cu martorul indicat ca fiind F, întrucât s-au efectuat demersuri și nu s-a putut identifica persoana în cauză. Din procesul-verbal emis la data de 15.11.2023 (f. 275), rezultă că s-a accesat aplicația DEPABD, rezultând că la adresa indicată, nu figurează nicio persoană cu numele F. Totodată, la data de 21.11.2023, s-a solicitat inculpatului să comunice date suplimentare cu privire la martorul propus (f. 281), iar la data de 24.11.2024, inculpatul a precizat că nu poate comunica datele solicitate (f. 287).
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de apel a reținut că, potrivit art. 374 alin. (6) (7) și (9) C.proc.pen., inculpatul are dreptul de a solicita, în tot cursul judecății, atât readministrarea probelor din faza de urmărire penală pe care le contestă, cât și administrarea de probe noi în vederea lămuririi corecte și complete a tuturor împrejurărilor cauzei, după cum instanța însăși poate dispune, din oficiu, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, administrarea oricăror probe pe care le consideră necesare și chiar readministrarea probelor necontestate din cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. (8) și (10) din același cod.
Cu privire la critica vizând pretinsa încălcare a dreptului la apărare pe motiv că la data de 18.01.2024, avocatul ales al inculpatului a depus o cerere privind exercitarea drepturilor prevăzute de art. 92 C.proc.pen. și art. 94 C.proc.pen. și abia la data de 15.02.2024, i s-a comunicat adresa nr. X/163/P/2022 (X/P/2023) prin care i s-a adus la cunoștință că cererea sa nu mai poate fi analizată la acest moment procesual, având în vedere că procurorul pe rolul căruia se află cauza s-a dezînvestit la data de 10.01.2024, prin soluționarea acesteia”, Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat că este nejustificat formulată, rechizitoriul fiind întocmit la data de 10.01.2024, iar prin ordonanța emisă la data de 27.10.2023 (f. 126), s-a admis cererea de consultare a dosarului de urmărire penală formulată de inculpat, respectiv de studiere a rapoartelor de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei.
Faptul că inculpatul a ales să-și exercite dreptul prevăzut la art. 83 lit. c C.proc.pen. (dreptul de a avea un avocat ales) după emiterea rechizitoriului la data de 10.01.2024, nu poate fi imputat organelor de urmărire penală. Sintetizând, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că reglementarea procesual penală pune inculpatului la dispoziție suficiente mijloace prin care îi garantează înlăturarea deplină a pretinsei vătămări suferite în exercitarea dreptului la apărare, fiind evident faptul că desfășurarea cercetării judecătorești îi va permite acestuia și apărătorului său să-și exercite dreptul la apărare în ceea ce privește componenta administrării materialului probator în condiții de contradictorialitate, cu respectarea exigentelor Convenției.
În concluzie, contrar susținerilor apărării, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de apel a apreciat că, în cauză, au fost respectate normele procesual penale care guvernează faza urmăririi penale și nu se impune restituirea cauzei la Parchet, rechizitoriul întocmit îndeplinind, din punct de vedere al formei și conținutului, toate cerințele prevăzute de art. 328 C.proc.pen.
Împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2024/a1, a formulat contestație inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a primit termen aleatoriu la data de 01 octombrie 2024, când s-a amânat fiind încuviințată cererea formulată de contestatorul inculpat A, în vederea pregătirii apărării.
În cererea scrisă, inculpatul a solicitat admiterea contestației, desființarea soluției judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond și în consecință, admiterea cererilor și excepțiilor și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru remedierea neregularităților.
Cu privire la criticile vizând respingerea cererii inculpatului de completare a obiectivelor expertizei medico-legale dispuse prin ordonanța din data de 21.08.2023 și inexistența ipotezei prevăzute de art. 100 alin. (1) lit. d C.proc.pen. (proba este imposibil de obținut) reținută în ordonanța de renunțare la proba testimonială propusă de inculpat, pe motiv că exista posibilitatea de a se afla identitatea matorului propus, judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt nejustificat formulate având în vedere respingerea motivată de către procuror a obiectivului suplimentar la expertiza medico-legală dispusă prin ordonanța nr. X/P/2023 din 21 august 2023 care nu afectează raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei. S-a apreciat că pe fondul cauzei, instanța urmează a aprecia asupra necesității obținerii unor lămuriri suplimentare la concluziile expertului, dacă se impun.
De asemenea, inculpatul a mai arătat că judecătorul a reținut că în ordonanța emisă la data de 12 septembrie 2023, procurorul a argumentat respingerea obiectivului în sensul că acesta ar presupune verificarea unei situații care nu rezultă din niciun mijloc de probă administrat în cauză, ipoteza susținută prin obiectivul propus are în vedere împrejurarea că ar fi consumat alcool atât înainte, cât și după producerea evenimentului rutier, contrar celor declarate de suspect la data de 28 martie 2023.
Totodată, prin ordonanța de renunțare la administrarea probei propuse de inculpat, emisă la data de 12 decembrie 2023 (f 285 dup), procurorul a motivat soluția de renunțare la proba testimonială cu martorul indicat ca fiind F, întrucât s-au efectuat demersuri și nu s-a putut identifica persoana în cauză. Din procesul verbal emis la data de 15 februarie 2023 (f 275), rezultă că s-a accesat aplicația DEPABD, rezultând că la adresa indicată, nu figurează nicio persoană cu numele F. Totodată, la data de 21 februarie 2023, s-a solicitat inculpatului să comunice date suplimentare cu privire la martorul propus, iar la data de 24 februarie 2024, inculpatul a precizat că nu poate comunica datele solicitate (f. 287).
În ceea ce privește nelegalitatea actului de sesizare și a administrării probelor, inculpatul a precizat ca la data de 05 septembrie 2023 a formulat o cerere de completare a expertizei medico-legale dispusă prin ordonanța nr. X/12/2023 din 21.08.2023 prin care a solicitat completarea raportului cu următorul obiectiv: „dacă valorile celor două probe prelevate de IML la orele 21:50, respectiv 22:50, pot fi rezultatul consumului arătat în declarația dată, respectiv, anterior orei 20:20, friptură, cartofi prăjiri, salată de varză cu oțet și 2 beri la 0,33/0, 5% alcool, și ulterior în intervalul 20:35-20:55 a unei cantități de 300 ml palincă și două beri la 0,5/0,5 0/0 alcool. ”
Contrar celor susținute de judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță, procurorul de caz, în mod nelegal, a omis să se pronunțe asupra acestei cereri, încălcându-i astfel dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. În opinia inculpatului, contrar susținerilor judecătorului de cameră preliminară, pentru stabilirea exacta a situației de fapt și pentru a stabili în mod corect dacă există sau nu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, era absolut necesară completarea raportului de expertiză medico-legală.
S-a susținut că raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză nu este de natură a releva realitatea, având în vedere că acesta are la bază informații incomplete. Or, pentru a se putea stabili cu exactitate îmbibația alcoolică din sânge la momentul la care se presupune că a circulat cu vehiculul pe drumurile publice, erau necesare completările cu privire la obiectivele raportului de expertiză medico-legală, întrucât, rezultatele acestui raport pot fi diferite în funcție de ora la care s-au consumat băuturile alcoolice, precum și alimentele care au fost consumate în intervalul de timp 20:30-20:55. Conform apărării inculpatului, așa cum reiese și din situația de fapt descrisă în actul de sesizare, există un interval de timp de timp între ora la care se presupune că a condus vehiculul pe drumurile publice, respectiv ora 20:30, ora la care organele de poliție s-au prezentat în fata domiciliului inculpatului, ora 20:55 și orele în care au fost prelevate mostrele biologice la INML, respectiv 21:50 și 22:50. Inculpatul a menționat că la momentul în care ofițerii de poliție au venit în fața locuinței sale se afla la acea locație încă de la ora 20:35 și până la sosirea poliției a consumat cantitatea de 300 ml palincă și 2 beri cu alcool.
În opinia inculpatului, fără obiectivul propus prin cererea din data de 05.09.2023, raportul de expertiză medico-legală este nul, întrucât acesta nu poate să prezinte cantitatea de alcool din sânge ce se presupune că o avea la momentul deplasării cu vehiculul pe drumurile publice.
Sub un al doilea aspect, inculpatul a arătat că la data de 13 noiembrie 2023 a formulat o cerere de administrare a probei cu audierea martorului F, cerere care a fost admisă de către procurorul de caz prin ordonanța din data de 15 noiembrie 2023. Martorul propus a fost de față de la momentul în care a parcat autoturismul până la sosirea echipajelor de poliție și care putea confirma parte din cele declarate în fața organelor de cercetare penală. Inculpatul a precizat faptul că știa că martorul se numește F și este vecin cu el, locuind pe strada (...) București. Inculpatul a arătat că la data de 21 noiembrie 2023 prin adresa emisă în dosarul nr. X/P/2023 i s-au solicitat informații suplimentare cu privire la martorul propus, iar la data de 24 noiembrie 2023 a răspuns solicitării învederând faptul că la acel moment nu poate comunica datele solicitate, respectiv număr de telefon sau data nașterii întrucât le-a putut afla din motive obiective. Inculpatul a susținut că organele de cercetare penală nu au depus toate diligentele și nu au administrat toate probele pentru aflarea adevărului.
În dezbateri, la termenul de judecată din 12 noiembrie 2024, inculpatul a susținut cererea scrisă, arătând că organul de cercetare penală stabilește limitele efectuării raportului de expertiză medico-legală, însă, dacă ar fi fost audiat martorul F, consideră că s-ar fi putut extinde acele limite. Referitor la acest martor, a precizat că a indicat toate elementele de care avea cunoștință pentru identificarea acestuia, în sensul că fiind vecinul său i-a indicat adresa, dar nu cunoștea informații suplimentare ale martorului F, respectiv CNP, telefon sau data nașterii. Consideră că nu sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. (4) C.proc.pen., nefiind o probă imposibil de administrat, ci una care ar fi putut să schimbe limitele efectuării expertizei medico - legale.
Examinând contestația formulată de inculpatul A, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în această materie, Înalta Curte – Completul de doi Judecători de cameră preliminară consideră că este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în continuare:
Conform art. 342 C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară examinează:
competența instanței;
În cadrul acestei evaluări, Judecătorul de cameră preliminară verifică respectarea legii, conform art. 40 C.proc.pen.. Atunci când există mai mulți inculpați într-o cauză, competența personală nu presupune întrunirea condițiilor referitoare la calitatea persoanei pentru fiecare dintre aceștia, fiind suficient ca doar unul dintre cei acuzați în legătură cu săvârșirea faptei ce formează obiectul judecății să aibă calitatea cerută de lege, indiferent de forma de participație care atrage trimiterea sa în judecată. Este necesar însă ca persoanele care nu au calitatea cerută de lege pentru a atrage competența unei anumite instanțe să fi contribuit la fapta celui care atrage respectiva competență, chiar dacă nu au fost prezente în același timp la locul săvârșirii faptei.
Judecătorul de cameră preliminară nu verifică dacă acuzația cu privire la faptele respective este reală și nici dacă sunt probe suficiente pentru a conduce la stabilirea vinovăției. Judecătorul de cameră preliminară verifică dacă instanța a fost sesizată cu o faptă care să atragă competența respectivei instanțe și nu temeinicia acuzației.
b) legalitatea sesizării;
Verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instanței poartă asupra actului de sesizare propriu-zis, asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege cu privire la conținutul actului de sesizare și asupra respectării dispozițiilor art. 328 C.proc.pen., iar nu asupra modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale, criteriu care este analizat subsecvent. Examinarea modului în care au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea urmăririi penale este o activitate distinctă de examinarea regularității actului de sesizare, distincție care rezultă în prezent din modul de redactare al art. 342 C.proc.pen.
Instanța verifică în cadrul acestui criteriu și claritatea acuzației (descrierea faptei cu suficiente elemente încât să rezulte concordanța cu norma penală și să facă înțeles obiectul judecății). Acuzațiile trebuie să fie formulate într-o manieră suficient de clară, încât să dea posibilitatea persoanei inculpate să înțeleagă, chiar beneficiind de sprijinul unor specialiști ai dreptului (avocați, consilieri juridici) ce anume i se reproșează de către autorități și care este semnificația penală a conduitei sale (încadrare juridică și implicit tratament sancționator).
c) legalitatea administrării probelor de către organele de urmărire penală.
În cadrul acestui criteriu, urmează a fi examinată respectarea condițiilor de contradictorialitate și a dreptului la apărare, respectiv incidența cazurilor de nulitate absolută sau relativă, astfel cum sunt reglementate de art. 281 alin. (1) lit. e și f), art. 282 C.proc.pen.
Judecătorul de cameră preliminară nu examinează aptitudinea probelor de a conduce la pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau lipsa de claritate a probelor ori faptul că actul de acuzare nu menționează probe administrate în cursul urmăririi penale, dar care se află în dosarul trimis instanței. Judecătorul de cameră preliminară nu evaluează pertinența, utilitatea sau concludența probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătorești. Judecătorul de cameră preliminară se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condițiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispozițiilor legate de administrarea probelor evaluează impactul acesteia asupra probatoriului.
d) legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală;
În cadrul procedurii de cameră preliminară urmează a fi stabilit dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală, și, în cazul în care acestea există, concordanța între actele efectuate și dispozițiile legale ce reglementează modul în care sunt efectuate actele de către organul de urmărire penală, conform art. 286 C.proc.pen., art. 281 alin. (1) lit. e f) C.proc.pen., art. 282 C.proc.pen. și actele propriu zise.
Din perspectiva limitelor în care se judecă procedura de cameră preliminară, se constată că pot fi examinate în cadrul contestației chestiunile care țin de legalitatea sesizării incluzând claritatea acuzației, legalitatea probelor, legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Competența instanței
Din punct de vedere al competenței de soluționare a cauzei, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a reținut, în mod corect, că este instanța competentă material și teritorial să judece prezenta cauză, în raport de calitatea persoanei față de care s-a dispus trimiterea în judecată (avocat inactiv/suspendat – fila 342 d.u.p.) și locul săvârșirii acesteia (în municipiul București).
Legalitatea sesizării
Înalta Curte - Completul de doi Judecători de cameră preliminară constată că au fost respectate condițiile din art. 328 C.proc.pen. și din art. 371 C.proc.pen. în ceea ce privește legalitatea actului de sesizare a instanței.
Potrivit art. 328 alin. (1) C.proc.pen., rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător (...) datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și (...) probele și mijloacele de probă. Se constată că, așa cum rezultă din rechizitoriu, fapta reținută în sarcina inculpatului este descrisă în toate elementele esențiale pentru stabilirea obiectului judecății, conform art. 371 C.proc.pen., dar și pentru asigurarea deplinei exercitări a dreptului la apărare al acestuia, fiind indicată conduita considerată ilicită, precum și împrejurările de timp, loc și spațiu în care a fost comisă, ca și urmarea produsă.
Prin urmare, rechizitoriul respectă exigențele art. 328 C.proc.pen., art. 10 C.proc.pen. și art. 6 CEDO, fiind stabilite clar obiectul și limitele judecății, existând suficiente precizări care satisfac cerințele art. 346 alin. (3) lit. a C.proc.pen.
Legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală
Legalitatea administrării probelor presupune examinarea incidenței cazurilor de nulitate absolută sau relativă reglementate de art. 281 și art. 282 C.proc.pen., prin coroborarea dispozițiilor alin. (2) și alin. (3) ale art. 102 C.proc.pen., rezultând că sancțiunea excluderii probelor operează doar prin intermediul sancțiunii nulității.
În cauză, se constată că inculpatul a susținut că raportul de expertiză nu este de natură a releva realitatea, având în vedere că acesta are la bază informații incomplete. În opinia acestuia, pentru stabilirea exacta a situației de fapt și pentru a stabili în mod corect dacă există sau nu infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, era necesară completarea raportului de expertiză medico-legală, cererea în acest sens fiindu-i respinsă de procuror.
În ceea ce privește motivul referitor la respingerea cererii de completare a obiectivelor expertizei medico-legale dispuse prin Ordonanța din data de 21 august 2023, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, se constată că această împrejurare nu afectează legalitatea raportului de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. AX/17365/2022.
Înalta Curte – Completul de doi judecători de cameră preliminară menționează că, în analiza efectuată prin prisma dispozițiilor art. 342 C.proc.pen., nu se poate verifica suficiența probelor sau aptitudinea lor de a dovedi săvârșirea faptei ce formează obiectul acuzației penale, această examinare fiind în competența instanței de fond, după începerea judecății, în cadrul efectuării cercetării judecătorești în cauză. În cameră preliminară nu se va verifica nici temeinicia sau fiabilitatea probatoriului, respectiv aptitudinea acestuia de a conduce la pronunțarea unei soluții ce implică reținerea existenței infracțiunii și a îndeplinirii condițiilor privind atragerea răspunderii penale sub forma condamnării, a dispunerii amânării aplicării pedepsei, ori a renunțării la aplicarea pedepsei. Deopotrivă, nu se va proceda la verificarea pertinenței, concludenței sau utilității probelor administrate în cursul urmăririi penale, analiza fiind axată numai în sfera legalității.
Așadar, procedura de cameră preliminară permite verificarea legalității administrării probelor și a actelor procurorului, nu și temeinicia acestora, atribut conferit, în continuare, cercetării judecătorești. Legalitatea administrării probelor presupune verificarea nulităților absolute enumerate limitativ în dispozițiile art. 281 C.proc.pen., respectiv o nulitate relativă care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 282 C.proc.pen.
În ceea ce privește audierea martorului indicat de inculpat ca fiind F, se constată că prin Ordonanța din data de 12 decembrie 2023 procurorul dispus o soluția de renunțare la proba testimonială, întrucât s-au efectuat demersuri (respectiv, s-a accesat aplicația DEPABD și s-au solicitat inculpatului informații suplimentare despre identitatea martorului), dar nu s-a putut identifica persoana în cauză.
Înalta Curte – Completul de doi judecători de cameră preliminară notează că această chestiune nu reprezintă o problemă de legalitate a probei, ci de oportunitate, iar în faza cercetării judecătorești, instanța de judecată, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, are posibilitatea de a administra mijloace de probă suplimentare. Prin urmare, în urma evaluării procedurii în întregul său, incluzând respectarea dreptului de a propune probe în apărare (respectat în speță), se constată că, în prezenta cauză, nu se identifică elemente din care să rezulte că ar fi fost nesocotit caracterul contradictoriu și nepărtinitor al procedurii, astfel încât nu se impune restituirea cauzei la Parchet pentru acest considerent.
Totodată, s-a mai invocat încălcarea dreptului la apărare și îngrădirea drepturilor avocatului prin restricționarea accesului la dosarul electronic. În cauză, se constată existența la dosar a unei cereri a inculpatului din data de 27 octombrie 2023 prin care a solicitat acces la întreg materialul de urmărire penală, cererea fiind admisă de organul de urmărire penală (prin ordonanța emisă la data de 27 octombrie 2023, fila 126 d.u.p.). De asemenea, se observă că inculpatul a încheiat un contract de asistență juridică cu un avocat ulterior sesizării instanței de judecată cu rechizitoriul nr. X/P/2023 din 10 ianuarie 2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București -Secția de urmărire penală, avocatul ales formulând o cerere privind exercitarea drepturilor prevăzute de art. 92 C.proc.pen. și art. 94 C.proc.pen. la data de 18 ianuarie 2024.
Contrar celor afirmate de inculpat, se apreciază că a fost respectat dreptul la apărare în timpul urmăririi penale, procurorul de caz respectându-și obligația ce-i revenea de a-i informa asupra calității de suspect și ulterior de inculpat, inclusiv cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică dată acesteia, creând o posibilitate reală și efectivă să-și pregătească apărarea în raport cu acuzațiile ce i-au fost aduse. Având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, apărarea nu este obligatorie, conform legii, iar în faza de cercetare judecătorească inculpatul, beneficiind de asistența juridică a avocatului său ales, are posibilitatea să-și formuleze apărările pe care le consideră necesare și să propună administrarea de probe noi, astfel ca procedura, în ansamblul său, să aibă un caracter echitabil (Î.C.C.J., Încheierea nr. 118/19 februarie 2015, dosar nr. X/1/2014).
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte – Completul de doi Judecători de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2024/a1.
În temeiul art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr. X/2/2024/a1.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 12 noiembrie 2024.