Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 octombrie 2024, Curtea de Apel București - Secția I penală, în temeiul art. 250 ind.2 C. proc. pen., a menținut măsurile asiguratorii luate prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în dosarul nr.x/3/2015 asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A, B, C și D, până la concurența sumei de 6.914.512 lei.
În temeiul art. 250 ind.2 C. proc. pen., a menținut măsurile asiguratorii luate prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2014 în dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E, F, Sc G Srl, Sc H Srl, Sc I Srl, Sc J Srl și Sc K Srl, până la concurența sumei de 6.914.512 lei.
În temeiul art. 250 ind.2 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile inculpaților A, B, C și D de ridicare a măsurilor asigurătorii luate prin Sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București și cererile inculpaților SC G SRL și SC H SRL de ridicare a măsurilor asigurătorii luate prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2014 în dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București - Secția I penală a reținut că prin rechizitoriul Pachetului de pe lângă Tribunalul București, cu nr. x/P/2014 din data de 11.6.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpaților B, A, E, F, D, C, SC G SRL, SC H SRL.
În faza de urmărire penală, în dosarul nr.x/P/2014, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a instituit, prin ordonanța din data de 16 iunie 2024, următoarele măsuri asigurătorii:
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatului B, și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acestuia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatei A și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți a cesteia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatului E și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acestuia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatului F și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acestuia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatului D și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acestuia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatei C și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acesteia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatei SC G SRL, cu sediul social declarat în București, asociați și administratori legali D și C, administrator în fapt B și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acesteia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatei SC H SRL, cu sediul social în București, asociați și administrator B și A și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți acesteia, până la concurența sumei de 6.204.356,22 lei;
- asupra tuturor bunurilor mobile și imobile (construcții, terenuri, autoturisme, sume aflate în conturi bancare etc.) aparținând inculpatei SC I SRL, cu sediul social în București, , asociat și administrator legal L, administrator în fapt B și a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terți aceasta, până la concurența sumei de 5.512.630,22 lei.
Ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii menționate mai sus, s-a aplicat sechestrul asigurător asupra următoarelor bunuri:
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U31, situat, Calea (...), apartament cu 2 camere, in suprafața de 42.60 mp, deținut in totalitate de către inculpatul F, având o valoare estimată de 34.000 euro. Prin Încheierea nr. 49405 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U23, situat in București, str. (...), apartament cu 2 camere in suprafața de 58.99 mp, deținut in totalitate de către inculpatul E, având o valoare estimată de 54.900 euro.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C3-U22, situat in București, str. (...), in suprafața de 14,6 mp, deținut in totalitate de către inculpatul A, având o valoare estimată de 10.600 euro. Prin Încheierea nr. 49413 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...), situat in București, str. (...) (fostă (...)), apartament cu două camere, in suprafața de 64,70 mp, deținut in totalitate de către inculpatul A, având o valoare estimată de 55.000 euro. Prin Încheierea nr. 49410 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U72, situat in București, str. (...), in suprafața de 15 mp, deținut in totalitate de către inculpatul A, având o valoare estimată de 3.630 euro. Prin Încheierea nr. 49414 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U38, situat in București, str. (...), apartament cu 2 camere in suprafața de 81 mp, deținut in totalitate de către inculpatul A, având o valoare estimată de 64.700 euro. Prin Încheierea nr. 49415 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U2, situat in București, str. (...), apartament cu 2 camere, in suprafața de 45,82 mp, deținut in totalitate de către inculpatul A, având o valoare estimată de 53.000 euro. Prin Încheierea nr. 49416 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U10, situat in București, (...), apartament cu 2 camere in suprafața de 51,56 mp, deținut in totalitate de către inculpatul A, având o valoare estimată de 48.400 euro. Prin Încheierea nr. 49417 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U23, situat in București, (...), apartament cu 2 camere, in suprafață de 52,46 mp, deținut in totalitate de către inculpatul A, având o valoare estimată de 44.700 euro. Prin Încheierea nr. 49418 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
-imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...) a loc. Bucureștii, Sector 1, situat in București, str. (...), teren intravilan in suprafață de 300 mp, deținut în totalitate de inculpatul B, având o valoare estimată de 69.600 euro. Prin Încheierea nr. 49406 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
-imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U4, situat in București, str. (...), apartament cu 2 camere, in suprafață de 49,9 mp, deținut in totalitate de către inculpatul B, având o valoare estimată de 49.000 euro. Prin Încheierea nr. 49407 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
-imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C3-U26, situat in București, str. (...), in suprafață de 16,15 mp, deținut in totalitate de către inculpatul B, având o valoare estimată de 11.821 euro. Prin Încheierea nr. 49408 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C3-U9, situat in București, str. (...), apartament cu două camere, in suprafață de 53,26 mp, deținut in totalitate de către inculpatul B, având o valoare estimată de 55.000 euro.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U5, situat in București, str. (...) (fostă str. (...)), apartament cu 3 camere, în suprafață de 99,19 mp, deținut in totalitate de către inculpatul B, având o valoare estimată de 77.000 euro. Prin Încheierea nr. 49410 din 29.07.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București, s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C1-U2, situat in București, str. (...), apartament cu 3 camere in suprafață de 88,57 mp, deținut in totalitate de către inculpatul B, având o valoare estimată de 58.000 euro.
-imobil înscris in Cartea Funciara nr.(...)-C3-U25 a loc. București, Sector 1- PARCAREA NR.9, situat în București, str. (...), sector 1, în suprafață de 15,17 MP, deținut în totalitate de inculpatul B având o valoare estimată de 11.100 euro. Prin Încheierea nr. 51131 din 06.08.2014 a OCPI București – BCPI Sector 1 București s-a admis înscrierea sechestrului asigurător asupra imobilului menționat mai sus.
- autoturismul marca (...), fabricat în anul 1995 și dobândit în anul 2011, proprietatea inculpatului D, având o valoare estimată de 1.400 euro;
- autoturismul marca (...), fabricat în anul 20.09.2012 și dobândit în anul 03.06.2014, fiind menționat proprietar inculpatul D, având o valoare estimată de 80.000 euro.
- autoturismul marca (...)16V, fabricat în anul 2002 și dobândit în anul 2008, cu număr de înmatriculare (...), serie șasiu (...), proprietatea inculpatului F, având o valoare estimată de 2.300 euro.
- autoturismul marca (...), fabricat în anul 2012 și dobândit în anul 2013, proprietatea inculpatului E, având o valoare estimată de 17.000 euro.
- autoturismul marca (...), fabricat în anul 2007 și dobândit în anul 2014, proprietatea inculpatei A, având o valoare estimată de 7.000 euro.
- autoturismul marca (...), fabricat în anul 2008 și dobândit în anul 2014, proprietatea inculpatei A, având o valoare estimată de 22.000 euro.
- Motociclu L1e marca (...), fabricat în anul 2011 și dobândit în anul 2013, proprietatea inculpatul B, având o valoare de 5.000 euro.
- Motociclu L1e marca (...), fabricat în anul 2008 și dobândit în anul 2009. proprietatea inculpatul F, având o valoare de 2.000 lei.
-11 Telefoane mobile (...)-, deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 20.900 lei (11buc.*1.900 lei/buc.).
-14 Telefoane mobile (...) deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 25.200 lei (14buc.*1.800 lei/buc.).
-17 Telefoane mobile (...) deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 31.450 lei (17 buc.*1.850 lei/buc.).
-11 Telefoane mobile (...), deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 21.450 lei (11buc.*1.950 lei/buc.).
-3 Telefoane mobile (...), deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 3.000 lei (3 buc.*1.000 lei/buc.).
-3 Telefoane mobile (...), deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 4.050 lei (3 buc.*1.350 lei/buc.).
-1 Telefon mobil (...), deținut de către inculpatul D și C, estimat la o valoare totală de 800 lei (1 buc.*800 lei/buc.).
-2 Telefoane mobile (...), deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 1.600 lei (2 buc.*800 lei/buc.).
-25 Telefoane mobile (...), deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 55.000 lei (25 buc.*2.200 lei/buc.);
-4 tablete (...), deținute de către inculpatul D și C, estimate la o valoare totală de 6.200 lei (4 buc.*1.550 lei/buc.).
-1 telefon mobil (...), deținut de către inculpatul A, evaluat la o valoare de 1.900 lei.
Conform adresei Băncii M nr.x/02.07.2014 a fost instituit sechestru asigurator asupra sumelor existente în conturile deținute de următorii suspecți:
- SC G SRL - sume indisponibilizate: 278.383,88 lei și 581,70 euro;
- SC H SRL - sumă indisponibilizată: 711,46 lei;
- SC J SRL - sume indisponibilizate: 2.813,93 lei și 493,16 euro;
- SC K SRL - sume indisponibilizate: 1.420,24 lei și 63,06 euro.
Conform adresei BRD nr.105153/30.06.2014, a fost instituit sechestru asigurator asupra sumelor existente în conturile deținute de suspecta A, suma totală indisponibilizată fiind de 103.563,6 lei.
Cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în data de 18.06.2014, în dosarul x/P/2014, au fost identificate, ridicate și consemnate la N Bank la dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul București, următoarele sume:
- suma de 2.170 lei, ridicată de la inculpatul A și depusă la N Bank, conform recipisei de consemnare nr. 3773831/1, din data de 20.06.2014 și chitanței nr. 61015012/1 din aceeași dată;
- suma de 224.793 lei ridicată, de la inculpatul B și depusă la N Bank, conform recipisei de consemnare nr. 3773813/1, din data de 20.06.2014 și chitanței nr. 61014865/1 din aceeași dată;
- suma de 12.000 lei, ridicată de la inculpatul E și depusă la N Bank, conform recipisei de consemnare nr. 3773825/1, din data de 20.06.2014 și chitanței nr. 61014950/1 din aceeași dată;
- suma de 3.090 euro ridicată de la inculpatul E și depusă la N Bank, conform recipisei de consemnare nr. 3773826/1 din data de 20.06.2014 și chitanței nr. 61016666/1 din aceeași dată;
- suma de 3.510 euro ridicată de la inculpatul B și depusă la N Bank, conform recipisei de consemnare nr. 3773816/1 din data de 20.06.2014 și chitanței nr. 61016695/1 din aceeași dată;
La data de 28 februarie 2021, în timpul judecării cauzei în fond, a intrat în vigoare Legea nr. 6/2021, prin care a fost introdus, în C. proc. pen., art. 250 ind.2 potrivit căruia, în cursul judecății, instanța trebuie să verifice periodic, dar nu mai târziu de 1 an, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea acelei măsuri.
Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2022 a Tribunalului București – Secția I Penală, în temeiul art. 250 ind.2 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite în dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, măsuri ce au fost menținute.
Prin decizia penală nr. 67/C din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. (1) și 7 pct.2 lit. a raportat la art. 250 ind.2 și 250 ind.1 C. proc. pen., a admis contestațiile formulate de contestatorii – inculpați A, B, C și D, împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2022 a Tribunalului București – Secția I Penală, pe care a desființat-o în parte, doar în ceea ce îi privește pe contestatorii – inculpați menționați în paragraful precedent și, rejudecând:
În temeiul art. 268 alin. (2) C. proc. pen. și art. 250 ind.2 C. proc. pen., a constatat încetate de drept măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr.x/P/2014 din 16.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților A, B, C și D și, în consecință, a ridicat aceste măsuri. A menținut dispozițiile încheierii contestate doar cu referire la ceilalți inculpați.
Prin încheierea din data de 22 februarie 2023 a Tribunalului București, în temeiul art. 250 ind.2 C. proc. pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite, cu privire la inculpații E, F, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL și au fost menținute măsurile asigurătorii descrise pe larg în rechizitoriul emis în dosarul nr. x/P/2014 [f. 145 - 156].
S-a luat act că față de inculpații A, B, C și D s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii prin hotărârea Curții de Apel București pronunțată în data de 14 februarie 2023 în dosarul nr. x/3/2015/a3.
Încheierea penală a rămas definitivă prin Decizia penală nr.236/C din data de 27 aprilie 2023 a Curții de Apel București, Secția I Penală.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, a pronunțat următoarea hotărâre:
1. În temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale [faptă din perioada 31.12.2012 – 13.9.2013].
L-a condamnat pe inculpatul B la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen. [faptă din perioada 1.1.2013 – 30.4.2014].
L-a condamnat pe inculpatul B la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. [faptă din perioada 1.1.2014 – 30.4.2013].
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., privind cele 2 infracțiuni arătate mai sus, a aplicat inculpatului B câte 2 [două] pedepse complementare constând, fiecare, în interzicerea exercitării, pe o durată de 2 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale.
În baza art. 54 și art. 65 C. pen., a interzis inculpatului B exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea menționate mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o durată de 2 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen.].
A aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen.] din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
2. În baza art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata A la pedeapsa închisorii, în cuantum de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
A condamnat-o pe inculpata A la pedeapsa închisorii, în cuantum de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen. privind cele 2 infracțiuni arătate mai sus, a aplicat inculpatei A câte 2 [două] pedepse complementare constând, fiecare, în interzicerea exercitării, pe o durată de 2 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale.
În baza art. 54 și art. 65 C. pen., a interzis inculpatei A exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea menționate mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o durată de 2 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen.].
A aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g Din C. pen.] din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
3. În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul E, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul E, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul E, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
4. În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 Din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
5. În baza art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D, pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
L-a condamnat pe inculpatul D la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
L-a condamnat pe inculpatul D la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen. și privind cele 2 infracțiuni arătate mai sus, a aplicat inculpatului D câte 2 [două] pedepse complementare constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 2 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale.
În baza art. 54 și art. 65 C. pen. a interzis inculpatului D exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea menționate mai sus și aplică pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o durată de 2 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g Din C. pen.].
A aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g Din C. pen.] din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
6. În baza art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C, pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata C la pedeapsa închisorii, în cuantum de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
A condamnat-o pe inculpata C la pedeapsa închisorii, în cuantum de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen. și privind cele 2 infracțiuni arătate mai sus, a aplicat inculpatei C câte 2 [două] pedepse complementare constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 2 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale.
În baza art. 54 și art. 65 C. pen., a interzis inculpatei C exercitarea acelorași drepturi, ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea menționate mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care a adaugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A aplicat, pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o durată de 2 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen.].
A aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi [art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen.] din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.
7. În baza art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului SC G SRL, pentru infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata SC G SRL la pedeapsa amenzii penale, în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă], pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
A condamnat-o pe inculpata SC G SRL la pedeapsa amenzii penale în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă] pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
A aplicat inculpatei SC G SRL, raportat la fiecare dintre cele două infracțiuni de mai sus, pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c C. pen. a contopit pedepsele cu amenda penală și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 420.000 lei, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, rezultând 560.000 lei.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
8. În baza art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului SC H SRL pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata SC H SRL la pedeapsa amenzii penale, în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă], pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
A condamnat-o pe inculpata SC H SRL la pedeapsa amenzii penale, în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă], pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
A aplicat inculpatei SC H SRL pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c C. pen., a contopit pedepsele cu amenda penală și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 420.000 lei, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, rezultând 560.000 lei.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF, doar în contradictoriu cu inculpații B, A, D, C, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL pe care i-a obligat, în solidar, să plătească părții civile suma de 6.914.512 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat.
A respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF în contradictoriu cu inculpații E și F.
A menținut măsurile asigurătorii instituite și puse în aplicare în prezenta cauză [dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București], în raport de inculpații SC O SRL, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL [măsuri descrise pe larg în rechizitoriu la filele 145 - 156], până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
A revocat măsurile asigurătorii instituite și puse în aplicare în prezenta cauză [dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București], în raport de inculpații E și F.
A luat act că față de inculpații A, B, C și D s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii prin hotărârea Curții de Apel București pronunțată în data de 14 februarie 2023, în dosarul nr. x/3/2015/a3.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. și art. 11 din Legea 241/2005, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A, B, C și D, până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
Ulterior pronunțării acelei sentințe, Curtea a fost sesizată cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de inculpații B, A, C, D, SC O SRL, SC G SRL și SC H SRL și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței penale nr.1260/2023 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală la data de 24 octombrie 2023, în Dosarul nr.x/3/2015.
La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2024, Curtea a pus în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaților, conform art. 250 ind.2 C. proc. pen., înăuntrul termenului de 1 an de la ultima menținere a acestei măsuri (de la luarea și respectiv ultima menținere a acestei măsuri dispuse prin sentința primei instanțe din data de 24 octombrie 2023).
La același termen de judecată, Curtea a pus în discuție cererea inculpaților A, B, C și D, de ridicare a măsurilor asigurătorii luate prin Sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, și, de asemenea, cererea inculpaților SC G SRL și SC H SRL de ridicare a măsurilor asiguratorii luate prin ordonanța Parchetului din data de 16 iunie 2014 în dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Cu privire la măsurile asiguratorii luate prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr.x/3/2015, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A, B, C și D, până la concurența sumei de 6.914.512 lei, Curtea a constatat că acestea sunt legale și temeinice.
Sub un prim aspect, Curtea a reținut că inculpații anterior menționați au contestat posibilitatea primei instanțe de a dispune luarea acestor măsuri asiguratorii direct prin sentință, în condițiile în care, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., instanța poate lua asemenea măsuri doar prin încheiere motivată, nu și prin sentință.
S-a reținut că este adevărat că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen., instanța, din oficiu, în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii prin încheiere motivată pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
În măsura în care o instanță de judecată poate dispune luarea măsurilor asiguratorii prin încheiere, cu atât mai mult poate dispune o asemenea soluție prin sentința penală prin care rezolvă fondul acțiunii penale și acțiunii civile exercitate în cauză, bineînțeles cu respectarea dispozițiilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen. De altfel, în raport de prevederile art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., în dispozitivul sentinței penale sunt obligatorii mențiunile privind cele hotărâte de instanță referitor la măsurile asiguratorii. În mod similar, potrivit prevederilor art. 397 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art. 249 C. proc. pen., necesitatea luării măsurilor asiguratorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.
Ca atare, Curtea a constatat că prima instanță avea la dispoziție temeiuri legale care îi permiteau să pronunțe o soluție de luare a măsurilor asiguratorii. Faptul că prin sentința penală apelată prima instanță a indicat doar prevederile art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., iar nu și prevederile art. 397 alin. (2) din același cod pentru luarea acestor măsuri asiguratorii nu constituie un motiv de nelegalitate al respectivei dispoziții, cât timp legea îi conferă posibilitatea expresă primei instanțe să se pronunțe inclusiv cu privire la luarea acestor măsuri.
Sub un doilea aspect, Curtea a constatat că inculpații anterior menționați au invocat că prima instanță nu mai avea posibilitatea legală de a dispune luarea acestor măsuri asiguratorii, întrucât, prin decizia penală nr.67/C din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 268 alin. (2) C. proc. pen. și art. 250 ind.2 C. proc. pen., a constatat încetate de drept măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr.x/P/2014 din 16.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților A, B, C și D și, în consecință, a ridicat aceste măsuri.
În dezacord cu susținerile inculpaților, Curtea a apreciat că prima instanță nu avea nicio interdicție legală de a se pronunța cu privire la luarea măsurilor asiguratorii cu privire la bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților A, B, C și D, chiar dacă anterior cu privire la măsurile asiguratorii instituite în cursul urmăririi penale se dispusese, în procedura prevăzută de art. 250 ind.2 C. proc. pen., o soluție de ridicare a acestora.
Astfel, conform art. 397 alin. (2) și art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., prima instanță are dreptul de a se pronunța cu privire la luarea măsurilor asiguratorii în vederea garantării reparării prejudiciului produs prin infracțiune, în cazul în care admite acțiunea civilă. Acest drept este acordat de legiuitor primei instanțe fără nicio distincție, deci, indiferent de soarta măsurilor asiguratorii dispuse anterior cu privire la aceiași inculpați.
Totodată, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, astfel încât prima instanță avea nu doar dreptul, ci și obligația legală de a se pronunța cu privire la luarea măsurilor asiguratorii în situația în care a pronunțat o soluție de admitere a acțiunii civile exercitate în legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală.
Sub un al treilea aspect, Curtea a constatat că inculpații anterior menționați au invocat că prima instanță s-a pronunțat cu privire la luarea acestei măsuri asiguratorii fără a o motiva corespunzător. În dezacord cu susținerile inculpaților, Curtea a apreciat că prima instanță a motivat luarea acestor măsuri, prin raportare la prevederile art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen., dar și la prevederile art. 11 din Legea 241/205, care prevăd ca în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie.
Cu privire la măsurile asiguratorii, relevante sub aspectul necesității luării acestor măsuri sunt chiar considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.654 din 19 octombrie 2019, în care respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționale a prevederilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen., în paragrafele 19 și 20, instanța de control constituțional a reținut, totodată, că, „atunci când procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța instituie sechestrul asigurător, aceștia evaluează prejudiciul produs prin infracțiune, valoarea sechestrată fiind necesar a fi apropiată de cea a bunurilor care ar putea fi confiscate, după stabilirea vinovăției, dacă se apreciază că se impune această măsură. Astfel, măsura asigurătorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune - ordonanță sau încheiere -, îndeplinirea condițiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii și, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul și valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. Așadar, dispunerea unei măsuri asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză: valoarea prejudiciului, a sumelor probabile ce ar trebui confiscate, bonitatea suspectului/inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune.
20. Cu privire la condiția necesității dispunerii măsurii asigurătorii, pe de o parte, trebuie avute în vedere cazurile în care instituirea măsurilor asigurătorii, așadar și a sechestrului, este obligatorie, respectiv ipoteza reglementată de art. 249 alin. (7) C. proc. pen. - persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, și cazurile reglementate în legislația specială - de pildă, art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, când organele judiciare nu mai sunt ținute să verifice condiția de necesitate a măsurii, ea fiind impusă de lege. (...)”
S-a arătat că din considerentele Deciziei Curții Constituționale precitate, Curtea apreciază că în cazurile reglementate în legislația specială, când luarea măsurii sechestrului asigurator este obligatorie, organele judiciare nu mai sunt ținute să verifice condiția de necesitate a măsurii, ea fiind impusă de lege, astfel că prima instanță, aplicând dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005, a motivat corespunzător necesitatea luării acestei măsuri (prin trimiterea la dispoziția legală menționată) și a indicat valoarea pentru care urmează a fi instituită respectiva măsură, respectiv în vederea reparării prejudiciului pretins produs prin infracțiune, respectiv suma de 6.914.512 lei.
În plus, aceste măsuri asiguratorii au avut un temei nou pentru a fi luate, respectiv necesitatea acoperirii unui prejudiciu relativ mare, stabilit de o instanță independentă și imparțială în sarcina inculpaților, presupusul prejudiciu urmând a fi analizat instanța de control judiciar, atât sub aspectul cuantumului cât și sub aspectul persoanelor responsabile de producerea acestuia.
Însă, prima instanță a constatat, în urma cercetării judecătorești, cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 6.914.512 lei, iar, până la soluționarea apelurilor, inclusiv de către inculpații anterior menționați, această împrejurare creează o prezumție în sensul posibilei existențe a unui astfel de prejudiciu, care, dacă va fi în mod definitiv confirmat, dă dreptul la reparare, pentru garantarea căreia este necesară menținerea măsurii sechestrului asigurător.
Sub aspectul temeiniciei măsurii sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor inculpaților A, B, C și D, s-a arătat că relevante sunt considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 654 din 19 octombrie 2019, paragraful 16 în care Curtea a constatat că „măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părții civile, prin ordonanță motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părții civile sau din oficiu, prin încheiere motivată, producându-și efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunțării hotărârii definitive în dosarul penal. Curtea a constatat, de asemenea, că sechestrul este o măsură asiguratorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.”
Totodată, s-a apreciat că relevante sub aspectul necesității luării măsurilor asiguratorii în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.102 din data de 17 februarie 2021, care în paragrafele 65-67 a prevăzut că „dispunerea măsurilor asigurătorii și instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) și sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă, C. proc. pen. și legile speciale prevăd excepții referitoare atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât și la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor și tipul bunurilor. Cu privire la cea dintâi categorie de excepții, dispozițiile art. 249 alin. (7) C. proc. pen. instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal și indiferent dacă acesta înțelege să formuleze o cerere de sechestru. Curtea a mai constatat următoarele cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător: la art. 32 din Legea nr. 656/2002, conform căruia luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii oricărei infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism; la art. 11 din Legea nr. 241/2005, care prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în situația săvârșirii unei infracțiuni prevăzute de această lege; și la art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.219 din 18 mai 2000.
66. Analizând obiectul legilor anterior enumerate, precum și particularitățile infracțiunilor în cazul cărora este prevăzută excepția luării obligatorii a măsurilor asigurătorii, Curtea a reținut că reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate.
67. În fine, Curtea a constatat că norma juridică, a cărei neconstituționalitate este invocată, obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii în cazul unor infracțiuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari și al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. Așa fiind, și prejudiciile provocate prin săvârșirea infracțiunilor constau în sume însemnate de bani. În aceste condiții, textul criticat are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parțiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor. Așa fiind, Curtea a reținut că, prin prisma particularităților infracțiunilor reglementate prin Legea nr. 241/2005, obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii apare ca fiind justificată.”
Ca atare, având în vedere valoarea ridicată a prejudiciului pretins produs prin activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților A, B, C și D (confirmată prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare nedefinitive care a constituit însuși temeiul luării măsurilor asiguratorii), Curtea a reținut că prima instanță a dispus indisponibilizarea unor bunuri mobile și imobile, în vederea garantării achitării prejudiciului și, astfel, prin prisma dispozițiilor art. 249 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen., că, în privința inculpaților, măsurile asiguratorii sunt legale și temeinice.
Totodată, Curtea a apreciat că aceste măsuri sunt și în prezent justificate și se mențin necesare în raport cu scopul legal care a determinat luarea lor (evitarea înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor sechestrate, care pot servi la garantarea reparării prejudiciului), fără a fi excesive.
De asemenea, contrar susținerii apărării, aceste măsuri se mențin și proporționale cu scopul anterior menționat, câtă vreme nu s-a învederat depunerea vreunei garanții care să acopere cuantumul prejudiciului care s-ar fi produs prin activitatea ilicită pretins desfășurată de inculpați.
Totodată, s-a reținut că nu au fost indicate, în concret, aspecte din care să rezulte că măsurile respective, care afectează doar parțial atributele dreptului de proprietate, ar fi dobândit un caracter vătămător pentru interesele inculpaților, nefiind învederat vreun neajuns anume decurgând din menținerea acelor măsuri.
Sub un ultim aspect, Curtea a apreciat că aceste măsuri nu au depășit un termen rezonabil, cât timp legalitatea și temeinicia lor se va raporta la momentul luării acestora, respectiv la data pronunțării sentinței penale în prezent apelate (24 octombrie 2023), dată în raport cu care termenul rezonabil de luare a măsurii nu a fost depășit.
Cu privire la măsurile asiguratorii luate prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2014 în dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL și menținute prin Sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în Dosarul nr.x/3/2015 până la concurența sumei de 6.914.512 lei, Curtea a constatat că și aceste măsuri asiguratorii sunt în continuare legale și temeinice.
Curtea a avut în vedere natura infracțiunilor reținute în prezent, valoarea probabilă a presupusului prejudiciu, stadiul procesual al cauzei, necesitatea existenței unor măsuri asiguratorii prin raportare la prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, precum și considerentele Deciziilor Curții Constituționale nr.654/2019 și nr.102/2021, precitate și a constatat că se impune menținerea măsurilor asigurătorii, ale căror temeiuri subzistă și la acest moment, fiind, de asemenea, proporționale cu scopul urmărit prin dispunerea lor, fără a exista un motiv pertinent care să justifice restrângerea și, cu atât mai puțin, ridicarea acestora.
Curtea a apreciat că este lipsită de relevanță la acest moment pocesual, împrejurarea că situația care a fost avută în vedere la luarea măsurii sechestrului asigurator din anul 2014 s-ar fi schimbat, prin trecerea timpului. Astfel, inculpatele persoane juridice SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL au fost trimise în judecată în raport de săvârșirea unor pretinse infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală, iar dosarul se află în fața instanței de apel, după pronunțarea, printre altele, a unor soluții de condamnare a persoanelor juridice la pedepse cu amenda penală, respectiv după aplicarea unor pedepse complementare privind dizolvarea, judecarea cauzei desfășurându-se în apel într-un ritm apreciat ca fiind normal, având în vedere necesitatea readministrării probatoriului pe care prima instanță și-a întemeiat în parte soluțiile de achitare contestate de Parchet. Ca atare, întrucât procedura de cercetare judecătorească în apel este în desfășurare, urmează ca acuzațiile aduse acestor persoane juridice să fie validate sau nu la finalizarea cercetării judecătorești, inclusiv prin raportare la măsurile asiguratorii instituite pentru asigurarea reparării prejudiciului. Astfel, până la pronunțarea unei soluții în calea de atac, instanța de control judiciar a apreciat că se impune menținerea măsurilor asiguratorii, în vederea realizării scopului pentru care acestea au fost luate.
Cu privire la măsurile asiguratorii luate prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2014, în dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E și F, revocate prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în Dosarul nr. x/3/2015, Curtea a constatat că și aceste măsuri asiguratorii sunt în continuare legale și temeinice.
Astfel, Curtea a constatat că prima instanță a dispus ridicarea acestor măsuri asiguratorii luate asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților E și F ca urmare a soluției de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b teza a doua C. proc. pen.
Însă, în raport de prevederile art. 397 alin. (4) din codul de procedură penală, doar dispozițiile privind luarea măsurilor asiguratorii dispuse printr-o sentință penală sunt executorii, nu și dispozițiile privind ridicarea acelor măsuri asiguratori. Ca atare, prin declararea de către procuror a apelului împotriva sentinței penale prin care s-a dispus o soluție de achitare a celor doi inculpați și de ridicare a măsurilor asiguratorii, această din urmă dispoziție nu este executorie, urmând a produce efecte în continuare măsurile asiguratorii luate față de inculpații E și F, prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2014, în dosarul de urmărire penală nr.x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Ca atare, având în vedere valoarea ridicată a prejudiciului pretins produs prin activitatea infracțională, Curtea a apreciat că se impune, până la finalizarea cercetării judecătorești în apel, menținerea măsurilor asiguratorii, astfel cum au fost acestea luate prin ordonanța procurorului din data de 16 iunie 2014, în vederea garantării achitării prejudiciului, astfel că, și în privința inculpaților respectivi, măsurile asiguratorii au fost apreciate a fi în continuare legale și temeinice.
Totodată, Curtea a apreciat că aceste măsuri sunt și în prezent justificate și se mențin necesare în raport cu scopul legal care a determinat luarea lor (evitarea înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor sechestrate, care pot servi la garantarea reparării prejudiciului), fără a fi excesivă.
În mod similar, nu au fost indicate, în concret, aspecte din care să rezulte că măsurile, care afectează doar parțial atributele dreptului de proprietate, ar fi dobândit un caracter vătămător pentru interesele inculpaților, nefiind învederat vreun neajuns anume decurgând din menținerea acelora.
Sub un ultim aspect, Curtea a apreciat că, menținerea măsurilor asiguratorii se impune și din perspectiva dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., care acordă posibilitatea pronunțării unei soluții pe latura civilă a cauzei (de admitere sau după caz, de respingere), în cazul pronunțării unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b teza a doua din același cod. Or, până la pronunțarea unei soluții definitive, în raport de soluția de achitare, față de inculpații E și F și având în vedere posibilitatea pronunțării unei soluții pe latura civilă a cauzei de reparare a prejudiciului care s-ar fi produs, inclusiv prin faptele pretins culpabile ale celor doi inculpați (față de care s-a dispus o soluție de achitare întrucât nu ar fi săvârșit faptele cu forma de vinovăție cerută de lege, aspect ce nu exclude, sub aspect teoretic, culpa, ca formă a vinovăției care atrage răspunderea civilă delictuală), Curtea a apreciat că se impune în continuare menținerea măsurilor asiguratorii.
Împotriva încheierii din data de 21 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția I penală au formulat contestație inculpații F, B, A, E, C, D, S.C. G S.R.L. și S.C. H S.R.L.
În susținerea contestației, inculpatul F a invocat, în esență, faptul că nu mai sunt incidente prevederile art. 250 ind.2 C. proc. pen., privitoare la verificarea măsurilor asigurătorii, întrucât acestea au fost ridicate la momentul pronunțării soluției pe fondul cauzei.
A mai criticat încheierea prin faptul că s-a dispus menținerea măsurii asiguratorii prin raportare la dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., deși instanța de fond a dispus achitarea sa. Inculpatul a mai invocat durata mare a indisponibilizării bunului, de aproximativ 10 ani.
Inculpatul B a invocat faptul că măsurile asigurătorii au fost dispuse din nou, cu privire la aceleași bunuri, aparținând aceluiași inculpat, fără a interveni temeiuri de noutate raportat la cele avute în vedere inițial, care au fost epuizate la momentul ridicării lor. A considerat că se putea dispune luarea măsurilor asiguratorii numai în eventualitatea în care nu se dispusese anterior asupra acestora, dispozițiile art. 397 C. proc. pen. făcând trimitere la art. 249 și următoarele din același Cod, ce impun ca măsurile asigurătorii să fie luate numai pentru temeiuri de noutate.
Totodată, a arătat că, pe parcursul perioadei de 8 luni pe durata cărora măsurile asigurătorii au fost ridicate, nu au fost invocate și nu au existat încercări de sustragere din partea inculpatului care să fie referite în cuprinsul sentinței și care să susțină apariția unor temeiuri noi pentru dispunerea măsurilor.
Referitor la netemeinicia hotărârii contestate, a opinat că modalitatea în care magistratul judecător din cadrul instanței de fond a procedat reprezintă, în realitate, o menținere deghizată a măsurilor asigurătorii dispuse inițial în anul 2014, motiv pentru care a invocat caracterul disproporționat raportat la întinderea în timp.
A mai arătat că în cuprinsul hotărârii atacate există o inadvertență, respectiv menționarea ședinței din data de 14 octombrie 2024, în pofida faptului că pronunțarea a fost făcută la data de 21 octombrie 2024.
Inculpații A, C, D, S.C. G S.R.L. și S.C. H S.R.L. au criticat încheierea contestată sub aspectul lipsei motivării, apreciind că reiterează aspectele cuprinse în hotărârile anterioare prin care a fost dispusă menținerea măsurilor asigurătorii.
Au mai arătat că prin decizia nr. 67/C din data de 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr. x/3/2023, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii, aceasta având autoritate de lucru judecat.
De asemenea, au ma invocat încălcarea termenului rezonabil, întrucât restrângerea dreptului la proprietate a fost dispusă de o perioadă de peste 10 ani, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă.
A mai invocat faptul că nu a existat o parte civilă și nici un prejudiciu adus bugetului statului.
Inculpatul E, a criticat încheierea atacată sub aspectul faptului că instanța de apel a dispus menținerea măsurilor asigurătorie, în condițiile în care instanța de fond a dispus achitarea inculpatului și ridicarea lor. A apreciat că nu s-a produs o modificare juridică a situației bunurilor aparținând inculpatului și a concluzionat că au fost încălcate dispozițiile art. 250 ind.2 C. proc. pen., care nu prevăd posibilitatea punerii în discuție a măsurilor asigurătorii anterior ridicate.
A considerat că prin menținerea măsurilor preventive instanța de apel a desființat, în parte, sentința apelată prin care a fost soluționată atât latura civilă, cât și latura penală, aspect ce echivalează cu o antepronunțare.
Inculpatul a mai criticat faptul că instanța de apel a pus în discuție forma de vinovăție cu care a acționat, considerând că nu poate fi evaluate o altă formă de participație subiectivă decât cea a intenției, aceasta fiind și voința legiuitorului în definiția conferită complicelui în art. 48 C. pen.
În ceea ce privește prejudiciul semnificativ adus bugetului consolidat al statului, invocat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, a invocat faptul că în acest cadru procesual nu poate fi pusă în discuția părților existența și întinderea prejudiciului întrucât inculpatul se regăsește într-o situație juridică de noutate față de cea existentă la momentul luării de către procurer a măsurilor asigurătorii.
A mai criticat încheierea contestată sub aspectul mențiunii cu privire la lipsă unei vătămări a intereselor legitime ale inculpatului apreciind că dispunerea acestora în urmă cu mai mult de 10 ani, afectează interesele inculpatului prin prisma faptului că acesta nu a avut posibilitatea de a înstrăina autoturismul și bunul imobil.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 250 ind.2 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:
Dispoziții legale incidente
Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune; (4) măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.
Potrivit art. 250 ind.2 din Codul procedură penală, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250 ind.1 aplicându-se în mod corespunzător.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Situația juridică a contestatorilor:
Inculpatul B, a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de evaziune fiscal: prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., evaziune fiscal; prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada 31.12.2012-13.09.2013, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv (bugetul de stat), în calitate de administrator de fapt al SC I SRL a efectuat achiziții intracomunitare de bunuri electronice pe care le-a revândut pe piața internă prin intermediul siteurilor www.x-online.ro și www.x-tel.ro (deținute de SC G SRL și găzduite pe domeniile internet proprietatea SC H SRL), operațiuni în cuantum de 2.816.586 lei, care au generat venituri și TVA colectată în cuantum de 675.980,64 lei și pe care acesta a omis să le evidențieze în documentele contabile sau în alte documente justificative, sustrăgându-se de la plata sumei de 675.980,64 lei.
În perioada 01.01.2013-30.04.2014, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv (bugetul de stat), în calitate de administrator al SC O SRL, a înregistrat operațiuni nereale de bunuri și servicii de la societăți comerciale cu comportament tip fantomă, controlate de acesta, respectiv de la SC K SRL; a înregistrat achiziții de bunuri și servicii, în cuantum de 5.040.408,23 lei, din care TVA dedusă 1.209.697,98 lei, de la SC J SRL; a înregistrat achiziții de bunuri și servicii, în cuantum de 8.118.060,09 lei, din care TVA dedusă 1.948.334,42 lei, de la SC I SRL; a înregistrat achiziții de bunuri și servicii, în cuantum de 7.311.193,18 lei, cu TVA dedusă în cuantum de 1.754.686 lei, operațiunile fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de 4.912.718,76 lei colectat de către SC O SRL ca urmare a revânzării bunurilor electronice pe piața internă, beneficiarilor finali, prin intermediul siteurilor www.x-online.ro și www.x-tel.ro (deținute de SC G SRL și găzduite pe domeniile internet proprietatea SC H SRL), sustrăgându-se astfel de la plata sumei totale 4.912.718,76 lei, reprezentând TVA dedusă.
În perioada 01.01.2014-30.04.2014, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv (bugetul de stat), în calitate de administrator de fapt al SC G SRL, a înregistrat operațiuni nereale de achiziții bunuri și servicii de la societăți comerciale cu comportament tip fantomă, controlate de acesta, respectiv de la SC K SRL; a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de 5.137.329,84 lei, din care TVA dedusă 1.232.959,16 lei și de la SC J SRL a înregistrat achiziții de bunuri și servicii în cuantum de 180.148,04 lei, din care TVA dedusă 43.235,53 lei, operațiunile fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de 1.276.194,69 lei, colectat de către SC G SRL, ca urmare a revânzării bunurilor electronice pe piața internă, beneficiarilor finali, prin intermediul siteurilor www.x-online.ro și www.x-tel.ro (deținute de SC G SRL și găzduite pe domeniile internet proprietatea SC H SRL), scopul activității infracționale fiind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, scop care, în concret, a fost atins prin sustragerea de la plata sumei totale de 2.126.991,15 lei, compusă din TVA dedusă, în cuantum de 1.276.194,69 lei și impozit pe profit în valoare de 850.796,46 lei. Inculpatul a înființat SC G SRl și a folosit-o pentru a cumpăra site-urile www.x-online.ro și www.x-tel.ro pentru a oferi spre vânzare bunurile provenite din frauda comisă de SC O SRL și SC I SRL.
Prin decizia penală nr.67/C din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. (1) și 7 pct.2 lit. a raportat la art. art. 250 ind.2 și 250 ind.2 C. proc. pen., a admis contestațiile formulate de contestatorii – inculpați A, B, C și D, împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2022 a Tribunalului București – Secția I Penală, a desființat în parte încheierea contestată, doar în ceea ce îi privește pe contestatorii – inculpați menționați în paragraful precedent și, rejudecând, în temeiul art. 268 alin. (2) C. proc. pen. și art. 250 ind.2 C. proc. pen., a constatat încetate de drept măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr.x/P/2014 din 16.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților A, B, C și D și, în consecință, a ridicat aceste măsuri.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr.x/3/2015, instanța de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale [faptă din perioada 31.12.2012 – 13.9.2013].
L-a condamnat pe inculpatul B, la pedeapsa închisorii, în cuantum de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen. [faptă din perioada 1.1.2013 – 30.4.2014].
L-a condamnat pe inculpatul B la pedeapsa închisorii, în cuantum de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. [faptă din perioada 1.1.2014 – 30.4.2013].
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g) C. pen., a aplicat inculpatului B câte pedepse complementare constând în interzicerea exercitării pe o durată de 2 ani a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale.
În baza art. 54 și art. 65 C. pen. a interzis inculpatului B exercitarea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF, doar în contradictoriu cu inculpații B, A, D, C, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL, pe care i-a obligat, în solidar, să plătească părții civile suma de 6.914.512 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat.
A luat act că, față de inculpații A, B, C și D, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii prin hotărârea Curții de Apel București, pronunțată în data de 14 februarie 2023, în dosarul nr. x/3/2015/a3.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. și art. 11 din Legea 241/2005, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A, B, C și D, până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
Inculpata A a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În sarcina acesteia s-a reținut că, în perioada 2012-2014, cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin constituirea, alături de inculpatul B, a SC O SRL, societate utilizată în activitatea infracțională, prin constituirea SC H SRL societate înființată doar în scopul achiziționării domeniilor de internet folosite pentru magazinele online unde erau tranzacționate bunurile ce fac obiectul fraudei fiscale, prin menționarea numărului său de telefon ca număr de contact pentru societatea de tip fantomă SC I SRL, prin efectuarea de operațiuni bancare din contul SC O SRL și prin contactarea persoanelor care se ocupă de evidența contabilă și a funcționarilor din cadrul ONRC și soluționarea problemelor legate de situațiile contabile și dizolvarea SC O SRL, i-a oferit ajutor material inculpatului B la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC I SRL, P, SC G SRL, SC H SRL, SC K SRL și SC J SRL.
Prin decizia penală nr.67/C din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. (1) și 7 pct.2 lit. a raportat la art. 250 ind.2 și 250 ind. 2 C. proc. pen., a admis contestațiile formulate de contestatorii – inculpați A, B, C și D, împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2022 a Tribunalului București – Secția I Penală, a desființat în parte încheierea contestată, doar în ceea ce îi privește pe contestatorii – inculpați menționați în paragraful precedent și, rejudecând, în temeiul art. 268 alin. (2) C. proc. pen. și 250 ind. 2 C. proc. pen., a constatat încetate de drept măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr.x/P/2014 din 16.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților A, B, C și D și, în consecință, a ridicat aceste măsuri.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, instanța de fond în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata A la pedeapsa închisorii, în cuantum de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
A condamnat-o pe inculpata A la pedeapsa închisorii, în cuantum de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen., privind cele 2 infracțiuni arătate mai sus, a aplicat inculpatei A câte 2 [două] pedepse complementare constând, fiecare, în interzicerea exercitării, pe o durată de 2 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale.
În baza art. 54 și art. 65 C. pen. a interzis inculpatei A exercitarea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF, doar în contradictoriu cu inculpații B, A, D, C, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL, pe care i-a obligat, în solidar, să plătească părții civile suma de 6.914.512 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat.
A luat act că, față de inculpații A, B, C și D, s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii prin hotărârea Curții de Apel București pronunțată în data de 14 februarie 2023 în dosarul nr. x/3/2015/a3.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. și art. 11 din Legea 241/2005, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A, B, C și D, până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
Inculpatul D a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 in C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în perioada 2012-2014, cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin preluarea comenzilor telefonice sau online de pe site-urile www.x.ro și www.x-tel.ro, prin acceptarea calității formale de asociat al SC G SRL, deși cunoștea că de această societate se va ocupa în fapt inculpatul B, prin primirea coletelor de la furnizorii intra-comunitari ai SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL și livrarea comenzilor către clienții SC O SRL și SC G SRL pe raza municipiului București, prin încasarea banilor de la clienții de pe raza municipiului București și predarea acestor sume de bani inculpatului E și prin efectuarea de operațiuni bancare și de operațiuni privind circuitul produselor la indicațiile inculpatului B, i-a oferit ajutor material acestuia din urmă la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC I SRL, P, SC G SRL, SC H SRL, SC K SRL și SC J SRL.
Prin decizia penală nr.67/C din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. (1) și 7 pct.2 lit. a raportat la art. 250 ind.2 și 250 ind. 2 C. proc. pen., a admis contestațiile formulate de contestatorii A, B, C și D împotriva încheierii din data de 21 ianuarie 2022 a Tribunalului București – Secția I Penală, a desființat în parte încheierea contestată și, rejudecând, în temeiul art. 268 alin. (2) C. proc. pen. și 250 ind 2 C. proc. pen., a constatat încetate de drept măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr.x/P/2014 din 16.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților A, B, C și D și, în consecință, a ridicat aceste măsuri.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, instanța de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
L-a condamnat pe inculpatul D la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
L-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii, în cuantum de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen., a aplicat inculpatului D pedepse complementare constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 2 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale și, în baza art. 54 și art. 65 C. pen. a interzis exercitarea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. a contopit pedepsele cu închisoarea menționate mai sus și aplică pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF și a obligat, în solidar, inculpații B, A, D, C, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL să plătească părții civile suma de 6.914.512 lei, reprezentând valoarea prejudiciului.
A luat act că față de inculpații A, B, C și D s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii prin hotărârea Curții de Apel București pronunțată în data de 14 februarie 2023, în dosarul nr. x/3/2015/a3.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. și art. 11 din Legea 241/2005, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A, B, C și D, până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
Inculpata C a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen. și complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În sarcina acesteia s-a reținut că, în perioada 2012-2014, cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin acceptarea calității formale de asociat al SC G SRL, deși cunoștea că de această societate se va ocupa, în fapt, inculpatul B, prin pregătirea coletelor cu telefoane mobile pentru livrarea către client și prin predarea documentelor și sumelor de bani către inculpatul B sau A, i-a oferit ajutor material inculpatului B la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC I SRL, P, SC G SRL, SC H SRL, SC K SRL și SC J SRL.
Prin decizia penală nr.67/C din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, Secția I Penală, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. (1) și 7 pct.2 lit. a raportat la art. 250 ind.2 și 250 ind. 2 C. proc. pen., s-au constatat încetate de drept măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr.x/P/2014 din 16.06.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând inculpaților A, B, C și D și, în consecință, a ridicat aceste măsuri.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, instanța de fond, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei C pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata C la pedeapsa închisorii, în cuantum de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
A condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa închisorii, în cuantum de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b și g C. pen. și privind cele 2 infracțiuni arătate mai sus, a aplicat inculpatei C pedepse complementare constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 2 ani, a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a fi administrator sau asociat în cadrul vreunei societăți comerciale și, în baza art. 54 și art. 65 C. pen., a interzis aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele cu închisoarea menționate mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adaugat o treime din totalul celeilalte pedepse, dând spre executare pedeapsa rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF și a obligat, în solidar, inculpații B, A, D, C, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL să plătească părții civile suma de 6.914.512 lei reprezentând valoarea prejudiciului.
A luat act că față de inculpații A, B, C și D s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii prin hotărârea Curții de Apel București pronunțată în data de 14 februarie 2023 în dosarul nr. x/3/2015/a3.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. și art. 11 din Legea 241/2005, a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A, B, C și D, până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
Inculpata S.C. G S.R.L., având ca asociați și administratori legali pe D și C, administrator în fapt B, a fost trimisă în judecată, pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În fapt, s-a reținut că societatea a fost utilizată în frauda fiscală de tip carusel, în perioada 2013-2014, prin înființarea sa în scopul de a furniza magazine online www.x.ro și www.x-tel.ro prin care erau vândute telefoanele mobile provenite din activitatea ilicită a SC O SRL și SC I SRL, iar în perioada 01.01.2014-30.04.2014 a fost utilizată în comiterea fraudei de tip carusel și a înregistrat operațiuni nereale de achiziții bunuri și servicii de la societăți comerciale cu comportament tip fantomă, respectiv de la SC K SRL și de la SC J SRL, operațiunile fiind create în mod artificial pentru a deduce TVA în cuantum de 1.276.194,69 lei colectat de către SC G SRL, ca urmare a revânzării bunurilor electronice pe piața internă, beneficiarilor finali, prin intermediul siteurilor www.x-online.ro și www.x-tel.ro (deținute de SC G SRL și găzduite pe domeniile internet proprietatea SC H SRL), scopul activității infracționale fiind sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, scop care, în concret, a fost atins prin sustragerea de la plata sumei de 1.276.194,69 lei TVA dedusă în mod ilicit.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, instanța de fond în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului SC G SRL pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata la pedeapsa amenzii penale, în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă] pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen.
A condamnat-o pe inculpată la pedeapsa amenzii penale, în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă] pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
A aplicat inculpatei, raportat la fiecare dintre cele două infracțiuni, pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 420.000 lei, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, rezultând 560.000 lei.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF și a obligat, în solidar, inculpații B, A, D, C, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL să plătească părții civile suma de 6.914.512 lei reprezentând valoarea prejudiciului.
A menținut măsurile asigurătorii instituite [măsuri descrise pe larg în rechizitoriu la filele 145 - 156], până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
Inculpata S.C. H S.R.L. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În fapt, s-a reținut că, în perioada 2013-2014, a fost utilizată de către inculpatul B, în frauda fiscală de tip carusel, prin înființarea acesteia cu unicul scop de a achiziționa domeniile de internet pe care erau găzduite magazinele online www.x.ro și www.x-tel.ro prin care erau vândute telefoanele mobile provenite din activitatea ilicită pentru SC O SRL, SC I SRL, SC G SRL.
Prin sentința penală nr. 1260 din data de 24 octombrie 2023, Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului SC H SRL pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
A condamnat-o pe inculpata la pedeapsa amenzii penale în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă], pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a și art. 5 Din C. pen.
A condamnat-o pe inculpata la pedeapsa amenzii penale în cuantum 420.000 lei, calculată potrivit art. 137 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. d C. pen. [350 zile-amendă x 1.200 lei/zi-amendă], pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 Din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen.
A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. c C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 420.000 lei, la care a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, rezultând 560.000 lei.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF și a obligat, în solidar, inculpații B, A, D, C, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL să plătească părții civile suma de 6.914.512 lei reprezentând valoarea prejudiciului.
A menținut măsurile asigurătorii instituite și puse în aplicare în prezenta cauză [dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București], în raport de inculpații SC O SRL, SC G SRL, SC H SRL, SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL [măsuri descrise pe larg în rechizitoriu la filele 145 - 156], până la concurența valorii de 6.914.512 lei.
Inculpatul E a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în perioada 2012-2014, cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin preluarea comenzilor telefonice sau online de pe site-urile www.x.ro și www.x-tel.ro, prin menținerea legăturii cu societățile de curierat rapid în vederea primirii coletelor de la furnizorii intracomunitari ai SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL și livrarea comenzilor către clienții SC O SRL și SC G SRL, prin ținerea evidenței zilnice a stocului de telefoane, prin încasarea sumelor de bani de la inculpații F și D în vederea predării lor către inculpatul B și prin efectuarea plăților online către furnizorii de telefoane, la indicațiile inculpatului B i-a oferit ajutor material acestuia la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC I SRL, P, SC G SRL, SC H SRL, SC K SRL și SC J SRL.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, instanța de fond, în baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul E, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
A respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF în contradictoriu cu inculpații E și F.
A revocat măsurile asigurătorii instituite în raport cu inculpații E și F [descrise pe larg în rechizitoriu la filele 145 - 156].
Inculpatul F a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.; complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. a C. pen. și toate cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.
În sarcina acestuia, s-a reținut că, în perioada 2012-2014, cunoscând caracterul ilicit penal al faptelor, prin preluarea comenzilor telefonice sau online de pe siteurile www.x.ro și www.x-tel.ro, prin primirea coletelor de la furnizorii intra-comunitari ai SC I SRL, SC J SRL și SC K SRL și livrarea comenzilor către clienții SC O SRL și SC G SRL pe raza municipiului București, prin încasarea banilor de la clienții de pe raza municipiului București și predarea acestor sume de bani inculpatului E i-a oferit ajutor material inculpatului B la săvârșirea infracțiunilor prin intermediul SC I SRL, P, SC G SRL, SC H SRL, SC K SRL și SC J SRL.
Prin sentința penală nr.1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr.x/3/2015, instanța de fond, în baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (3) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza 2 C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F, cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c, alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 77 alin. (1) lit. a C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
A respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF în contradictoriu cu inculpații E și F.
A revocat măsurile asigurătorii instituite [dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București], în raport de inculpații E și F, [descrise pe larg în rechizitoriu la filele 145 - 156].
Jurisprudența Curții Constituționale și Înaltei Curți relevantă:
Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituțională a stabilit că „sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite și neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv.”
Totodată, prin Decizia nr.10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.248 din 4 aprilie 2016), Curtea Constituțională a reținut că „instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă”.
Prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017, s-a stabilit că „Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății).”
Prealabil, instanța de control judiciar constată că mențiunea din cuprinsul încheierii contestate, cu privire la ședința din 14 octombrie 2024, constituie o eroare materială, dezbaterile asupra măsurilor asigurătorii și cu privire la cererile de ridicare a acestora desfășurându-se în ședința din 14 octombrie 2024, iar pronunțarea hotărârii realizându-se, ulterior, în ședința din data de 21 octombrie 2024.
Înalta Curte constată că, în ceea ce îi privește pe inculpații F și E, instanța de fond, prin sentința penală nr. 1260 din data de 24 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr.x/3/2015, a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b teza a II a C. proc. pen. și, în egală măsură, a revocat măsurile asigurătorii instituite și puse în aplicare în cauză în raport de cei doi inculpați.
Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.
Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege.
În cadrul examenului problematicii devoluate, instanța trebuie să se raporteze atât la prevederile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă și menținută măsura asigurătorie, cât și la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiției (Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății, precum și la jurisprudența sa constantă, de speță.
Potrivit art. 397 alin. (4) C. proc. pen., au caracter executoriu doar dispozițiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii, nu și cele referitoare la ridicarea sau încetarea de drept.
Dispozițiile instanței de fond nu sunt definitive și nici executorii, instanța putând proceda, ulterior, în etapa procesuală a apelului, la verificarea legalității, dar și temeiniciei acestora.
Evaluarea măsurii asigurătorii, succesiv soluționării acțiunii penale în fond, este strict limitată la determinarea legalității prin raportare la aceasta (soluția stabilită prin hotărârea apelată). Doar modificarea situației juridice stabilite prin hotărârea instanței de fond (e.g. schimbarea obiectului asupra căruia poartă măsura, dispariția bunului, consemnarea sumei, s.a.) poate determina, anterior pronunțării deciziei, respectiv în cursul judecării apelului, și analiza temeiniciei măsurii asigurătorii dispuse prin sentință.
În jurisprudența europeană, s-a statuat că orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim și, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei.
Referitor la proporționalitatea dintre ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că aceasta trebuie analizată, în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 07 aprilie 2020, paragr. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 87), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, paragr. 59), comportamentul reclamantului și al autorităților statului care intervin, prin raportare și la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 09 octombrie 2008, paragr. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanțe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, paragr. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, paragr. 83 și 87). Raportat la complexitatea cauzei, ce a determinat administrarea unui amplu probatoriu în fond, dar și la stadiul procedurii judiciare în calea ordinară de atac a apelului, administrarea probatoriului, fără a exista vreo culpă a organului judiciar (nefiind depășită o durată rezonabilă), s-a apreciat în mod întemeiat că, la acel momentul procesual, în privința măsurilor asigurătorie, se păstra un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în asigurarea confiscării speciale și interesul personal al inculpaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. 32889/09, hotărârea din 23 mai 2017).
Aplicând aceste considerații de ordin teoretic și jurisprudențial cauzei de față, Înalta Curte constată că sunt întrunite exigențele legale pentru menținerea măsurilor asigurătorii.
Soluția pronunțată cu privire la inculpații F și E este supusă apelului. Așadar, apelul formulat de procuror și care îi vizează pe cei doi inculpați față de care s-au pronunțat soluții de achitare are, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. pen., efect suspensiv de executare inclusiv în privința dispoziției de ridicare a măsurilor asigurătorii, situație în care acestea continuă să fie în ființă până la soluționarea definitivă a cauzei, similar măsurilor asigurătorii pe care instanța le-a menținut.
Analiza textului de lege din perspectiva principiilor care guvernează calea ordinară de atac a apelului conduce la concluzia că se impune o verificare a tuturor măsurilor care sunt în ființă la acest moment procesual, o interpretare contrară fiind de natură să creeze o evidentă situație de inegalitate, discriminatorie, între participanți, în funcție de soluția pronunțată de prima instanță, ceea ce nu corespunde voinței legiuitorului. Astfel, numai cei față de care s-a dispus condamnarea și admiterea acțiunii civile ar avea dreptul de a obține, în apel, restrângerea sau ridicarea măsurii dispuse (soluție executorie la rămânerea definitivă a încheierii), iar nu și cei față de care s-a dispus o soluție de achitare și s-a respins acțiunea civilă, în privința cărora măsurile asigurătorii au fost ridicate de prima instanță, aceștia din urmă fiind obligați să aștepte soluționarea definitivă a cauzei.
De altfel, jurisprudența instanței supreme confirmă posibilitatea instanței de apel de a verifica măsurile asigurătorii, succesiv pronunțării soluției de achitare și ridicare a acestora (Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, decizia nr. 368 din 08 iunie 2022, dosar nr. y/3/2015/a48; Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, încheierea nr. 230 din 20 martie 2023, dosar nr. x/3/2016/a14).
Mai mult, se constată că temeiul achitării dispuse de instanța de fond îl constituie dispozițiile art. 16 lit. b teza a II a C. proc. pen., fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, aspect ce impune soluționarea laturii civile, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. Cazul de achitare exclude vinovăția penală, fără să impacteze vinovăția sub aspectul laturii civile. Astfel, dreptul substanțial (norma de incriminare) prevede, ca element constitutiv al infracțiunii, sub aspectul laturii subiective, intenția, însă sub aspect procesual penal, pentru soluția laturii civile există și este dovedită o culpă suficientă angajării răspunderii.
În acest context, instanța de control judiciar constată că măsurile asigurătorii, dispuse față de cei doi inculpați, sunt legale și temeinice în continuare. Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, natura acuzațiilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv complicitate la evaziune fiscală caracterizată de un prejudiciu însemnat.
Mai mult, în raport de complexitatea cauzei, numărul de persoane implicate, durata activității infracționale și conținutul materialului probator administrat, nu se poate reține o depășire a termenului rezonabil, până la soluționarea definitivă a cauzei măsurile asiguratorii garantând recuperarea prejudiciului.
În egală măsură, nu se poate reține o antepronunțare a completului învestit cu soluționarea apelului, verificarea măsurilor asiguratorii realizându-se în conformitate cu dispozițiile legale incidente, fără a se aprecia asupra unor chestiuni specifice fondului cauzei, cum ar fi analiza probatoriului, determinarea forței probante, premise pentru asumarea soluției.
În ceea ce îi privește pe inculpații contestatori B, A, C, D, Înalta Curte reține în primul rând că, față de aceștia, instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare, dispunând măsuri asigurătorii. De asemenea, în ceea ce privește inculpatele persoane juridice S.C. G S.R.L. și S.C. H S.R.L, Înalta Curte reține că măsurile asigurătorii au fost menținute, prin sentință, ca urmare a pronunțării unei soluții de condamnare.
O astfel de hotărâre, de condamnare, presupune asumarea, cu carater nedefinitiv, a acuzației emise de procuror, atestarea suplimentară a raportului de conflict, a existenței faptei, a participației și vinovăției inculpaților, dar și a situației juridice prejudiciabile.
Cu privire la situația juridică a inculpaților, particularitatea o reprezintă ridicarea măsurilor asiguratorii anterior condamnării, prin decizia penală nr.67/C din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, Secția I Penală, sens în care apărarea a invocat autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri, apreciind că instanța nu putea lua o nouă măsură asiguratorie și cu atât mai mult, nu putea menține măsurile asiguratorii în faza apelului, în lipsa unui element de noutate.
Ulterior deciziei menționate și în urma finalizării judecății în fond, prin sentința din data de 24 octombrie 2023, față de inculpații B, A, C, D, s-a dispus condamnarea, s-a constatat că măsurile asiguratorii au fost ridicate, iar subsecvent s-a dispus și motivat luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale acestora.
În acest sens, Înalta Curte constată că dispozițiile instanței de ridicare a măsurii nu au autoritate de lucru judecat, instanța putând proceda, ulterior, la luarea acestora în condițiile existenței unei soluții de condamnare, ce constituie o realitate juridică ce schimbă situația inculpaților, atestând întrunirea condițiilor angajării răspunderii penale și verificarea acuzației de către o instanță ce respect toate garanțiile de independență și imparțialitate [în același sens, de exemplu, instanța de la Strasbourg reține, ca temei distinct al măsurii preventive, intervenția hotărârii de condamnare – art. 5 prg. 1 lit. a din Convenție].
În condițiile în care, sentința penală pronunțată (de instanța de fond), deși nu este definitivă, în urma evaluării exhaustive a probatoriului, rezolvă fondul acțiunii penale și constată întrunite condițiile angajării răspunderii penale, atestând acuzația emisă (în ipoteza respectării dreptului la apărare și a principiilor specifice procesului penal), aceasta constituie un motiv nou și subsecvent ce legitimizează luarea măsurilor asigurătorii, chiar asupra acelorași bunuri și inculpați. În acest caz, luarea măsurii asigurătorii este consecința soluției acțiunii penale, fiind determinată și în strânsă legătură cu aceasta.
Ca urmare măsura dispusă este legală.
În privința temeiniciei măsurii, se constată că de la momentul pronunțării sentinței nu au intervenit modificări în situația juridică în privința naturii bunurilor ori a situației inculpaților vizați de măsură (e.g. schimbarea obiectului asupra căruia poarta măsura, dispariția bunului, consemnarea sumei, s.a.).
În privința condițiilor necesității și proporționalității măsurilor, Înalta Curte pleacă în evaluarea sa de la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 245/2005, ce impun, în mod imperative, luarea unor astfel de măsuri în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de legea special (ce nu derobează înstanța de evaluarea dublei impuneri a necesității și proporționalității).
Instanța de control judiciar va avea în vedere nu numai soluția de condamnare pronunțată, dar și natura infracțiunii (evaziune fiscală) și urmarea produsă, materializată într-un prejudiciu considerabil ce urmează a fi acoperit.
În privința duratei măsurii, Înalta Curte constată că, deși considerabilă (cca 10 ani), nu a fost depășit un termen rezonabil de desfășurare a procedurilor judiciare, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei determinată de numărul de persoane implicate, durata activității infracționale și conținutul materialului probator administrat, fără a se uita stadiu actual al procedurii, în cursul cercetării judecătorești în apel.
Trebuie subliniat și faptul că măsura nu lezează dreptul de proprietate însuși, ci doar atributul dispoziției, iar inculpații beneficiază de mecanisme procesuale pentru valorificarea intereselor legitime (vânzarea anticipată, transferarea măsurii asupra unei sume de bani echivalente valorii prejudiciului ori bunului, s.a.) ce stăteau la dispoziția părților și puteau fi accesate, valorificate eficient în interiorul acestui interval.
Evaluând scopul măsurilor asigurătorii și eficiența în raport cu acoperirea prejudiciului, evaluand că intervalul în care măsurile au fost în ființă nu a depășit un caracter rezonabil în raport cu particularitățile cauzei (ce impun și justifică durata procedurii), Înalta Curte va reține caracterul necesar, dar și proporțional al acestora.
În privința măsurii asigurătorii menținute prin sentința penală apelată, se păstrează un just echilibru între interesul general și legitim al statului, constând în asigurarea recuperării prejudiciului și interesul personal al inculpaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate.
În ceea ce privește lipsa motivării încheierii contestate, Înalta Curte constată că prima instanță a evaluat criticile inculpaților în raport de dispozițiile legale incidente, explicând motivele pentru care s-a dispus măsura și apreciind, în mod judicios, că se impune menținerea acesteia.
În ceea ce privește inculpatele persoane juridice S.C. G S.R.L. și S.C. H S.R.L, Înalta Curte reține că măsurile asigurătorii au fost menținute, prin sentință, ca urmare a pronunțării unei soluții de condamnare, ca urmare situația acestora este similară inculpaților contestatori B, A, C, D.
Analizând măsurile asiguratorii dispuse de procuror și menținute prin sentință, Înalta Curte constată că natura infracțiunii pentru care inculpatele persoane juridice au fost trimise în judecată și condamnate de către prima instanță, precum și motivul pentru care a fost menținută măsura asigurătorie, respectiv în vederea recuperării prejudiciului, justifică menținerea acesteia și conduc la dovedirea condițiilor necesității și proporționalității, în aceleași limite anterior evocate.
Având în vedere aspectele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, raportat la aspectele dispuse prin hotărârea apelată, la complexitatea cauzei, dar și la stadiul procedurii judiciare în calea ordinară de atac a apelului, se poate aprecia în mod întemeiat că, la momentul procesual actual, în privința măsurilor asigurătorii menținute prin sentința penală apelată, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în recuperarea prejudiciului și interesul personal al inculpatelor de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate.
Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații F, B, A, E, C, D, S.C. G S.R.L. și S.C. H S.R.L. împotriva încheierii din data de 21 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii inculpați la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații F, B, A, E, C, D, S.C. G S.R.L. și S.C. H S.R.L. împotriva încheierii din data de 21 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția I penală.
Obligă contestatorii inculpați la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2024.