Asupra contestației de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr.x/299/2022 (x/2024), în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., printre altele, a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații A și B și respinsă cererea formulată de inculpatul B de modificare a obligației, impusă în cadrul controlului judiciar, de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, în esență, Curtea de Apel București a reținut că, prin sentința penală nr. 481/12.06.2024 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. x/299/2022/a13, cu privire la apelanții–inculpați A și B, s-a hotărât următoarele:
„I. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A, fiul (...) și (...), născut la data de (...) în București, domiciliat în București, str. (...), Sector 5, CNP (...), la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1), lit. a, b) și d) din C. pen. (persoana vătămată C).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului A, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia de persoana vătămată C la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C, situată în București, șos. (...), sector 2, la mai puțin de 300 m, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului A, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A (cu datele mai sus precizate), la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. - art. 234 alin. (1), lit. a, b) și d) din C. pen. (persoana vătămată D).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului A, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia de persoana vătămată D la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate D, situată în București, Str.(...), sector 6, la mai puțin de 300 m, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului A, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A (cu datele mai sus precizate), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurparea de calități oficiale, faptă prev. de art. 258 alin. (1) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 ani și 6 luni = 10 luni), în final inculpatul A urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 4 (luni) luni închisoare, în regim detenție.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., aplică inculpatului alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia de persoana vătămată C la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C, situată în București, șos. (...), sector 2, la mai puțin de 300 m, dreptul de a se apropia de persoana vătămată D la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate D, situată în București, Str.(...), sector 6, la mai puțin de 300 m, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., ce se execută pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă față de inculpatul A prin încheierea din 28.03.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr. x/299/2022/a3.
Deduce din pedeapsa rezultantă stabilită durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la data de 29.10.2022 și până la data de 30.03.2023.
În baza disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de la inculpatul A de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza disp. art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, informează pe inculpatul A că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
II. În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B, fiul lui (...) și (...), născut la data de (...) în Berlin, Germania, domiciliat în București, Șos. (...), Sector 2, fără forme legale în București, str. (...), sector 3, CNP:CNP (...), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1), lit. a, b) și d) din C. pen. (persoana vătămată C).
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului B, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia de persoana vătămată C la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C, situată în București, șos. (...), sector 2, la mai puțin de 300 m, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului B, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B (cu datele mai sus precizate), la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 233 C. pen. - art. 234 alin. (1), lit. a, b) și d) din C. pen. (persoana vătămată D).
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului B, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia de persoana vătămată D la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate D, situată în București, Str.(...), sector 6, la mai puțin de 300 m, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului B, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B (cu datele mai sus precizate), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uzurparea de calități oficiale, faptă prev. și ped. de art. 258 alin. (1) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză, inculpatul B urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 2 ani și 6 luni = 10 luni), în final inculpatul B urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare, în regim detenție.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., aplică inculpatului B, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia de persoana vătămată C la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C, situată în București, șos. (...), sector 2, la mai puțin de 300 m, dreptul de a se apropia de persoana vătămată D la mai puțin de 300 m și dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate D, situată în București, Str.(...), sector 6, la mai puțin de 300 m, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă a cărei executare începe conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), n) și o) C. pen., ce se execută pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura preventivă a controlului judiciar, dispusă față de inculpatul B prin încheierea din 21.02.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr. x/299/2022/a1.6.
Deduce din pedeapsa rezultantă stabilită durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu de la data de 29.10.2022 și până la data de 23.02.2023.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de la inculpatul B de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza disp. art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, informează pe inculpatul B că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
Ia act că persoana vătămată C a renunțat la cererea de constituire de parte civilă cu privire la suma de 100 de lei, prejudiciul fiind recuperat integral în cursul urmăririi penale. (...)”.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, pronunțată la data de 22.02.2023, în dosarul nr.x/299/2022/a1.5 s-a admis cererea inculpatului B de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar și prin încheierea penală din data de 28.03.2023 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. x/299/2022/a3, cu privire la inculpatul A, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu, dispusă prin încheierea din data de 30.01.2023, cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, cu instituirea cu în sarcina sa a obligației de a nu părăsi teritoriul mun. București, decât cu încuviințarea prealabilă a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul parchetului, în sarcina inculpatului s-a reținut în fapt, că în data de 29.10.2022, în jurul orei 03:30, în timp ce se aflau pe (...), în dreptul imobilului situat la nr. (...), Sector 1, inculpații B și A le-au abordat pe persoanele vătămate D și C sub pretextul că sunt polițiști, sens în care inculpatul B le-a prezentat o legitimație prevăzută cu insigna antidrog, după care au procedat la efectuarea unui control corporal asupra persoanelor vătămate, le-au solicitat portofelele și au căutat sume de bani, ocazie cu care inculpatul A a luat suma de 350 lei și 50 dolari din portofelul persoanei vătămate C, iar pentru a păstra sumele de bani sustrase și cu scopul de a-și asigura scăparea, ambii inculpați le-au îmbrâncit pe persoanele vătămate, provocându-i lui D o excoriație la nivelul claviculei stângi, timp în care inculpatul A a scos un cuțit tip briceag și l-a îndreptat către persoanele vătămate, reușind astfel să părăsească zona.
Împotriva sentinței de condamnare au declarat apel inculpații B și A, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data 09.07.2024 sub nr. x/299/2022.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că măsura controlului judiciar dispusă față de apelanții-inculpați B și A este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare menținerea inculpaților sub imperiul acesteia, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
S-a reținut că în cauză există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanții-inculpați B și A ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa, având în vedere probele administrate în dosar, respectiv declarație persoana vătămată D, filele 30-31; declarație persoana vătămată C, filele 34-36; declarație inculpat A, filele 38-40; declarație inculpat B, filele 45-46, 49-50; declarație martor E, filele 51-54; declarație martor F, filele 55-59; declarație martor G, filele 60-62; declarație martor H, filele 63-64; declarație martor I, filele 65-66; proces-verbal recunoaștere persoana vătămată D, filele 69-73; proces-verbal recunoaștere persoana vătămată C, filele 84-93; proces-verbal recunoaștere martor F, filele 96-102; proces-verbal recunoaștere martor E, filele 105-111; proces-verbal de cercetare la fața locului, filele 113-124; proces-verbal vizionare imagini, filele 127-135, 136-147, 148-153, 154-156; proces-verbal redare convorbire 112, filele 157-160; proces-verbal exploatare listing, filele 161-185; planșă fotografică leziune persoana vătămată D, filele 188-191; proces-verbal ridicare bunuri de la inculpatul A, filele 192-195; proces-verbal ridicare bunuri de la inculpatul B, filele 196-201.
S-a mai arătat că în apelul declarat în cauză nu au fost administrate alte probe decât cele avute în vedere de prima instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare anterior menționate.
În aceste condiții, Curtea a constatat că, deși inculpații beneficiază, în continuare, de prezumția de nevinovăție, probatoriul cauzei, pe care îl va evalua la finalul judecății, din perspectiva tuturor acuzațiilor formulate împotriva inculpaților, oferă motive verosimile de a crede în săvârșirea de către aceștia a unor fapte incriminate de legea penală.
În ceea ce privește măsura controlului judiciar sub imperiul căreia se află apelanții-inculpați B și A, Curtea a apreciat că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor imputate acestora – inculpatul A fiind condamnat în primă instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1), lit. a, b) și d) din C. pen. și de uzurparea de calități oficiale, faptă prev. de art. 258 alin. (1) C. pen., iar inculpatul B a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1), lit. a, b) și d) din C. pen. și de uzurparea de calități oficiale, faptă prev. și ped. de art. 258 alin. (1) C. pen. - și servește scopului în vederea căruia a fost luată, reprezentând o restrângere minimală a drepturilor lor, în interesul bunei desfășurări a soluționării cauzei.
În același sens, Curtea a avut în vedere că restrângerile pe care le presupune această măsură preventivă nu reprezintă o încălcare a drepturilor constituționale vizând dreptul la un proces echitabil, dreptul la libera circulație, prezumția de nevinovăție, deoarece acestea se subsumează scopului acestor măsuri, astfel cum acesta este definit în cuprinsul art. 202 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 242 alin. (1) Cod de procedură penală s-a constatat că, în speță nu a intervenit nicio împrejurare care să impună revocarea acestei măsuri preventive.
De asemenea, Curtea a constatat că durata măsurii controlului judiciar nu a depășit un termen rezonabil, raportat la gravitatea infracțiunilor comise de inculpații A și B ce reiese din modalitatea și circumstanțele în care acestea au fost comise, respectiv în timpul nopții, într-un loc public, prin folosire de calități mincinoase, prin violențe și amenințare și prin alegerea și urmărirea unor persoane vătămate vulnerabile și natura infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în primă instanță, respectiv la gradul de complexitate a cauzei, care se află în faza procesuală a apelului.
În ceea ce privește cererea de modificare a obligațiilor dispuse în cadrul măsurii controlului judiciar, formulată de apărătorul apelantului inculpat B, Curtea a reținut dispozițiile art. 215 alin. (2) lit. a C. proc. pen., “organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului […] să nu depășească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviințarea prealabilă a acestuia”, iar potrivit prev. alin. (8) și 9, în cursul judecății, poate dispune din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin încheiere, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial, dacă apar motive temeinice care justifică acestea.
Analizând incidența acestor prevederi în speța de față, Curtea nu a constatat existența în cauză a unor motive temeinice, în sensul ridicării interdicției de a părăsi limita teritorială a municipiului București, astfel că s-a apreciat că se impune a respinge cererea de modificare a obligațiilor dispuse în cadrul măsurii controlului judiciar, formulată de inculpatul B.
De asemenea, a reținut că, inculpatul a solicitat ridicarea interdicției de a părăsi limita teritorială a Bucureștiului, argumentând această solicitare pe considerentul că trebuie să se deplaseze pe teritoriul României pentru a-și îndeplini obligațiile de serviciu, însă, la dosar, nu a făcut dovada solicitării sale, nu a depus niciun fel de înscrisuri din care să rezulte necesitatea modificării controlului judiciar, în sensul menționat. Atâta vreme cât, astfel cum s-a arătat, temeiurile care au stat la baza luării măsurii controlului judiciar nu s-au schimbat, instanța a menținut măsura controlului, în conținutul său anterior, aceasta fiind proporțională cu natura acuzației aduse, un minim control asupra inculpatului fiind de natură să garanteze buna desfășurare a procesului penal, iar realizarea acestui scop nu reprezintă o ingerință nejustificată în exercitarea drepturilor individuale ale acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul B.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, la data de 22.11.2024, fiind stabilit termen de judecată la data de 27.11.2024.
La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac de față, în raport de dispozițiile art. 206 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că încheierea atacată este definitivă.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației declarate de inculpatul B, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă, contestația fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III-III1 C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.: Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului art. fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
De asemenea, conform art. 206 alin. (1) C. proc. pen.: Împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la instanța care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 206 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive poate fi declarată contestație.
Or, interpretând per a contrario aceste dispoziții, se observă că art. 206 alin. (1) C. proc. pen. exclude calea de atac a contestației împotriva încheierii pronunțate de instanța de apel prin care se dispune asupra măsurilor preventive.
În raport cu aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, la data de 14 noiembrie 2024, atacată în cauză, nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât, prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanță asupra măsurii preventive privind pe inculpat, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului.
Prin urmare, inculpatul B a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei încheieri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.
Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză inculpatul a declarat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul B împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr.x/299/2022 (x/2024).
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul B împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr.x/299/2022 (x/2024).
Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2024.