Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 31 octombrie 2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 342 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat competența materială și teritorială a instanței, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/290/P/2022 din data de 14.06.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind pe inculpații A, B, C și D, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății în cauză privind pe inculpații:
A cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.;
B, cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.;
C, cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.;
D, cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea în concurs real a 2 (două) infracțiuni de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Pentru a se pronunța în acest sens, s-a reținut competența materială și personală a instanței, având în vedere dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. f C. proc. pen. raportat la calitatea de avocat a inculpatului D, conform adeverinței nr. x/R/20.10.2022, eliberată de Baroul F și atașată dosarului cauzei.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că organul de urmărire penală care a efectuat urmărirea penală în cauză este competent material raportat la prevederile 36 alin. (1) lit. d C. proc. pen., în referire la prevederile art. 56 alin. (3) lit. a C. proc. pen., având în vedere și ordonanța nr. x/P/2022 din data de 11.09.2023 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care au fost menținute actele îndeplinite, măsurile dispuse și probele administrate în cauză de către organele de urmărire penală din cadrul Secției de Poliție Rurală Costești și ale procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, anterior declinării competenței de soluționare a cauzei către această unitate de parchet, având în vedere calitatea de avocat a inculpatului D, și faza procesuală în care au fost administrate aceste acte.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul emis în cauză respectă dispozițiile legale, respectiv în ceea ce privește condiția privitoare la limitarea la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, s-a reținut, potrivit actelor întocmite în faza urmăririi penale, că la data de 22.05.2022, organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Secției nr. x Poliție Costești, județul Buzău s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, iar la data de 17.08.2022, A și B au transmis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău o plângere penală împotriva conducătorului autoturismului marca (...) cu nr. de înmatriculare (...), pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe și mai apoi, la data de 22.08.2022, D a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe.
S-a constatat că prin ordonanța din data de 29.08.2022 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, urmare plângerii formulate de inculpații A și B și prin ordonanța din data de 29.08.2022 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, urmare plângerii formulate de inculpatul D, iar prin ordonanța din data de 20.10.2022 s-a dispus reunirea dosarelor penale nr. y/P/2022, z/P/2022 și nr. xx/P/2022, urmând ca dosarul să poarte nr. y/P/2022.
S-a mai constatat că prin ordonanța nr. y/P/2022 din data de 17.11.2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dosarul fiind înregistrat la această unitate de parchet sub nr. x/P/2022 și prin ordonanța nr. x/P/2022 din data de 03.01.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dosarul fiind înregistrat la această unitate de parchet sub nr. x/290/P/2022.
În continuare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin ordonanța nr. x/290/P/2022 din data de 06.02.2024 s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, cu referire la plângerea penală formulată de numiții A și B, iar la data de 07.02.2024 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții: 1) A pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe; 2) B pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe; 3) C pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe; 4) D pentru săvârșirea în concurs real a 2 (două) infracțiuni de lovirea sau alte violențe și ulterior, prin ordonanța din data de 07.05.2024 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspecți.
Prin rechizitoriul nr. x/290/P/2022 din data de 14.06.2024 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A, B, C și D, în cuprinsul rechizitoriului fiind enumerate probele și mijloacele de probă administrate în faza urmăririi penale și prezentate motivele în fapt și în drept care au justificat în opinia procurorului trimiterea în judecată a inculpaților.
Judecătorul de cameră preliminară a mai constatat îndeplinită și condiția privitoare la respectarea dispozițiilor art. 371 C. proc. pen. care fixează obiectul și limitele judecății, obiectul judecății fiind precis determinat în cuprinsul rechizitoriului prin descrierea faptei imputate inculpatului într-o modalitate susceptibilă de a produce consecințe juridice, fiind astfel respectate prevederile art. 6 parag. 3 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat, în mod detaliat, nu numai cu privire la cauza acuzării, adică cu privire la fapta materială de care este acuzat și pe care este fondată acuzația, dar și cu privire la natura acuzării, aspecte ce reprezintă o condiție esențială a caracterului echitabil al procedurii garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție.
Totodată, s-a reținut și că rechizitoriul întocmit de procuror face referire la cheltuielile judiciare, precum și la dispoziția de trimitere în judecată, fiind de asemenea verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
În ceea ce privește verificarea legalității administrării probelor și a legalității actelor efectuate s-a arătat că presupune verificarea faptului dacă actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au realizat ori nu cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute în art. 281 – 282 C. proc. pen., cu mențiunea că în cadrul nulităților, din oficiu, pot fi avute în vedere numai cazurile de nulitate absolută prevăzute expres și limitativ în art. 281 C. proc. pen., invocarea nulității relative fiind lăsată exclusiv la latitudinea persoanelor îndreptățite.
Judecătorul de cameră preliminară, în cadrul acestei verificări, a constatat că în cursul urmăririi penale probele au fost administrate cu respectarea principiilor legalității probelor reglementat în art. 102 C. proc. pen., respectiv al loialității administrării probelor reglementat în art. 101 C. proc. pen.
În concluzie, s-a arătat că în prezenta cauză rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al fiecărui inculpat în parte, la actele de urmărire penală efectuate, la dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților și cheltuielile judiciare stabilite în sarcina acestora.
De asemenea, s-a reținut că nu au fost formulate cereri și excepții de către niciunul dintre inculpați, de către părțile civile și nici de către judecătorul de cameră preliminară din oficiu.
Împotriva acestei încheieri inculpatul D a formulat contestație.
În esență, inculpatul a solicitat admiterea contestației și desființarea încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, arătând că nu i s-a comunicat nici până în prezent rechizitoriul emis în cauză și nu a fost asigurată prezența sa în cadrul procedurii de cameră preliminară, nesemnând personal nicio dovadă de comunicare a citațiilor, astfel încât încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară este lovită de nulitate în condițiile art. 281 C. proc. pen.
Ca urmare, contestatorul inculpat a arătat că se impune reluarea procedurii de cameră preliminară deoarece cererile și excepțiile nu pot fi invocate pentru prima dată în calea de atac a contestației.
La data de 15.12.2024, prin email, inculpatul a depus la prima instanță o cerere de repunere în termenul de a formula cereri și excepții, în cadrul căreia a formulat o serie de cereri și excepții prin care a criticat lipsa unui rol activ din partea organului de cercetare penală care nu a administrat și interpretat corect probatoriul și nu a stabilit corect calitatea părților în dosar. A învederat că procurorul a stabilit vinovăția doar în sarcina celor care au recunoscut parțial vătămarea sa, în contrast cu probele administrate și în detrimentul plângerii formulate prin refuzul începerii urmăririi penale cu privire la toate persoanele împotriva cărora a fost formulată plângerea, stabilind calitatea de martori unor persoane cărora trebuia să le-o atribuie pe cea de inculpat, inclinând soarta dosarului în favoarea celorlalți inculpați și afectându-i dreptul la un proces echitabil.
A mai arătat că în scurtele filmări ale incidentului se observă cum toate persoanele din cele două mașini îl atacă, însă procurorul nu a demarat cercetări și împotriva celorlalte persoane care l-au lovit și nu a administrat probe și în favoarea sa, mulțumindu-se doar să o audieze pe mama sa, prezentă în mașină la momentul incidentului, căreia nu i-a adresat nicio întrebare legată de eveniment, ci a lăsat-o să declare ce a crezut aceasta relevant. A menționat că i s-a refuzat audierea persoanei care a obținut filmarea în care s-ar fi putut vedea cu ușurință agresivitatea și violența tuturor celor care l-au agresat și împotriva cărora a formulat plângere penală.
Inculpatul a mai susținut că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de a se autoreprezenta și implicit de a asista la efectuarea actelor de urmărire penală dat fiind că avea și calitatea de avocat, neexistând nicio interdicție legală în acest sens.
O altă critică adusă de inculpat se referă la faptul că procurorul ar fi refuzat să dea eficiență cauzelor justificative sau de neimputabilitate identificate, deși acestea rezultă din probatoriul administrat și sunt chiar descrise de acuzare în rechizitoriu, în sensul că unii dintre inculpați au arătat că violențele nu s-ar fi produs dacă nu l-ar fi atacat și în acest context soluția care se impunea era una de clasare.
Examinând contestația formulată de inculpatul D, în temeiul art. 347 C. proc. pen. Înalta Curte – Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Procedura în fond a camerei preliminare a fost reglementată într-o structură tripartită - etapa măsurilor premergătoare prevăzută de art. 344 C. proc. pen., etapa soluționării cererilor și excepțiilor invocate, prevăzută de art. 345 C. proc. pen. și etapa soluționării camerei preliminare, prevăzută de art. 346 C. proc. pen. Prin excepție de la regula precitată, legiuitorul a stabilit, în vederea asigurării celerității procedurii de cameră preliminară, că, atunci când nu se invocă cereri și excepții de către inculpat (personal sau prin apărător) ori nu se invocă excepții de către judecător, din oficiu, cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, la expirarea termenului stabilit conform art. 344 alin. (2) și (3) C. proc. pen., judecătorul va trece direct la etapa soluționării camerei preliminare și va dispune prin încheiere începerea judecății, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului. Aceasta întrucât părțile și persoana vătămată nu au formulat nicio obiecție (cerere/excepție) cu privire la aspectele menționate ce ar rezulta din actul de sesizare și nici judecătorul nu a invocat din oficiu, vreo excepție, astfel încât să fie necesar a se dezbate în fața judecătorului, în contradictoriu, solicitări, susțineri și apărări.
Prin reglementarea măsurilor premergătoare prevăzute la art. 344 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit premisele în vederea exercitării de către inculpat, celelalte părți și persoana vătămată a dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la contradictorialitate, în procedura de fond a camerei preliminare, prin aceasta fiind respectate drepturile și interesele legitime ale părților implicate, lipsa de diligență a acestora și atitudinea pasivă concretizată în neinvocarea vreunei excepții ori formularea vreunei cereri cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală neputând fi convertită într-un fine de nulitate a acestei proceduri.
Înalta Curte constată că, deși inculpatul a invocat nulitatea absolută a încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, cu argumentul că nu s-a asigurat prezența sa în cadrul procedurii de cameră preliminară, în realitate, cauza a fost soluționată fără citarea părților și fără participarea procurorului, întrucât, nu au fost invocate cereri și excepții nici de către părți, nici de judecătorul de cameră preliminară, din oficiu. Dispozițiile art. 346 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că ,,dacă nu s-au formulat cereri și excepții în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) și (3) și nici nu a ridicat din oficiu excepții la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispune începerea judecății. Judecătorul de cameră preliminară se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților și a persoanei vătămate și fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.”
Prin urmare, desi inculpatul a susținut că nu i-a fost asigurată prezența în procedura de cameră preliminară, în realitate, nu se impunea citarea acestuia, având în vedere dispozițiile de excepție ale art. 346 alin. (1) C. proc. pen., față de neinvocarea unor cereri și excepții relative la obiectul procedurii de cameră preliminară.
În continuare, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că inculpatul a susținut că neinvocarea unor cereri și excepții se datorează împrejurării că acestuia nu i-a fost legal comunicat rechizitoriul și nu a primit comunicările efectuate de judecătorul de cameră preliminară.
Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți observă că inculpatului D i s-a comunicat rechizitoriul la adresele din București, str. (...), sector 5, precum și București, str. (...), sector 1, aducându-i-se la cunoștință obiectul procedurii de cameră preliminară, faptul că are dreptul să fie asistat de un avocat și că până la data de 29.07.2024 poate formula cereri și excepții. Din înscrisurile existente la filele 18 și 30 din dosarul primei instanțe rezultă că pentru adresa din București, str. (...), sector 5, la data de 11.07.2024 s-a afișat înștiințarea prin care inculpatul era invitat la instanță să ridice documentele, care au fost returnate instanței, iar pentru adresa din București, str. (...), sector 1, la data de 11.07.2024, dovada de înmânare a rechizitoriului a fost semnată de către numita E secretară.
Așadar, inculpatul a primit rechizitoriul, a avut cunoștință de data până la care poate formula cereri și excepții, însă a ales să nu uzeze de acest mecanism procesual, necriticând în termenele și condițiile legii, legalitatea urmăririi penale efectuate în cauză.
Deși inculpatul a invocat incidența sancțiunii nulității absolute, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută expres și limitativ reglementate de art. 281 C. proc. pen., iar în ceea ce privește nulitatea relativă, nici aceasta nu poate opera, atâta vreme cât au fost respectate dispozițiile legale privind comunicarea actelor din cadrul etapei premergătoare a procedurii de cameră preliminară. Prima condiție necesară pentru constatarea oricăreia dintre cele două nulități este aceea a încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 280 alin. (1) C. proc. pen.
Având în vedere că urmarea imediată a neformulării de cereri și neinvocării de excepții de părți, persoana vătămată sau judecătorul de cameră preliminară este constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că în mod legal și temeinic s-a dispus începerea judecății în prezenta cauză.
În același timp, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că prin prisma calității inculpatului D, avocat în Baroul F, competentă să soluționeze prezenta cauză este curtea de apel; de asemenea, prin prisma locului săvârșirii infracțiunii - Costești, jud. Buzău - competența teritorială aparține Curții de Apel Ploiești.
Drept urmare, se constată că încheierea judecătorului de cameră preliminară este legală și temeinică și, față de considerentele expuse anterior, în baza art. 347 C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul D împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/42/2024/a1.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D împotriva încheierii din data de 31 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/42/2024/a1.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, astăzi, 17 decembrie 2024.