Asupra cauzei penale de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prezentarea sentinței penale prin care a fost declinată cauza și sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința penală nr. 362/2024 din ședința publică din data de 14 octombrie Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în dosarul nr.x/208/2024, în temeiul art. 48 alin. (2) raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caransebeș, invocată de inculpat.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș emis la data de 20.12.2023 în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2020, inculpatul A a fost trimis în judecată, în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen..
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că:
La data de 10.05.2020, în jurul orei 07:45, inculpatul A a condus autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (...), pe DN 6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, fiind oprit de către organele de poliție deoarece depășise limita de viteză maximă admisă pe respectivul sector de drum, conducând cu viteza de pe un sector de drum cu viteza maximă admisă de. În momentul în care organele de poliție i-au solicitat documentele personale, inculpatul nu a prezentat permisul de conducere, astfel că a fost verificat în bazele de date, unde agenții au constatat că acesta figura ca posesor al unui permis de conducere, însă avea dreptul de a conduce suspendat.
Din procesul-verbal seria POTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020 a rezultat că inculpatul A a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea regimului legal de viteză, respectiv nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (2) lit. e din OUG 195/2002, cu amenda și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 06.03.2020 până în data de 03.06.2020, acesta fiind semnat de luare la cunoștință de către A, iar potrivit adresei nr. 156278/SR/DI din data de 07.01.2021 emisă de Serviciul Rutier Olt, inculpatul A nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 06.03.2020.
Potrivit adresei nr. 397522 din 27.05.2020 a IPJ Mehedinți - Serviciul Rutier, la data de 10.05.2020 inculpatul A nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice, deoarece prin procesul-verbal seria POTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020, i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pentru 90 de zile, până la data de 03.06.2020.
Potrivit adresei nr.38446 din 29.09.2023 a Judecătoriei Slatina, pe rolul respectivei instanțe nu a fost identificat niciun dosar care să aibă ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal seria POTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020 și care să aibă ca parte pe inculpatul A.
Fiind audiat în calitate de suspect/inculpat A a recunoscut că la data de 10.05.2020, în jurul orei 07:35 a condus autoturismul marca X cu nr. de înmatriculare (...), pe DN 6, din direcția Orșova către Caransebeș, în localitatea Sadova Veche și nu a respectat regimul legal de viteză, ocazie cu care a precizat polițiștilor că permisul de conducere este reținut, întrucât este cercetat într-un dosar penal.
În faza urmăririi penale au fost efectuate următoarele acte și administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal seria POTX nr. 0236843, adresa nr. 397522/27.05.2020 a IPJ Mehedinți, Serviciul Rutier, adresa nr. 156278/SR/DI din data de 07.01.2021 emisă de Serviciul Rutier Olt, declarație suspect, declarație inculpat A și adresa nr. 38446 din data de 29.09.2023 a Judecătoriei Slatina.
Prin ordonanța din 10.05.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen..
Prin ordonanța din 08.09.2020 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A.
Calitatea de suspect, drepturile și obligațiile prevăzute de lege în această calitate au fost aduse la cunoștință suspectului de către organele de cercetare penală la data de 26.11.2020.
Prin ordonanța din 14.09.2023 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen..
Calitatea de inculpat, drepturile și obligațiile prevăzute de lege în această calitate au fost aduse la cunoștință inculpatului de către organele de cercetare penală la data de 04.12.2023.
În etapa camerei preliminare, prin încheierea nr. 93/06.03.2024 s-a constatat competența Judecătoriei Caransebeș de a soluționa cauza, legalitatea actului de sesizare a instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată de inculpat a reținut următoarele:
În drept, potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen., „Excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii definitive.”
Potrivit art. 48 C. proc. pen., „(1) Când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat citire actului de sesizare a instanței. (2) Dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1) iar potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen., „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare, infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe.”
Instanța a reținut că potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei, la data de 02.09.2024 a fost validat mandatul de deputat al inculpatului A. Deși dobândirea calității de deputat a avut loc după data săvârșirii infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dispozițiile art. 48 alin. (2) raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc competența exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, având în vedere calitatea persoanei trimisă în judecată.
Astfel, văzând că excepția de necompetență după calitatea persoanei poate fi invocată până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești și observând calitatea de deputat a inculpatului, instanța a constatat că excepția de necompetență a Judecătoriei Caransebeș este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a declinat cauza în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
II. Judecata în primă instanță la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28.10.2024 și repartizată aleatoriu la Completul x al Secției Penale, fiind fixat termen de judecată la 31 octombrie 2024.
La termenul de judecată de la 31 octombrie 2024, Înalta Curte a pus în discuție cererea inculpatului prin care a solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător ales, învederând faptul că a primit citația într-un termen foarte scurt și nu a avut posibilitatea să ia legătura cu un avocat, reprezentantul Ministerului Public punând concluzii de admitere a cererii de amânare formulată de inculpat.
După deliberare, Înalta Curte a apreciat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de inculpatul A, încuviințând-o conform dispozițiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) C. proc. pen., art. 10 C. proc. pen. și art. 6 CEDO, având în vedere că este primul termen de judecată stabilit în cauză, pentru a da posibilitatea părții să-și pregătească apărarea și să-și angajeze apărător, fiind amânată cauza la data de 14 noiembrie 2024, cu citarea inculpatului, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul menționat, aflată la fila 23 dosarul Înaltei Curți.
La termenul de judecată de la 14 noiembrie 2024, la interpelarea președintelui completului, apărătorul ales al inculpatului A a susținut că inculpatul nu s-a prezentat la acest termen, întrucât candidează la alegerile parlamentare pentru funcția de deputat, fapt care impune prezența sa în teritoriu, în campanie electorală și a precizat că dorește să depună la dosar și să susțină la acest termen de judecată o cerere de probe. La solicitarea președintelui completului, în sensul de a preciza care este poziția parchetului față de lipsa inculpatului A, reprezentantul Ministerului Public a susținut că este dreptul inculpatului de a se prezenta sau nu în fața instanței, nefiind luată față de acesta vreo măsură care să impună prezența sa în fața Înaltei Curți.
Constatând că nu mai sunt alte chestiuni de invocat, Înalta Curte a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (1) C. proc. pen. să se dea citire actului de sesizare. După ce s-a dat citire actului de sesizare de către magistratul-asistent Înalta Curte a apreciat că este complinită aducerea la cunoștință a acuzației vizându-l pe inculpatul A prin rechizitoriu, fiind, astfel respectat dreptul la informare, în conformitate cu dreptul european și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În continuare, Înalta Curte, în conformitate cu art. 374 C. proc. pen. a pus în discuție cererea de probatorii formulată de către inculpatul A, prin apărător, fiind susținută de acesta, după care au fost puse concluzii de către reprezentantul Ministerului Public, așa cum rezultă din încheierea de ședință.
Înalta Curte s-a retras în vederea deliberării asupra cererii de probe formulate și după deliberare, s-a pronunțat în ședință publică astfel:
În conformitate cu dispozițiile art. 374 C. proc. pen. coroborat cu art. 100 alin. (2) C. proc. pen. a admis cererea de efectuare a unei adrese către IPJ Olt pentru a comunica data la care a fost implementată măsura complementară a suspendării permisului de conducere dispusă ca urmare a întocmirii procesului-verbal de contravenție Seria PCOTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020.
În temeiul art. 374 C. proc. pen. coroborat cu art. 100 alin. (2) C. proc. pen. a admis cererea de emitere a unei adrese către Serviciul Informatic Național de Evidență a Permiselor de Conducere și a Vehiculelor Înmatriculate pentru a comunica Fișa de evidență detaliată existentă pe numele inculpatului A în baza de date a instituției.
În baza art. 374 C. proc. pen. coroborat cu art. 100 alin. (2) C. proc. pen. a admis proba cu înscrisuri în circumstanțiere. În conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (4) lit. a C. proc. pen. s-a respins cererea de depunere a tuturor ordonanțelor prin care s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul A.
S-a pus în vedere inculpatului A că prezența sa la termenul următor este obligatorie în vederea audierii, în caz contrar, cauza urmând a fi soluționată în lipsa sa și a fost amânată cauza la data de 28 noiembrie 2024, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul indicat, aflată la filele 35-37 dosarul Înaltei Curți.
La dosarul cauzei au fost primite și depuse, adresa nr. 4590281 din 20.11.2024 emisă de Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculare cu nr. 19889/21.11.2024 privind informațiile existente în Sistemul Informatic Național de Evidență a Permiselor de Conducere și a Vehiculelor Înmatriculate, privind pe numitul A cu CNP-ul indicat, aflată la filele 43-52 dosarul Înaltei Curți; adresa emisă de Ministerul Afacerilor Interne cu nr.994809 din 25.11.2024, Inspectoratul General al Poliției Române Direcția Rutieră cu nr. 10967/25.11.2024 prin care se înaintează istoricul abaterilor săvârșite la regimul circulației rutiere de numitul A, aflată la filele 57-60 dosarul Înaltei Curți; adresa emisă de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție Județean Olt, Serviciul Rutier cu nr. 191.345/S.R./LI din 25.11.2024 și având și nr. 10968/25.11.2024, prin care a comunicat că în urma întocmirii p.v.c.c. seria POTX nr. 0236843 din 06.03.2020, măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, privind pe numitul A, cu CNP-ul indicat a fost implementată la data de 10.03.2020 ora 13:49:23, adresă aflată la fila 61 dosarul Înaltei Curți.
La termenul de judecată de la 28 noiembrie 2024, apărătorul ales al inculpatului A a apreciat că la dosarul cauzei nu au fost înaintate toate relațiile solicitate, sens în care a arătat că nu s-a răspuns solicitării de a se comunica data implementării măsurii complementare a suspendării permisului de conducere dispusă ca urmare a întocmirii procesului-verbal de contravenție seria PCOTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020. A mai învederat că din cauza faptului că inculpatul era deputat PNL, reprezentanții societății civile au făcut presiuni asupra sa de la intrarea în curtea instanței și inclusiv în interiorul instituției, iar inculpatul A a luat decizia de a-și da demisia din funcția de deputat pentru a nu mai fi asociat cu persoana cercetată în dosarul penal. În același sens, a arătat că este perioada alegerilor, iar situația sa juridică influențează partidul din care face parte, reiterând că inclusiv anterior începerii ședinței a fost filmat în interiorul instanței de judecată. În consecință, cu încuviințarea instanței a prezentat, spre consultare, reprezentantului Ministerului Public înscrisurile constând într-un duplicat al unei declarații notariale din data de 21 noiembrie 2024 în conținutul căreia se precizează manifestarea de voință a inculpatului în sensul renunțării la funcția de deputat, precum și cererea de demisie adresată Președintelui camerei deputaților din data de 22 noiembrie 2024, în fotocopie. Ulterior aceste înscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei, aflate la filele 63-64 dosarul Înaltei Curți.
În conținutul încheierii de la termenul menționat au fost consemnate concluziile privind consecințele demisiei inculpatului, respectiv ale reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului ales al inculpatului, cuvântul în replică al acestuia, solicitarea acordării unui termen scurt de două săptămâni în vederea publicării în Monitorul Oficial a demisiei acestuia, reiterând că se ia act de demisia de la data depunerii acesteia și a insignei de deputat, astfel că, inculpatul nu va mai intra în Parlamentul României decât eventual, la momentul la care se va lua act de manifestarea sa de voință, insistând că demisia nu este supusă dezbaterii Plenului Camerei Deputaților, întrucât ar presupune o fază de contradictorialitate, prin urmare, doar se va lua act de aceasta și că inculpatul nu intenționează să revină asupra demisiei sale și aceasta își produce efectele de la data depunerii la Camera Deputaților.
Reprezentantul Ministerului Public a menționat că nu are obiecțiuni privind solicitarea de amânare a cauzei în vederea publicării în Monitorul Oficial a demisiei inculpatului, cu precizarea de a se încuviința un singur termen scurt de judecată în acest sens, altfel, apreciind să se tinde la tergiversarea cauzei.
Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, competența instanței supreme cu privire la judecarea prezentei cauze, în raport cu dispozițiile art. 48 alin. (1) și alin. (2) coroborat cu art. 374 C. proc. pen..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a apreciat că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să soluționeze prezenta cauză având în vedere calitatea de deputat, în acest moment, a inculpatului, iar în raport cu înscrisurile depuse la dosar la acest termen de judecată, această calitate nu a încetat. În același sens, a menționat că sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. (2) raportat la dispozițiile art. 40 C. proc. pen., calitatea fiind dobândită după săvârșirea faptei, în luna septembrie 2024.
Apărătorul ales al inculpatului A a solicitat admiterea excepției de necompetență a instanței supreme în soluționarea cauzei și declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Caransebeș. Analizând art. 48 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că nu este incident în cauză, fiind prevăzut că atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are nicio calitate în cele două cazuri indicate, respectiv fapta a fost săvârșită în legătură cu atribuțiile de serviciu, ceea ce nu este cazul în prezenta speță și lit. b când s-a dat citire actului de sesizare, ceea ce s-a întâmplat în cauză. În schimb, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu mai are calitatea care atrage competența instanței supreme, ceea ce înseamnă că la momentul săvârșirii infracțiunii, A avea calitatea de deputat. Dacă la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul avea calitatea de deputat și după acest moment, și-ar fi pierdut calitatea prin demisie și s-ar fi citit actul de sesizare, atunci, cererea sa de declinare a cauzei nu era admisibilă. A opinat că, în condițiile în care legiuitorul este cât se poate de clar în sensul că aceste prevederi sunt valabile doar în situația în care a săvârșit infracțiunea în calitate de deputat, situația este clară în ceea ce îl privește pe inculpat. La momentul de referință, inculpatul nu știa că va fi deputat și datorită împrejurării că apăruse un loc vacant, inculpatul a avut posibilitatea să îl ocupe. Față de aspectele învederate, este clar că a săvârșit presupusa infracțiune în calitate de simplu cetățean, iar art. 48 alin. (1) lit. b C. proc. pen. nu este incident, apreciind că singura soluție legală este admiterea excepției necompetenței instanței supreme. A mai arătat că toate susținerile anterioare rămân valabile și în ceea ce privește art. 48 alin. (2) C. proc. pen.. În eventualitatea în care nu se va acorda un termen de judecată, a reiterat că inculpatul nu va reveni asupra demisiei care produce efecte de la momentul depunerii acesteia, inculpatul este un simplu cetățean, astfel, încât, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Caransebeș.
Inculpatul A a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
La reluarea ședinței de judecată, după deliberare, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 48 alin. (1) raportat la art. 374 C. proc. pen. a apreciat că este competentă să soluționeze prezenta cauză, independent de calitatea inculpatului la acest moment, cu precizarea că apărătorul său ales tinde către o interpretare restrictivă a textului de lege, care nu are suport în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici în interpretarea textelor prevăzute de lege.
În acest context, Înalta Curte a dispus, din oficiu, efectuarea unei adrese către Biroul Permanent al Camerei Deputaților, pentru a comunica, conform art. 7 alin. (1) lit. b din Legea nr. 36/2006, data înregistrării demisiei deputatului A, numărul de înregistrare și eventual data la care ar putea fi pusă în discuție această demisie, în Plenul Camerei Deputaților.
În continuare, luând act de poziția exprimată la termenul anterior de judecată de inculpatul A a dispus audierea acestuia, fiind consemnate în conținutul încheierii de la termenul menționat măsurile și discuțiile purtate cu privire la audierea inculpatului, concluzionându-se că instanța a luat de motivul pentru care inculpatul A nu dorește să dea declarație în cauză la acel termen de judecată.
Înalta Curte în vederea efectuării adresei menționate în condițiile arătate a dispus amânarea cauzei la termenul din 12 decembrie 2024, punând în vedere inculpatului că prezența sa la termenul arătat este obligatorie în vederea audierii, potrivit încheierii de ședință, aflată la filele 65-68 dosarul Înaltei Curți.
La dosarul cauzei a fost depusă la fila 72 dosarul Înaltei Curți, adresa nr.2/4413/CP din 29 noiembrie Parlamentul României, Camera Deputaților, Secretar General prin care se comunică că domnul deputat A a demisionat din calitatea de deputat la data de 22 noiembrie 2024 prin demisia înregistrată la Cabinet Președinte cu nr. x/5134/DS/22.11.2024 și că această demisie urmează să fie prezentată Camerei Deputaților în prima ședință de plen a Camerei Deputaților din luna decembrie a anului curent.
De asemenea, a fost depusă la dosarul cauzei, la fila 76 dosarul Înaltei Curți, adresa nr. 2/4485/CP din 6 decembrie Parlamentului României, Camera Deputaților, Secretar General în care se comunică că data la care se va lua act în Plenul Camerei Deputaților de demisia domnului deputat A este 10 decembrie 2024.
Totodată, au mai fost depuse la dosarul cauzei, la filele 80-81 dosarul Înaltei Curți, adresa nr. 2/4490CP din 10 decembrie 2024 prin care se comunică că potrivit dispozițiilor art. 241 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, „în cazul în care deputatul și-a depus demisia, președintele, în prima ședință publică a plenului Camerei Deputaților, îl întreabă pe deputat dacă stăruie în demisie și, dacă acesta răspunde afirmativ sau nu se prezintă în ședința de plen pentru a răspunde, președintele ia act de demisie și supune votului plenului Camerei adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat.”
În aplicarea prevederilor regulamentare antereferite, în ședința din 10 decembrie 2024 Președintele Camerei Deputaților a prezentat și a luat act de demisia domnului deputat A, aceasta fiind înscrisă la primul punct al ordinii de zi, dedicat demisiilor și vacantărilor mandatelor de deputat. Totodată, a fost dezbătut și Proiectul de Hotărâre al Camerei Deputaților nr. E 105/2024, referitor la vacantarea locului de deputat ocupat de domnul A, fiind atașat adresei și extrasul Ordinei de zi.
La termenul de judecată de la 12 decembrie 2024, apărătorul ales al inculpatului A a precizat că în Monitorul Oficial nr. x din data de 11 decembrie 2024, Partea I, a fost publicată Hotărârea privind vacantarea unui loc de deputat prin demisia deputatului A, iar cu încuviințarea instanței, a depus la dosar înscrisul anterior referit.
Deopotrivă, în temeiul dispozițiilor art. 369 alin. (6) C. proc. pen. a reiterat cererea formulată la termenul anterior de judecată în sensul de a i se elibera înregistrarea ședinței de judecată din data de 28 noiembrie 2024, solicitând și eliberarea înregistrării prezentei ședințe de judecată.
În acest sens, a depus la dosar cererea formulată în scris și două DVD-uri în vederea stocării celor două înregistrări de ședință.
Președintele completului de judecată a încuviințat cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului A și a dispus a se efectua demersurile necesare în vederea eliberării înregistrărilor ședințelor de judecată solicitate.
Apărătorul ales al inculpatului, în raport cu faptul că nu mai există niciun dubiu referitor la demisia acestuia din funcția de deputat, a invocat, din nou, excepția necompetenței materiale a instanței supreme, întrucât art. 48 C. proc. pen. prevede că instanța rămâne competentă să judece dacă, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a pierdut calitatea care a atras respectiva competență.
În opinia sa, textul de lege este cât se poate de clar: dacă după săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu mai are respectiva calitate, este, fără dubiu, prin interpretare gramaticală, că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat înainte de pierderea calității de deputat sau senator.
Însă, în speța de față, infracțiunea nu a fost săvârșită în calitate de deputat, motiv pentru care, a apreciat că art. 48 alin. (1) lit. b C. proc. pen. nu este incident. Deși s-a dat citire actului de sesizare a instanței, a susținut că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea în calitate de deputat, astfel încât, este clar că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă să soluționeze cauza și aceasta trebuie declinată la Judecătoria Caransebeș.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a apreciat că instanța supremă este competentă să soluționeze prezenta cauză având în vedere modalitatea în care este formulat art. 48 alin. (1) C. proc. pen.. Astfel, a arătat că legiuitorul nu a menționat regula care este instituită în practică, în ipoteza în care, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul nu mai are calitatea respectivă și nu a precizat, în mod expres, care a fost motivul care a determinat competența personală a instanței, inițial.
În consecință, în raport cu situația de excepție din prezenta cauză, având în vedere că s-a dat citire actului de sesizare a instanței, iar la momentul respectiv, instanța era competentă raportat la calitatea de deputat a inculpatului, a apreciat că aceasta își păstrează competența de a soluționa cauza, întrucât pierderea calității de deputat a inculpatului s-a produs după momentul stabilirii competenței, în mod legal.
Dacă dispozițiile legale incidente s-ar interpreta în sens contrar și nu există un temei legal în sensul unei dispoziții exprese, s-ar ajunge la situația unor declinări succesive, în funcție de voința inculpatului pe parcursul judecății cauzei în fond.
În replică, apărătorul ales al inculpatului A a arătat că textul legal nu se referă la momentul citirii actului de sesizare, ci la momentul săvârșirii infracțiunii și dacă ulterior momentului săvârșirii faptei, inculpatul și-a pierdut calitatea, atunci cauza se declină, cu anumite excepții.
A combătut susținerea procurorului de ședință în sensul că s-ar crea un precedent al declinărilor succesive, precizând că la ultimele alegeri parlamentare, inculpatul nu a fost ales deputat, astfel încât, nu s-ar pune problema că dosarul s-ar trimite la Judecătoria Caraș-Severin și datorită dobândirii unei noi calități de deputat, s-ar retrimite la instanța supremă. A subliniat că inculpatul nu mai are calitatea de deputat în acest moment.
Inculpatul A, având cuvântul, a precizat că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales privind excepția referitoare la competența instanței de judecată.
În vederea deliberării, completul de judecată s-a retras din sala de ședință.
La reluarea ședinței de judecată, după deliberare, Înalta Curte a constatat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. b coroborat cu dispozițiile art. 374 C. proc. pen., având în vedere că textul de lege nu se referă exclusiv la ipoteza în care inculpatul avea o calitate specială la momentul săvârșirii infracțiunii, ci la orice altă ipoteză în care competența instanței a fost stabilită în raport cu o anumită calitate a inculpatului, pe care, ulterior, acesta o pierde.
Prin urmare, odată stabilită competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport cu calitatea de deputat pe care inculpatul o avea la data citirii actului de sesizare, împrejurarea că, la data de 10 decembrie 2024, acesta a pierdut calitatea de deputat, nu are nicio consecință asupra competenței instanței supreme în raport cu textele legale incidente la care s-a făcut anterior trimitere.
La interpelarea președintelui completului de judecată, conform dispozițiilor art. 374 alin. (2) C. proc. pen., așa cum i s-a adus la cunoștință inclusiv la termenul anterior de judecată, inculpatul A a precizat că dorește să dea declarație.
În același timp, conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, Înalta Curte a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecată să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, de persoana vătămată în ipoteza în care aceasta există, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, având posibilitatea ca limitele de pedeapsă să fie diminuate conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..
După ce i-a fost adus la cunoștință textul de lege anterior referit, inculpatul A a învederat că nu dorește să uzeze de procedura simplificată.
Înalta Curte a luat act că i s-a adus inculpatului la cunoștință conținutul acuzației la termenul anterior de judecată din data de 28 noiembrie 2024, când președintele completului de judecată a dat citire, în mod complet, acuzației din actul de sesizare, inculpatul fiind prezent în sala de judecată.
Luând act de manifestarea de voință a inculpatului în sensul că dorește să facă declarație în fața instanței de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 378 și art. 382 din Codul procedură penală, cu referire la art. 110 alin. (1) - (4) C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la ascultarea acestuia.
După audierea și consemnarea declarației inculpatului, aceasta a fost atașată la dosarul cauzei, filele 82-83 dosarul Înaltei Curți, subsecvent citirii și semnării de către inculpat și de apărătorul ales, în conformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (4) C. proc. pen..
La interpelarea președintelui completului de judecată dacă mai sunt alte cereri de formulat, apărătorul ales al inculpatului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri care să dovedească exact situația descrisă de inculpat, respectiv că actul administrativ care se comunică ulterior încheierii procesului-verbal, este obligatoriu.
Deopotrivă, a reiterat solicitarea de efectuare a unei adrese către I.P.J. Olt pentru a comunica data la care a fost implementată măsura suspendării permisului de conducere, întrucât din ceea ce s-a transmis la dosar, nu rezultă acest aspect (pct. 2 din cererea de probatorii), apreciind că data de referință este importantă în soluționarea cauzei, cerere, de altfel, încuviințată de instanța de judecată.
În raport cu susținerea apărătorului ales, Înalta Curte a luat act că cererea anterior formulată a fost deja încuviințată de instanța de fond, iar la dosar a fost înaintat răspunsul solicitat Inspectoratului Județean de Poliție Olt, care conține data suspendării permisului de conducere, context în care, i se prezintă avocatului, spre consultare, adresa din dosar.
Ulterior, apărătorul ales al inculpatului a precizat că nu mai insistă în cererea anterior formulată, având în vedere că la dosar există răspunsul solicitat privind data suspendării permisului de conducere.
Totodată, a solicitat încuviințarea depunerii la dosar a unor înscrisuri pentru a demonstra că simpla încheiere a procesului-verbal, semnarea acestuia, nu înseamnă că din momentul respectiv intervine suspendarea dreptului de a conduce, cu referire la situația soției sale, căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce pentru 60 zile începând cu data de 19.10.2024, și nu începând cu data de 03.10.2024, dată la care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție și i s-a reținut permisul de conducere.
Președintele completului de judecată a intervenit și a menționat că situația personală a soției apărătorului ales al inculpatului nu are relevanță în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului a insistat și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri care să dovedească că, în spețe similare, procedura este exact cea indicată, respectiv că, ulterior întocmirii unui proces-verbal de contravenție, întotdeauna, nefiind la latitudinea polițistului, urmează actul administrativ de suspendare a dreptului de a conduce, care se comunică contravenientului. În actul administrativ este prevăzută o altă dată începând cu care, contravenientul nu mai are dreptul de a conduce, aspect important a fi cunoscut.
A subliniat că procesul-verbal de contravenție la care a făcut referire este din 03 octombrie 2024, iar în actul administrativ emis obligatoriu, se precizează că dreptul de a conduce este suspendat începând cu 19 octombrie 2024, prin urmare, astfel cum a arătat, începând cu o altă dată, insistând că aceasta este practica incidentă în toate cazurile.
A prezentat înscrisurile a căror încuviințare o solicită, spre consultare, reprezentatului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra cererii de probatorii, a solicitat respingerea acesteia, întrucât nu are relevanță în cauză.
A susținut că pentru a se putea constata relevanța înscrisurilor, ar trebui să existe posibilitatea de a se verifica că există similitudine juridică și de situație de fapt între cele două spețe.
A opinat că pentru a-și susține argumentele în sensul că, la momentul săvârșirii faptei, sancțiunea anterioară a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu era efectivă, apărarea inculpatului poate invoca dispozițiile legale sau normative incidente în speță.
Însă, prezentarea unor înscrisuri dintr-o altă situație contravențională, în contextul în care aceasta nu este cunoscută, în concret, respectiv dacă s-a formulat sau nu plângere la judecătorie împotriva procesului-verbal de sancționare, nu are relevanță întrucât nu este de natură să susțină teza apărării, astfel cum a fost formulată.
Apărătorul ales al inculpatului A a precizat că reprezentantul Ministerului Public nu a înțeles teza probatorie. Nu este vorba despre situații similare, de altfel, nici nu contează situația, ci O.U.G. nr. 195/2002 și Codul administrativ prevăd că, ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție de către agentul constatator, fără a conta natura acesteia, potrivit dispozițiilor legale invocate, este obligatorie emiterea actului administrativ prin care se aduce la cunoștință contravenientului că are suspendat dreptul de a conduce, perioada de timp aferentă, care este de la o dată ulterioară întocmirii procesului-verbal, în cazul de față, diferența fiind de 16 zile.
La solicitarea instanței, apărătorul ales al inculpatului a prezentat înscrisurile a căror încuviințare o solicită, spre consultare, completului de judecată.
După deliberare, Înalta Curte a încuviințat proba cu cele două înscrisuri solicitate, pe care o constată administrată prin depunerea acestora la dosarul cauzei, aflate la filele 87-90 dosarul Înaltei Curți, conform dispozițiilor art. 100 alin. (2) și alin. (3) raportat la art. 374 și art. 376 C. proc. pen..
Deopotrivă, a luat act că apărătorul ales al inculpatului nu mai susține solicitarea de emitere a unei adrese către I.P.J. Olt pentru a comunica data implementării măsurii suspendării permisului de conducere, întrucât informațiile solicitate există la dosar.
În raport cu faptul că inculpatul A a dorit să facă anumite precizări suplimentare, Înalta Curte a procedat la luarea unui supliment de declarație, care, după citire și semnare, a fost atașată la dosarul cauzei, aflată la fila 84 dosarul Înaltei Curți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, după interpelarea atât a apărătorului ales al inculpatului cât și a reprezentantului Ministerului Public, conform art. 387 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat terminată cercetarea judecătorească în cauză și a acordat cuvântul în dezbateri conform art. 388 C. proc. pen., concluziile din dezbateri ale părților au fost consemnate în detaliu în încheierea de la termenul menționat, iar în conformitate cu art. 390 C. proc. pen. pentru a da posibilitatea apărătorului ale al inculpatului, la solicitarea acestuia de a depune concluzii scrise la dosar, i-a pus în vederea depunerea acestora până la data de 16 ianuarie 2025, inclusiv și având în vedere dispozițiile art. 391 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 405 alin. (1) și art. 406 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. a stabilit termen pentru deliberare, redactare și pronunțarea hotărârii la data de 30 ianuarie 2025.
La dosarul cauzei au fost primite prin poștă electronică la 08 ianuarie 2025 și depuse la filele 91-93, concluziile scrise formulate pentru inculpatul A, prin apărătorul ales, arătându-se că urmărirea penală s-a finalizat prin emiterea rechizitoriului care nu întrunește exigențele impuse unui act de sesizare a instanței, deși, în ansamblul său, păstrează structura unui astfel de act procesual. Este mai presus de orice dubiu faptul că un rechizitoriu în care nu este menționată corect situația de fapt, nu are cum să fie întocmit în deplină concordanță cu dispozițiile legale incidente.
S-a apreciat că din analiza realei situații de fapt s-a relevat realitatea că domnul A este nevinovat raportat la acuzație potrivit căreia a condus, cu intenție, u autoturism, deși știa că i-ar fi fost suspendat dreptul de a conduce.
Din moment ce permisul de conducere nu i-a fost reținut cu prilejul incidentului din data de 10.05.2020, din localitatea Sadova Veche, organele de urmărire penală trebuiau să demonstreze intenția clientului său de a săvârși infracțiunea de care este acuzat cu atât mai mult cu cât, ca urmare a incidentului precedent, respectiv incidentul din data de 06.03.2020, domnului A nu i-a fost comunicată dispoziția Șefului Poliției Rutiere de suspendare a dreptului de a conduce.
Dispoziția prin care Șeful Poliției Rutiere îi comunică contravenientului, atât numărul de zile în care este suspendat dreptul de a conduce, precum și data de la care începe suspendarea dispusă, este un act administrativ cu caracter normativ care trebuie emis și comunicat contravenientului în mod absolut obligatoriu, cu atât mai mult cu cât prin această dispoziție se comunică, de cele mai multe ori, o dată ulterioară datei la care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție.
A menționat că a dovedit în mod irefutabil acest aspect în cadrul probei cu înscrisuri, cu prilejul depunerii adresei primite de către soția sa la data de 14.10.2024, ca urmare a incidentului din data de 03.10.2024.
Nu are absolut nicio importanță situația de fapt, nici măcar faptul că este pentru prima dată în care soția sa a fost oprită în trafic de vreun polițist, deși conduce de peste 12 ani.
Ceea ce contează și are relevanță probatorie este faptul că, deși soției sale i-a fost reținut permisul de conducere la data de 03.10.2024 dată la care a fost întocmit și procesul-verbal de contravenție, prin adresa comunicată la data de 14.10.2024, i s-a adus la cunoștință faptul că i s-a suspendat dreptul de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 19.10.2024, nicidecum cu data de 03.10.2024, dată la care i-a fost reținut permisul de conducere.
Așa se întâmplă aproape în toate cazurile, deoarece în cazul domnului A nu s-a întâmplat așa cu privire la incidentul din data de 06.03.2020.
Nefiindu-i comunicat actul administrativ obligatoriu este mai presus de orice dubiu că domnul A se afla într-o incontestabilă eroare de fapt, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen..
Referitor la așa zisa intenție cu care clientul său a săvârșit infracțiunea de conducere a unui autoturism, deși avea suspendat dreptul de a conduce, este mai presus de orice dubiu că această intenție a existat și există doar în imaginația, atât a procurorului care a instrumentat urmărirea penală și a emis rechizitoriul, precum și a doamnei procuror de ședință.
Apărătorul a criticat concluziile procurorului de ședință și anume „intenția inculpatului de a săvârși fapta rezultă din înscrisurile de la dosar, respectiv din procesul-verbal de contravenție”, precum și „intenția inculpatului de a săvârși fapta prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. rezultă și din faptul că, pe acea porțiune de drum, a condus cu o viteză mai mare decât viteza maximă admisă”.
Referitor la prima afirmație este mai presus de orice dubiu faptul că intenția unei persoane de a săvârși o infracțiune, oricare ar fi aceasta, nu poate fi dovedită cu vreun proces-verbal de contravenție, ceea ce rezultă chiar din denumirea înscrisului, respectiv proces-verbal de contravenție.
Nu poate fi contestat faptul că, absolut niciun înscris prin care este sancționată o contravenție nu poate fi un mijloc de probă pentru dovedirea intenției unei persoane de a săvârși vreo infracțiune.
Referitor la cea de-a doua afirmație, a subliniat faptul că validarea acesteia de instanță ar genera un precedent, pe cât de periculos, pe atât de nelegal și ar deschide calea unor abuzuri incomensurabile în viitor, deoarece organele de urmărire penală și instanțele de judecată ar putea pune semnul egalității între o contravenție și o infracțiune, mai precis s-ar putea susține că simpla depășire pe o anumită porțiune de drum a limitei maxime admise a vitezei este dovada că șoferul a avut intenția de a săvârși infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, deși avea suspendat dreptul de a conduce.
Cu scopul de a crea confuzie, răspunzând susținerilor sale referitoare la obligativitatea comunicării adresei prin care i se aduce la cunoștință contravenientului durata suspendării dreptului de a conduce și data de la care începe să curgă sancțiunea, doamna procuror a pus semnul egalității de data aceasta între momentul semnării procesului-verbal de contravenție și momentul comunicării adresei care este, de fapt, un act administrativ obligatoriu.
Tot cu scopul de a crea confuzie referitor la situația de fapt și de a încerca conturarea unei intenții de a săvârși infracțiunea, intenție care nu există, doamna procuror a susținut și faptul că „Nu are relevanță faptul că pe rolul parchetelor de întreaga țară au existat mai multe dosare având același obiect”.
În realitate, împrejurarea că pe rolul mai multor parchete din țară au existat mai multe dosare care au avut același obiect și au fost soluționate absolut toate, în afară de dosarul în care s-a emis rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța de judecată, prin pronunțarea unor ordonanțe de clasare, prezintă o importanță covârșitoare în economia acestui dosar, deoarece a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că susținerile clientului său potrivit cărora se afla într-o eroare de fapt sunt fundamentate.
Apărătorul inculpatului a criticat în continuare și solicitarea procurorului de aplicare a unei pedepse al cărei cuantum să fie îndreptat către mediu, deoarece inculpatul a săvârșit mai multe contravenții, considerând că nu se poate avea în vedere o asemenea solicitare, deoarece săvârșirea mai multor contravenții nu poate constitui temei pentru aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, contravențiile având un regim juridic distinct față de regimul juridic al infracțiunilor.
Față de cele arătate a solicitat să se constate că domnul A se afla într-o evidentă eroare de fapt la data de 10.05.2020, motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea acestuia, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f C. proc. pen..
În eventualitatea în care se va ajunge la concluzia că nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare, raportat, atât la reala situație de fapt, precum și la circumstanțele personale ale clientului său și la conduita acestuia de recunoaștere în totalitate a ceea ce s-a întâmplat, a solicitat a se dispune, în temeiul art. 83 C. pen., amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, având în vedere faptul că domnul A și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
La termenul de la 30 ianuarie 2025, Completul x al Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, legal constituit în aceeași compunere, având în vedere dispozițiile art. 391 alin. (1) alin. (2) cu ref. la art. 405 alin. (1) art. 406 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. Pen., precum și nevoia de timp pentru a aprofunda studiul dosarului, a stabilit termen pentru deliberare, redactare și pronunțarea hotărârii pentru astăzi 06 februarie 2025.
III. Examinarea cauzei aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
III.1.Prin rechizitoriul emis la 20 decembrie 2023 în dosarul nr. x/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen..
În actul de sesizare s-a reținut în prezentarea sintetică că la data de 10.05.2020, în jurul orei 07,45, inculpatul A a condus autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (…), în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, fiind oprit de către organele de poliție deoarece depășise limita de viteză maximă admisă pe respectivul sector de drum.
În expunerea faptelor în desfășurarea lor, corespunzător probelor administrate s-a reținut în rechizitoriu că:
Din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultă că la data de 10.05.2020, inculpatul A a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (…), pe DN 6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, acesta fiind oprit deoarece conducea cu viteza de pe un sector de drum cu viteza maximă admisă de . În momentul în care organele de poliție i-au solicitat documentele personale, acesta nu a prezentat permisul de conducere, astfel că a fost verificat în bazele de date, unde agenții au constatat că acesta figura ca având dreptul de a conduce suspendat.
Din procesul-verbal seria POZX nr. 0236843 din data de 06.03.2020 întocmit de către lucrători de poliție din cadrul Serviciului Rutier Olt, rezultă faptul că inculpatul A a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea regimului legal de viteză, respectiv nerespectarea prevederilor art. 102 alin. (2) lit. e din OUG 195/2002, cu amenda și măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 06.03.2020 până în data de 03.06.2020, acesta fiind semnat de luare la cunoștință de către A.
Conform adresei nr. 156278/SR/DI din data de 07.01.2021 emisă de Serviciul Rutier Olt, rezultă faptul că inculpatul A, începând cu data de 06.03.2020 nu mai avea dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice.
Din adresa nr. 38446 din 29.09.2023 a Judecătoriei Slatina reiese că pe rolul respectivei instanțe nu a fost identificat niciun dosar care să aibă ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal seria POTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020 și care să aibă ca parte pe inculpatul A.
Fiind audiat în calitate de suspect/inculpat A a recunoscut că la data de 10.05.2020, în jurul orei 07:35 a condus autoturismul marca X cu nr. de înmatriculare (…), pe DN 6, din direcția Orșova către Caransebeș, în localitatea Sadova Veche și nu a respectat regimul legal de viteză, ocazie cu care a precizat polițiștilor că permisul de conducere este reținut, întrucât este cercetat într-un dosar penal.
Din adresa 397522 din 27.05.2020 a IPJ Mehedinți - Serviciul Rutier reiese că la data de 10.05.2020 inculpatul A nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice, deoarece prin procesul-verbal seria POTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020 i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce pentru 90 de zile, până la data de 03.06.2020.
Apărările inculpatului potrivit cărora el ar fi condus autoturismul la data de 10.05.2020, deoarece a avut în vedere că printr-o adresă transmisă de IPJ Olt i s-a comunicat că permisul de conducere îi este reținut ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de conducere a unui vehicul de către o persoană al cărei drept de a conduce îi era suspendat și nu pentru contravenția săvârșită la data de 06.03.2020 pe raza județului Olt nu pot fi avute în vedere, deoarece acestea sunt lipsite de relevanță pentru infracțiunea cercetată în prezenta cauză câtă vreme din procesul-verbal seria POTX, nr. 0236843 din data de 06.03.2020, care nu a fost contestat de către inculpat, rezultă că acestuia i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce pentru perioada 06.03.2020-03.06.2020, iar inculpatul a luat la cunoștință de acest aspect, semnând personal respectivul proces-verbal. Pe același raționament este lipsit de relevanță dacă sancțiunea complementară era sau nu implementată în baza de date a poliției rutiere la data de 10.05.2020.
De asemenea, vor fi înlăturate și apărările inculpatului potrivit cărora mașina nu era proprietatea sa, ci a martorului B, deoarece nu are relevanță pentru stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii cine era proprietarul autovehiculului.
S-a reținut că situația de fapt mai sus expusă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 10.05.2020 (f.7); procesul-verbal seria POTX nr. 0236843 din data de 06.03.2020 (f.11), adresa 397522 din 27.05.2020 a IPJ Mehedinți – Serviciul Rutier (f. 14), adresa nr. 156278/SR/DI din data de 07.01.2021 emisă de Serviciul Rutier Olt (f. 16), declarații suspect/inculpat A (f.23-24, 26-28), adresa 38446 din 29.09.2023 a Judecătoriei Slatina (f.29).
În drept, s-a arătat că fapta inculpatului A, care la data de 10.05.2020, în jurul orei condus autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (…), pe DN 6, în localitatea Sadova Veche din direcția Orșova-Caransebeș, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice, fiind oprit de către organele de poliție, deoarece depășise limita de viteză maximă admisă pe respectivul sector de drum, întrunește trăsăturile esențiale ale infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen..
În ceea ce privește latura civilă în actul de sesizare s-a menționat că dată fiind natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, nesusceptibilă de a produce vreun prejudiciu, material sau moral, în considerarea împrejurării că urmarea imediată a acțiunii care constituie elementul material al acesteia constă într-o stare de pericol, în prezenta cauză nu poate fi exercitată o acțiune civilă.
Sub aspectelor datelor referitoare la urmărirea penală, au fost evidențiate actele procesuale relevante: prin procesul-verbal din 10.05.2020, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.; prin ordonanța din 10.05.2020, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.; prin ordonanța procurorului din 08.09.2020 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.; prin ordonanța procurorului din 14.09.2023 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen..
S-a menționat că în cauză nu au fost luate măsuri preventive, asigurătorii sau de siguranță.
Referitor la datele privind respectarea dreptului la apărare, în rechizitoriu s-a precizat că prin procesul-verbal din 26.11.2020, inculpatului A i s-a adus la cunoștință că este audiat în calitate de suspect, fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia, precum și drepturile și obligațiile prev. de art. 10 art. 83 și art. 108 C. proc. pen.; prin procesul-verbal din 04.12.2023, inculpatului i s-au adus la cunoștință calitatea pe care a dobândit-o, fapta prevăzută de legea penală pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și încadrarea juridică a acesteia, precum și drepturile și obligațiile prev. de art. 10 art. 83 și art. 108 C. proc. pen.. Pe parcursul procesului inculpatul a fost asistat de avocat.
În actul de sesizare au fost arătate datele referitoare la inculpat și anume că inculpatul A este cetățean român, născut la 09.03.1981, este căsătorit, are studii universitare, este economist la C SA. Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, însă din actele de la dosar rezultă că pe numele acestuia au existat și există mai multe dosare penale pentru conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei drept de circulație i-a fost suspendat pentru unele dintre ele dispunându-se deja soluții de clasare, aspecte care conduc la concluzia că inculpatul este familiarizat cu dispozițiile legale care îi sunt aplicabile. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în sensul că la data respectivă a condus autovehiculul, însă a susținut că nu este vinovat, deoarece știa că mai are și alte dosare penale în care s-a dispus o soluție de clasare. Inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
III.2.Înalta Curte constată că garanțiile procesuale ale inculpatului A au fost respectate de la momentul sesizării Înaltei Curți cu prezenta cauză, citirea actului de sesizare a inculpatului a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 374 alin. (1) C. proc. pen., motivul lipsei inculpatului și anume că acesta candidează la alegerile parlamentare pentru funcția de deputat, fapt care impune prezența sa în teritoriu, reprezintă o opțiune a inculpatului de a nu se prezenta la instanță, dând prioritate unui alt motiv, pe care instanța l-a considerat nefondat, în condițiile în care a fost acordat anterior termen pentru angajare apărător, apărarea nefiind obligatorie pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, iar prezența apărătorului ales care îl reprezintă asigură plenitudinea dreptului la apărare. De altfel, ulterior când inculpatul a fost prezentat, președintele completului de judecată a adus la cunoștința inculpatului că s-a dat citire actului de sesizare în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (1) C. proc. pen. la un termen anterior, însă pentru o efectivă realizare a dreptului la informare cu privire la conținutul acuzației și a dreptului la apărare, înainte de a se proceda la audierea sa, i-a explicat inculpatului acuzația prin citirea acesteia din actul de sesizare a instanței, iar inculpatul a precizat că a înțeles conținutul acuzației ce i se aduce.
De asemenea, Înalta Curte conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen., având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, de persoana vătămată în ipoteza în care aceasta există, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, având posibilitatea ca limitele de pedeapsă să fie diminuate conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. După ce i-a fost adus la cunoștință textul de lege anterior referit, inculpatul A a învederat că nu dorește să uzeze de procedura simplificată.
Înalta Curte s-a pronunțat cu privire la competența acestei instanțe în condițiile mai sus menționate, precum și asupra cererii de probe formulată de inculpatul A, prin apărător ales cu respectarea principiilor oralității, publicității, contradictorialității, precum și continuității completului de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 374 cu referire la art. 351 352 și 354 C. proc. pen., fiind încuviințate parțial probele solicitate, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 14 noiembrie 2024.
Probele au fost administrate și depuse la dosarul cauzei în condițiile arătate, iar cele ulterioare, au fost încuviințate și depuse la dosar, așa cum rezultă din încheierile de la termenele arătate.
Inculpatul A a fost audiat în prezența apărătorului ales, în conformitate cu art. 378 și art. 382 C. proc. pen., cu referire la art. 110 alin. (1) C. proc. pen., aflată la filele 82-83 din dosarul Înaltei Curți, un supliment de declarație fiind luat la aceeași dată, în aceleași condiții, aflat la fila 84 dosarul Înaltei Curți.
În conținutul declarației date, inculpatul A a arătat că „Sunt antreprenor de 20 de ani și fac naveta spre București în fiecare săptămână pentru că puștiul meu avea 8 ani și așa am discutat cu acesta, să vin acasă săptămânal. În legătură cu presupusa faptă pentru care am fost trimis în judecată menționez că nu m-a fost comunicată decizia privind actul administrativ care trebuia contestat, respectiv data când urma să intre în vigoare acea suspendare. Atunci când am fost audiat în calitate de martor de către polițistul de caz, mi s-a spus că trebuie să aduc clasarea de la dosarul precedent de la Olt pentru a putea să îmi întocmească propunere de clasare pentru Caraș. Am avut, probabil, 10 clasări pentru același tip de infracțiune pentru care am fost trimis în judecată. Prima clasare a fost din anul 2014 când am depășit viteza legală în jud. Hunedoara, la Deva, când am contestat acel proces-verbal, după contestarea acestuia, avocatul a ridicat un certificat de grefă pentru a-l depune la poliție pentru a mi se ridica permisul. Conștientizând că un proces-verbal contestat i se suspendă efectele, am condus și am fost oprit tot în Olt, conducând, neavând grefa asupra mea, care era asupra avocatului, în baza de date a poliției permisul figura, în continuare, ca fiind suspendat, polițistul având în vedere aceste aspecte, mi-a întocmit dosar penal. În momentul în care am dus grefa la poliție, la rutieră, mi s-a clasat dosarul în 6/7 luni. În perioada aceasta de 6-7 luni, conducând, am mai fost oprit în trafic și mi s-au întocmit alte dosare, bazate pe primul de la Olt. Toate celelalte dosare au fost clasate pe principiul dominoului, unul după celălalt. În speța de față, nu am fost conștient că săvârșesc o faptă penală pentru că mi mi-a fost comunicat actul administrativ de suspendare.
Știam că există un dosar penal pe rol la Olt din 2020, iar clasarea mi-a venit în 2023. Am făcut cerere de urgentare, știind de această situație, a instrumentării cauzei. La momentul respectiv, unitățile de parchet erau supraaglomerate, de aceea a durat perioada la care am făcut referire. Acesta este motivul pentru care dosarul este pe rol în acest moment. Mă consider nevinovat pentru fapte pentru care am fost trimis în judecată în prezenta cauză. În discuția purtată cu poliția de la Caraș, mi-a spus să urgentez situație cu poliția Olt pentru a dispune soluția în dosar. Eu am făcut o cerere pentru urgentarea situației și nu am putut face altceva. Știu că de la Olt a plecat cu propunere de clasare încă din 2021, iar în 2023, mi-a ieșit clasarea de la parchet. Am deținut calitatea de deputat pentru o scurtă perioadă de timp și mi-am dat demisia pentru a nu încurca jocurile altora, fiind pe locul 2 în jud. Mehedinți, pe liste, era puțin probabil să fiu eligibil. Mi-am dat demisia fără a avea vreo intenție de eludare a demersului judiciar existent și pentru a nu afecta imaginea partidului. Mai arăt că am deținut poziția de director general la Societatea Ape Minerale București, din cauza acestui loc de muncă făceam naveta de la Mehedinți la București, deși aveam șofer personal, mi se părea inuman ca doar să mă ducă și să se întoarcă în aceeași zi pe o distanță de ., respectiv să mă ducă vineri și să mă readucă luni. Regret situația în care mă aflu și nu mi-am dorit în niciun moment să ajung într-o astfel de situație, neconștientizând că mă aflu într-o faptă penală, contravenții am mai făcut, respectiv am mai încălcat linia continuă, am depășit viteza legală. De principiu, în eventualitatea în care s-ar aprecia că sunt vinovat și s-ar aplica o sancțiune penală sunt de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității. Singura mea vină este că nu am contestat actul administrativ pentru că nu l-am primit și nu aveam ce să contest.”
În suplimentul de declarație dat inculpatul A a menționat că „Doresc să fac o precizare suplimentară ulterior declarației date, considerând că este importantă pentru lămurirea situației, în sensul că la momentul opririi mele în trafic, am fost condus la secție pentru a mi se întocmi dosar penal și mi s-a adus la cunoștință că am încălcat viteza, dar fără a mi se elibera vreo dovadă în acest sens. Acel dosar penal a fost ulterior clasat. Când am fost condus la poliție, nu mi s-a adus la cunoștință nicio acuzație, am dat declarație în calitate de martor.”
Cererea apărării cu privire la înregistrările solicitate a fost încuviințată, iar ulterior finalizării dezbaterilor a fost pusă în vedere data depunerii concluziilor scrise de către apărătorul ales al inculpatului, căreia acesta s-a conformat, concluziile scrise fiind depuse și prezentate în extenso în valorificarea dreptului efectiv la apărare al inculpatului.
IV. Din examinarea coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești Înalta Curte stabilește următoarea situație de fapt:
La data de 10 mai 2020, jurul orei 07,45, inculpatul A a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (…), pe DN6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, cu depășirea limitei maxime vitezei legale de pe acel sector de drum, având viteza de, iar la momentul solicitării de către organele de poliție a documentelor personale, acesta nu a prezentat permisul de conducere și la verificarea bazei de date, agenții de poliție au constatat că acesta figura ca posesor al unui permis de conducere, însă avea dreptul de a conduce suspendat, potrivit procesului-verbal seria POTX nr. 0236843 din 6.03.2020 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Olt, Serv. Rutier, în care se constata depășirea limitei maxime de viteza legală de și în care se menționa suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile cu începere de la 06.03.2020, proces-verbal semnat de către contravenient (adresa fila 11 dosarul de urmărire penală), care a fost înștiințat și despre această încălcare (fila 19 dosarul de urmărire penală) și necontestat la Judecătoria Olt (adresa Judecătoriei Slatina, fila 29 dosarul de urmărire penală). Această împrejurare rezultă și adresa nr. 397522 din 27.05.2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Mehedinți, Serviciul Rutier (fila 14 dosarul de urmărire penală), adresa nr. 155255/SR/DI din data de 04.11.2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Olt, Serviciul Rutier către Inspectoratul de Poliție Județean Caraș Severin, Serviciul Rutier, Biroul Drumuri Naționale și Europene din care rezultă că numitul A a fost înștiințat de către unitatea de poliție cu privire la faptul că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 06.03.2020 (fila 16 dosarul de urmărire penală), adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Olt către Inspectoratul de poliție al Județului Mehedinți (fila 19 dosar de urmărire penală) și adresa nr. 191.345/S.R./LI din 25.11.2024 a Inspectoratului de Poliție Județean Olt, Serviciul Rutier Olt prin care se comunică că în urma întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției seria POTX nr. 0236843 din 06.03.2020 măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, privind pe numitul A a fost implementată la data de 10.03.2020 ora 13:49:23. (adresa aflată la fila 61 dosarul Înaltei Curți).
Prin adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Caraș - Severin, Serviciul Rutier a fost evidențiat istoricul sancțiunilor aplicate în perioada 10.12.2015- 10.12.2020 inculpatului A (aflată la fila 32 dosar de urmărire penală).
Prin adresa nr. 4590281 din 20.11.2024 a Inspectoratului Permise de Conducere și Înmatriculări au fost transmise informațiile existente în Sistemul Informatic Național de Evidență a Permiselor de Conducere și a Vehiculelor Înmatriculate privind pe A din care rezultă suspendările permisului de conducere, contravențiile și perioadele sancțiunii (filele 43-51 dosarul Înaltei Curți).
Prin adresa nr.994809 din 25.11.2024 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Rutieră a fost comunicat istoricul abaterilor săvârșite la regimul circulației rutiere de A (filele 57-60 dosarul Înaltei Curți).
Înalta Curte constată că situația de fapt mai sus reținută rezultă din coroborarea mijloacelor de probă indicate în susținerea împrejurărilor efective, din adresele indicate rezultând încălcările cu privire la regulile de circulație, inculpatul A, cunoscând că avea permisul suspendat de la data de 06.03.2020, așa cum rezultă din procesul-verbal indicat, semnat de către inculpat, care a luat cunoștință pe această cale și fără a contesta acel proces-verbal, așa încât acesta, având dreptul de a conduce suspendat, a circulat la data de 10 mai 2020 cu autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (…), pe DN6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, cu depășirea vitezei de pe acel sector de drum, având viteza de , fiind depistat de organele de poliție, în condițiile arătate.
Conduita repetată de conducere pe drumurile publice cu încălcarea regulilor privind circulația rutieră și numeroasele sancțiuni contravenționale aplicate inculpatului A sunt dovedite cu adresele menționate, atât în cursul urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești.
Înalta Curte consideră că, în drept, fapta inculpatului A care la data de 10 mai 2020, în jurul orei 07,45, a condus autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (…), pe DN 6 în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice încă de la 06.03.2020, măsură implementată efectiv la 10.03.2020, fiind oprit de către organele de poliție deoarece depășise limita de viteză maximă admisă pe respectivul sector de drum, întrunește condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen..
Sub aspectul condiției de tipicitate obiectivă inculpatul A a condus la data de 10 mai 2020 autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare (…) pe DN 6 în localitatea Sadova Veche din direcția Orșova-Caransebeș cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice încă de la 06 martie 2020, așa cum rezultă din procesul-verbal POTX nr. 026843 din 06 martie 2020 în care se menționează ca sancțiune contravențională aplicată pentru încălcarea art. 102 alin. (3) din OUG nr. 195/2002 și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile începând cu data de 06 martie 2020, acesta semnând procesul-verbal fiind și înștiințat la data de 10 martie 2020 că pentru încălcarea la data de 06.03.2020 a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e din OUG nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare i-a fost suspendată exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 90 zile, începând cu data de 10 martie 2020, atrăgându-i-se atenția că în cazul, în care, în această perioadă este depistat conducând autovehiculul pe drumurile publice, fapta constituie infracțiune, potrivit art. 335 alin. (2) C. pen., precum și că până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, trebuie/nu trebuie să se prezinte la serviciul poliției rutiere unde este înregistrat în evidență, pentru verificarea cunoașterii regulilor de circulație, în condițiile art. 106 din OUG 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare ( fila 19 dosar de urmărire penală). Procesul-verbal nu a fost contestat, așa cum rezultă din adresa Judecătoriei Slatina (fila 29 dosar de urmărire penală).
Prin adresa nr.397522 din 27 mai Inspectoratului de Poliție Județean Mehedinți, Serviciul Rutier către Inspectoratul Județean de Poliție Caraș-Severin, Serviciul Rutier privind pe A se arată în mod expres că „…în urma verificărilor efectuate în evidențele posesorilor permiselor de conducere românești, susnumitul figurează ca posesor al unui permis de conducere eliberat de autoritățile române, seria (…), pentru categoria B, iar la data de 10.05.2020 nu avea dreptul să conducă autovehiculele pe drumurile publice, întrucât i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehiculele începând cu data de 06.03.2020, până la data de 03.06.2020 pentru săvârșirea contravenției prev. art. 101 alin. (3) lit. d din OUG 195/2002 rep. săvârșită la data de 06.03.2020. Sancțiunea contravențională complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost adusă la cunoștință prin procesul-verbal de constatarea contravenției seria POTX nr. 0236843 din 06.03.2020 întocmit de către agent constatator D din cadrul I.P.J.Olt, Poliția mun. Slatina. De asemenea, acesta mai este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C.pen. la I.P.J. Olt -06.03.2020, I.PJ. Mehedinți 12.03.2020, D.G.P.M.B. 29.10.2018, I.P.J. Caraș-Severin 18.10.2018, I.P.J. Olt 03.06.2014.” (fila 14 dosarul de urmărire penală).
Prin adresa nr. 155255/SR/DI din 04.11.2020 a Inspectoratului de Poliție Județean Olt, Serviciul Rutier către Inspectoratul de Poliție Județean Caraș-Severin, Serviciul Rutier, Biroul Drumuri Naționale și Europene privind pe A s-a comunicat că acesta a fost înștiințat de unitatea de poliție cu privire la faptul că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, începând cu data de 06.03.2020. ( fila 16 dosar de urmărire penală).
Prin adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Olt, Serviciul Rutier se comunică către Inspectoratul de Poliție al Județului Mehedinți, Serviciul Rutier că se trimite alăturat permisul de conducere seria (…) aparținând domnului „A reținut la data de 06.03.2020, începând cu data de 06.03.2020 permisul a fost suspendat pe o perioadă de 90 de zile pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. (3) lit. E din OUG nr. 195/2002 republicată, iar documentul va fi păstrat în evidența sa urmând a se restitui conform prevederilor legale.”( adresa de la fila 19 dosar de urmărire penală).
Prin adresa nr. 191.345/S.R./LI din 25.11.2024 a Inspectoratului de Poliție Județean Olt, Serviciul Rutier s-a comunicat că în urma întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției seria POTX nr. 0236843 din 06.03.2020 măsura complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice privind pe numitul A a fost implementată la data de 10.03.2020 ora 13:49:23 (adresă fila 61 dosarul Înaltei Curți).
Așadar, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice a avut loc în condițiile constatării contravenției menționate, în condițiile art. 96 alin. (2) lit. b art. 102 alin. (3) lit. e art. 103 din OUG nr. 195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, fiind făcute înștiințările în condițiile expres menționate și indicate la dosarul de urmărire penală și dosarul Înaltei Curți.
La momentul depistării la data de 10.05.2020 în condițiile situației de fapt stabilită de Înaltă Curte, inculpatul A cunoștea că avea dreptul de a conduce suspendat, încă de la 06.03.2020, măsura fiind implementată la 10 martie 2020 și cu toate acestea a condus marca X cu numărul de înmatriculare (…), pe DN6, în localitatea Sadova Veche, din direcția Orșova-Caransebeș, cu depășirea vitezei de pe acel sector de drum, având viteza de , așa încât este îndeplinită condiția de tipicitate obiectivă cu privire la conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
Urmarea imediată a acestei infracțiuni a fost realizată prin starea de pericol creată pentru circulația pe drumurile publice prin nerespectarea dispozițiilor OUG nr. 195/2002 republicată, în condițiile arătate, așa încât legătura de cauzalitate între acțiunea de a conduce, așa cum a fost stabilită în situația de fapt și urmarea imediată rezultă ex re.
Totodată, este îndeplinită și condiția de tipicitate subiectivă în cazul acestei infracțiuni, inculpatul A acționând cu intenție, întrucât cunoștea că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autoturismul în condițiile arătate.
Înalta Curte nu poate avea în vedere apărările inculpatului A, din declarațiile date la urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, în sensul că nu i-a fost comunicată decizia privind actul administrativ care trebuia contestat, că la momentul audierii sale de către polițist i s-a spus că trebuie să aducă clasarea de la dosarul precedent de la Olt pentru a putea să i se întocmească propunere de clasare pentru Caraș, că prima clasare a fost în anul 2014, când a depășit viteza legală în jud. Hunedoara, la Deva și a contestat acel proces-verbal, iar avocatul a ridicat un certificat de grefă pentru a-l depune la poliție, în scopul ridicării permisului și fiind conștient că a contestat procesul-verbal a condus și a fost oprit tot în Olt, neavând certificatul de grefă asupra sa, în baza de date a poliției permisul figura în continuare a fiind suspendat, polițistul i-a întocmit dosar penal, dar când a dus certificatul de grefă la poliție i s-a clasat dosarul, că în perioada de 6-7 luni a mai fost oprit în trafic, i s-au întocmit alte dosare bazate pr primul de la Olt dar toate i-au fost clasate pe principiul dominoului, întrucât aspectele invocate sunt infirmate de înscrisurile existente atât la dosarul de urmărire penală, cât și în cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile arătate.
De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere apărările formulate pentru inculpatul A, cu privire la actul de sesizare și nedescrierea situației de fapt, întrucât acestea au fost verificate în procedura de cameră preliminară.
Nu poate fi reținută nici apărarea invocată cu privire la procedura descrisă referitoare la comunicarea procesului-verbal și incidența Codului administrativ, în raport cu înscrisurile anexate, întrucât acestea nu sunt aplicabile în contextul cauzei de față de cele mai sus reținute de către Înalta Curte.
Totodată, nu pot fi avute în vedere nici susținerile din concluziile orale și scrise cu privire la eroarea în care s-ar fi aflat inculpatul A, cu privire la suspendarea dreptului de a conduce autoturismul, pornind de la primul proces-verbal de contravenție din 2014 pe care l-a contestat, fiindu-i emis un certificat de grefă de la instanță și pe care l-a prezentat ulterior la poliție și s-a dispus soluția de clasare, iar în situația conducerilor ulterioare ce au avut în vedere situația din anul 2014, soluțiile de clasare fiind dispuse pe principiul dominoului, întrucât acestea sunt infirmate de adresele existente la dosarul de urmărire penală și instanță, în condițiile arătate, precum și de împrejurarea că procesul-verbal de contravenție POTX nr. 0236843 din 06.03.2020 a fost semnat și necontestat de către inculpat. Împrejurările faptice privind constatarea contravenției și faptul că inculpatul avea permisul suspendat la momentul depistării conducerii la data de 10 mai fost dovedită indubitabil, așa încât nu se poate susține existența vreunei erori cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce, în condițiile menționate, așa încât infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. a fost comisă de către inculpatul A.
Așadar, contrar susținerilor inculpatului, sunt lipsite de semnificație soluțiile de clasare repetate dispuse anterior, iar existența acestora nu este de natură a atrage incidența erorii de fapt, cauză de neimputabilitate. Spre deosebire de cauzele penale anterioare la care inculpatul a făcut referire (și în care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată), în cauza de față acțiunea specifică verbum regens s-a realizat în contextul unei interdicții de a conduce grefate pe sancționarea contravențională a inculpatului din data de 06.03.2020,nicidecum pe eventuale alte cauze penale anterioare, în care acesta fusese cercetat pentru același tip de infracțiune.
Or, de vreme ce procesul-verbal de sancțiune contravențională în baza căruia i s-a aplicat inculpatului sancțiunea complementată a suspendării dreptului de a conduce nu a fost contestat, respectiva sancțiune a devenit definitivă, cu toate consecințele inerente în cazul nerespectării sale.
În plus, potrivit art. 97 alin. (2) (3) din OUG nr. 195/2002 republicată, reținerea procesului de conducere, ca măsură tehnică-administrativă consecutivă aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se face de polițistul rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, împrejurare care, în speță, a intervenit la data constatării contravenției din data de 06.03.2020. Prin urmare, este lipsită de relevanță data implementării în evidențele poliției a acestei sancțiuni, de vreme de durata suspendării propriu-zise a dreptului de a conduce a avut ca moment de debut data constatării contravenției, de care inculpatul a fost încunoștințat chiar la acel moment.
Înalta Curte nu poate considera aplicabilă soluția achitării inculpatului A, în temeiul art. 16 lit. f C. proc. pen., așa cum s-a solicitat atât în concluziile orale, cât și cele scrise, întrucât dispozițiile invocate atrag incidența unei alte soluții prevăzute de lege, respectiv încetarea procesului penal, întrucât cauza întemeiată pe lit. f face parte din cazurile care lipsesc de obiect acțiunea penală, respectiv a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică.
Înalta Curte nu poate avea în vedere apărarea inculpatului care a susținut existența unei erori de fapt, întrucât art. 30 C. pen. reglementează eroarea asupra elementelor constitutive ale infracțiunii (eroare asupra conținutului incriminării la alin. (1) și eroarea asupra caracterului interzis al faptei (eroarea asupra interdicției) la alin. (5) iar acesta distincție nu a fost valorificată prin vreo susținere în condițiile cauzei, așa încât nici temeiul corespunzător al unei soluții de achitare, pe unul din cazurile vizând lipsa de temei de la art. 16 lit. a C. proc. pen., nu poate fi analizat.
De asemenea, nu poate fi reținută susținerea apărătorului inculpatului cu privire la inexistența vinovăției în comiterea infracțiunii de către inculpat, întrucât condiția de tipicitate subiectivă a intenției cu care a fost săvârșită infracțiunea a rezultat din acțiunea de a conduce autoturismul cunoscând că avea exercitarea dreptului de a conduce suspendat, la momentul depistării și nu a pus la dispoziția organelor de poliție permisul de conducere, așa încât trecându-se la verificarea bazei de date s-a constatat că inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, aflat la fila 7 dosarul de urmărire penală.
Înalta Curte consideră ca sunt îndeplinite toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. comisă de inculpatul A și la individualizarea pedepsei, va avea în vedere în mod efectiv criteriile prevăzute la art. 74 C. pen..
Astfel, din analiza cauzei rezultă în mod concret că soluția condamnării inculpatului A în condițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum orientat către minimul legal prevăzut pentru art. 335 alin. (2) C. pen., este suficientă , necesară și proporțională cu scopurile pedepsei de prevenție, coerciție și exemplaritate, ținând cont de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii, respectiv cunoscând că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, neavând permisul de conducere la momentul depistării de către organele de poliție, existența stării de pericol accentuată prin nerespectarea condițiilor legale de a circula pe drumurile publice, cu exercitarea dreptului de a conduce suspendată, în condițiile în care a depășit limita de viteza pe sectorul de drum respectiv, având ceea ce a potențat agravarea acestei stări, aducând atingere siguranței participanților la trafic, conduita frecventă a inculpatului de a conduce fără a respecta dispozițiile legale de circulație, prin numeroasele încălcări ce au fost sancționate contravențional, așa cum reiese într-o lungă perioadă de timp începând cu 2014 și până în anul 2020, potrivit istoricului aflat la dosarul de urmărire penală și dosarul instanței și circumstanțele personale (lipsa antecedentelor penale, are studii superioare, este căsătorit, are un copil, a lucrat, a avut o funcție de demnitate publică).
Chiar dacă conduita inculpatului cu privire la nerespectarea regulilor de circulație a fost sancționată contravențional, fiind dispuse și soluții de clasare, acestea asigurând la momentul respectiv exigența finalității sancțiunilor sau a soluției de clasare, totuși conduita ulterioară, repetată de depășire a limitelor de viteză și în principal, cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, într-un cuantum orientat către minim, respectiv de 8 luni închisoare, acesta fiind în măsură să asigure nu numai finalitatea pedepsei dar și caracterul disuasiv al acesteia, fiind corespunzătoare în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii comise, modalitatea de realizare, dar și starea de pericol produse printr-o asemenea infracțiune.
Astfel, în contextul circumstanțelor factuale și personale ale inculpatului A, Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere solicitarea reprezentantului parchetului de a se aplica o pedeapsă cu închisoare în cuantumul mediu prevăzut de lege, întrucât aceasta nu este nici necesară și nici proporțională, față de circumstanțele factuale și personale arătate, chiar dacă inculpatul a avut o conduită repetată de încălcare a dispozițiilor privind circulația pe drumurile publice, iar circumstanțele personale sunt favorabile inculpatului, așa încât ul pedepsei închisorii, orientate către minimul legal este de natură să asigure îndeplinirea scopurilor acesteia, în condițiile menționate.
Totodată, Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare a pedepsei închisorii cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condițiile art. 91 C. pen., neprivativă de libertate, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la lit. a ale normei invocate, și anume inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă sub 3 ani închisoare, nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, are circumstanțe personale pozitive, această modalitate prin natura sa este suficientă și dă posibilitatea asigurării conștientizării gravității faptei comise, a consecințelor acesteia, șansa de îndreptarea condamnatului putând fi asigurată corespunzător.
De asemenea, termenul de supraveghere, potrivit art. 92 C. pen. se va stabili la 2 ani, perioadă care va da condamnatului posibilitatea îndreptării sale prin măsurile și obligațiile ce vor fi dispuse în scopul asigurării finalității modalității de executare neprivative de libertate.
Totodată, în baza art. 93 alin. (1) C. pen. condamnatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunic schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Înalta Curte, în baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen. va impune condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, în cadrul Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți sau în cadrul Primăriei Comunei Șimian, jud. Mehedinți. Înalta Curte consideră că perioada minimă de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității la una din cele două instituții menționate este în măsură să atingă scopul măsurii menționate.
De asemenea, se va atrage atenția condamnatului cu privire la dispozițiile art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Înalta Curte consideră că nici solicitării apărătorului inculpatului cu privire la aplicarea art. 83 C. pen., respectiv de a se dispune amânarea aplicării pedepsei nu i se poate da curs, pe de-o parte, în raport cu argumentele expuse cu privire la soluția condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii cu modalitatea de executare a suspendării acesteia sub supraveghere, iar pe de altă parte, deoarece condițiile prevăzute la art. 83 C. pen., deși sunt formal îndeplinite, respectiv pedeapsa stabilită este sub 2 ani, inculpatul nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, circumstanțele personale sunt favorabile inculpatului, totuși finalitatea acestei instituții nu poate să asigure îndreptarea inculpatului, neputându-se aprecia asupra numai a prevalenței circumstanțelor personale, în detrimentul celor legate de gravitatea infracțiunii comise, aceasta fiind accentuată tocmai ca urmare a unei conduite repetate de încălcare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul A la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen..
În baza art. 91 C. pen. se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate condamnatului pe un termen de supraveghere de 2 ( doi) ani, în condițiile dispozițiilor art. 92 C. pen..
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă:;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen. impune condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, în cadrul Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți sau în cadrul Primăriei Comunei Șimian, jud. Mehedinți.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. se va atrage atenția condamnatului cu privire la dispozițiile art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. se va obliga inculpatul la plata sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei din faza de urmărire penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul A, fiul lui (…), posesor CI seria (…),eliberat de SPCLEP Dr. Tr. Severin, la data de 06.04.2021, CNP (…), născut la data de (…), căsătorit, 1 copil minor, studii universitare, fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, str. (…), jud. Mehedinți, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia dreptul de a conduce i-a fost suspendat, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen..
În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate condamnatului pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, în condițiile dispozițiilor art. 92 C. pen..
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți la datele fixate de acesta;
b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă:;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b C. pen. impune condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, în cadrul Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți sau în cadrul Primăriei Comunei Șimian, jud. Mehedinți.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. atrage atenția condamnatului cu privire la dispozițiile art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 700 lei din faza de urmărire penală.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2025.