Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată:
Prin sentința penală nr. 1057 din 29.11.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, în dosarul nr. x/1/2015, inculpata A a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. Această sentință a rămas definitivă prin decizia penală nr. 117 din 26.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de x Judecători, în dosarul nr. x/1/2018.
În baza acestei hotărâri de condamnare, a fost emis M.E.P.Î. nr. x/27.11.2019 de către Tribunalul București – Secția I Penală. Totodată, în vederea executării mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/27.11.2019, Tribunalul București - Secția I Penală a emis față de persoana condamnată A, mandatul european de arestare nr. y/27.11.2019, având în vedere că aceasta a părăsit teritoriul României.
Prin hotărârea pronunțată de Republica Italiană, Curtea de Apel din Bari, Secția III Penală, la data de 27.11.2020, în dosarul nr. x/2020, în esență, s-a refuzat predarea contestatoarei A, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 1057/29.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și executarea în Italia a pedepsei rezultante impuse contestatoarei prin sentința menționată anterior și deja stabilită de autoritatea judiciară solicitantă la 4 ani închisoare.
Ca urmare a acestei situații, Tribunalul București – Secția I Penală, în calitate de instanță de executare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Biroul de Executări Penale, s-a sesizat din oficiu cu privire la posibilitatea de a dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/27.11.2019 și retragerea mandatului european de arestare nr. y/27.11.2019.
Prin sentința penală nr. 931 din 01.09.2022, pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală, în dosar nr. x/1/2021, definitivă prin decizia penală nr. 129 din 15.03.2023 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, s-a respins contestația la executare având ca obiect anularea M.E.P.Î. nr. x/27.11.2019.
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I penală la data de 14.04.2021, sub nr. x/3/2020*, contestatoarea A a solicitat deducerea măsurilor preventive, dispuse în alte cauze, din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1057 din data de 29 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 284/27.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de x Judecători.
Prin sentința penală nr. 329 din 22.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, Tribunalul București, în baza art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de către persoana condamnată A și, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1057 din 29.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, în dosar nr. x/1/2015, definitivă prin decizia penală nr. 284 din 27.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de x Judecători, următoarele perioade: 20.11.2014 – 15.06.2015, inclusiv (reținere, arest preventiv, arest la domiciliu, în dosar nr. x/1/2014 și în dosar nr. x/1/2015); 01.09.2015 – 24.11.2015, inclusiv (reținere, arest preventiv, arest la domiciliu, în dosar nr. x/1/2017); 03.10.2018 – 24.12.2018, inclusiv (perioada de arest preventiv în Costa Rica, în baza încheierii de extrădare pronunțată în dosar nr. x/3/2018 al Tribunalului București – Secția I Penală); 10.07.2020 – 23.09.2020, inclusiv (arest preventiv și arest la domiciliu în Italia în baza MEA nr. x/27.11.2019, emis de Tribunalul București – Secția I Penală).
A anulat MEPI nr. x/27.11.2019 emis de către Tribunalul București – Secția I Penală și a dispus emiterea unui nou MEPI, potrivit acestei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație atât condamnata A, cât și Parchetul de pe Lângă Tribunalul București, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 01.09.2023, sub nr. x/3/2020* (x/2023).
Prin contestația formulată, condamnata A, raportat la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen. cu referire la art. 2 alin. (1) lit. m și art. 156 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a apreciat că se impune admiterea contestației sale, desființarea hotărârii contestate și, în rejudecare, să se dispună, pe de o parte, respingerea pe fond a contestației la executare privind deducerea măsurilor preventive dispuse în alte cauze, întrucât competența de soluționare a acesteia nu aparține autorităților judiciare din România, iar pe de altă parte, desființarea în parte a sentinței penale nr. 329 din 22.03.2023 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, și, în rejudecare, să se dispună anularea MEPI nr. x/27.11.2019 emis de Tribunalul București – Secția I Penală, dat fiind că actele depuse la dosar dovedesc că a executat integral pedeapsa în Italia, aspect care conduce implicit la imposibilitatea punerii în executare a pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnată.
Prin decizia penală nr. 282/CO din 9 iulie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a C. proc. pen., a admis contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și A împotriva sentinței penale nr. 329 din data de 22.03.2023, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/3/2020*.
A desființat sentința penală contestată și, rejudecând:
În baza art. 597 C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen., a respins contestația la executare formulată de petenta contestatoare A.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București a constatat, între altele, că, în dosarul nr. x/1/2021, Tribunalul București - Secția I Penală, prin sentința penală nr. 931 din 01.09.2022, și Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, prin decizia penală nr. 129 din 15.03.2023, au reținut că „mandatul de executare a pedepsei închisorii nu rămâne fără obiect înainte de executarea de către persoana condamnată a pedepsei pe teritoriul Italiei și după informarea de către statul italian că pedeapsa a fost executată sau că a intervenit o cauza legală care nu mai permite continuarea executării pedepsei sau eventual continuarea executării pedepsei pe teritoriul României sau a altui stat din Uniunea Europeana, în cazul în care persoana condamnată ar evada sau s-ar sustrage de la executarea pedepsei pe teritoriul statului italian.”
La data de 28.03.2024, a fost depusă o copie a hotărârii Tribunalului de supraveghere Bari nr. 599/2024, potrivit a fost finalizată executarea pedepsei recunoscută de Curtea de Apel din Bari, Secția III Penală, la data de 27.11.2020, irevocabilă la data de 22.12.2020.
Prin urmare, Curtea de Apel București a constatat că, la acest moment procesual, ulterior pronunțării soluției contestate, au dispărut motivele de fapt care au condus la stabilirea cu autoritate de lucru judecat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel din Bari, Secția III Penală la data de 27.11.2020, irevocabilă la data de 22.12.2020 nu constituie un impediment pentru a pune în executare pedeapsa la care inculpata A a fost condamnată prin sentința penală nr. 1057/29.11.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, în dosarul nr. x/1/2015.
Ca atare, Curtea de Apel București a apreciat că, la acest moment procesual, pedeapsa de 4 ani închisoare la care contestatoarea a fost condamnată prin sentința penală nr. 1057/29.11.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, în dosarul nr. x/1/2015 a fost executată.
În acest sens, completul de judecată a reținut că „trebuie să se constate că pedeapsa închisorii cu suspendarea executării reprezintă o pedeapsă în sensul art. 54 din CAAS, întrucât sancționează comportamentul ilicit al unei persoane condamnate. Respectiva pedeapsă trebuie considerată ca fiind „în curs de executare” din momentul în care condamnarea a devenit executorie și în timpul termenului de încercare. Ulterior, după expirarea termenului de încercare, pedeapsa trebuie considerată „executată” în sensul aceleiași dispoziții.” (În cauza C 288/05).
Or nu poate fi considerată întemeiată formularea unei contestații la executare privind deducerea unei perioade de privare de libertate dintr-o pedeapsă care a fost deja executată.
Într-adevăr, „în ipoteza neaplicării de către instanța competentă a dispozițiilor legale referitoare la computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate din pedeapsa închisorii, persoana în cauză are dreptul de a formula contestație la executare, conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen., invocând situația în care se află ca și cauză de micșorare a pedepsei” (Decizie Nr. 61/2022 din 24 februarie 2022 a Curții Constituționale), însă pentru a se proceda la deducere este necesar ca una dintre faptele concrete să fie în curs de executare în caz contrar soluția instanței ar avea un efect ipotetic și iluzoriu.
Concluzionând, atât timp cât în cauza dedusă judecății există un impediment la executare dat de principiul „non bis in idem”, indiferent de motivele care au condus la refuzul autorităților italiene de predare a contestatoarei A, dispunându-se recunoașterea sentinței penale nr. 1057/29.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a executării în Italia a pedepsei rezultante impuse contestatoarei, completul de judecată are în vedere că „riscul oricărei greșeli făcute de organul de urmărire penală sau de o instanță trebuie suportat de stat, iar erorile nu trebuie remediate în detrimentul persoanei în cauză” (a se vedea Radchikov împotriva Rusiei, nr. 65.582/01, pct. 50, 24 mai 2007).
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală la data de 11.02.2025, sub nr. x/1/2025, petenta A a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c teza a II-a C. proc. pen. și decizia penală nr. 282/CO din 9 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul nr. x/3/2020*.
În susținere, petenta a arătat că, pedeapsa la care a fost condamnată în România a fost executată, conform ordonanței nr. 2024/x emisă de Tribunalul de Supraveghere din Bari.
Prin decizia penală nr. 282/CO din 9 iulie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală a constatat, cu autoritate de lucru judecat, că pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1057 din 29.11.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, în dosarul nr. x/1/2015, definitivă prin decizia penală nr. 284 din 27.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de x Judecători (recunoscută prin sentința pronunțată la data de 27.11.2020 de Curtea de Apel din Bari, Secția III Penală, în dosarul nr. x/2020) a fost execută.
Având în vedere că, în considerente, instanța a menționat și posibilitatea formulării unei noi contestații la executare în baza art. 598 alin. (1) lit. c teza a II-a C. proc. pen., petenta A a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să lămurească situația formelor de executare emise în baza hotărârii de condamnare, respectiv sentința penală nr. 1057/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 284/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de x Judecători.
Verificând, în prealabil, competența de soluționare a contestației la executare, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
În cazul condamnărilor pronunțate, în primă instanță, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 553 alin. (2) C. proc. pen., după caz, instanța de executare este Tribunalul București sau tribunalul militar.
Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face, conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen., „când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei”, iar potrivit art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen., „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.”
Confom dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevazute la alin. (1) lit. a, b) si d), contestația se face, după caz, la instanta prevazută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau 6 (instanța în a cărei circumscriție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c, la instanța care a pronunțat hotararea ce se execută. În cazul în care nelamurirea priveste o dispozitie dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casatie, competența revine, dupa caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca atare, așa cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 598 și următoarele C. proc. pen., contestația la executare, permite soluționarea incidentelor ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă, astfel, rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, iar competența de soluționare revine, de regulă, instanței de executare.
În cauză, prin decizia penală nr. 282/CO din 9 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, constatând că pedeapsa de 4 ani închisoare a fost executată, a admis contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și A și a respins contestația la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d C. proc. pen. de contestatoarea A, privind deducerea măsurilor preventive dispuse în alte cauze, considerând că nu se poate efectua deducerea unei perioade de privare de libertate dintr-o pedeapsă deja executată, fără a se pronunța asupra formelor de executare aferente, respectiv MEPI nr. x din 27.11.2019 emis de Tribunalul București – Secția I Penală și mandatul european de arestare nr. y/27.11.2019 emise pe numele condamnatei A.
Întrucât, Înalta Curte de Casație și Justiție nu este instanță de executare, iar prin decizia penală nr. 282/CO din 9 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul nr. x/3/2020* s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatei A este executată, competența lămuririi formelor de executare emise pe numele acesteia revine Curții de Apel București, Secția a II-a penală, conform art. 598 alin. (1) lit. c C. proc. pen.
Față considerentele expuse, apreciind că se impune lămurirea deciziei penale nr. 282/CO din 9 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/3/2020*, cu privire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/27.11.2019 și mandatul european de arestare nr. y/27.11.2019, Înalta Curte va trimite contestația la executare formulată de petenta A împoriva deciziei penale nr. 282/CO din 9 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul nr. x/3/2020*, la Curtea de Apel București Secția a II-a penală, spre competentă soluționare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Trimite contestația la executare formulată de petenta A împoriva deciziei penale nr. 282/CO din 9 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul nr. x/3/2020*, la Curtea de Apel București Secția a II-a penală, spre competentă soluționare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2025.