Asupra cererii de strămutare;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală la data de 04.11.2024, petentul A a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/211/2023 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori.
În motivarea cererii petentul, a arătat, în esență, că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj investiți cu soluționarea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 1187/13.09.2024 a Judecătoriei Cluj Napoca este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, având în vedere că s-a împăcat cu părțile vătămate, astfel încât nu are nicio calitate în dosar, fiind condamnat ilegal, precum și faptul că avocatul părții vătămate B a fost și avocat al inculpatului C, astfel că sentința este nulă.
A mai arătat că pe parcursul urmăririi penale în anul 2018, dosarul a fost clasat datorită lipsei calității sale, iar în anul 2023 a fost trimis în judecată, fără a exista probe care să susțină acuzarea.
Având în vedere că există o rea credință în judecarea dosarului, solicită strămutarea acestuia la o curte de apel învecinată.
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori a fost înregistrat dosarul nr. x/211/2023, având ca obiect apelul declarat de către inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 1187/13.09.2024 a Judecătoriei Cluj Napoca.
În informațiile solicitate potrivit art. 73 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, apreciindu-se că nu este incident niciunul dintre cazurile de strămutare prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., magistrații Curții de Apel Cluj, în mod obiectiv își desfășoară activitatea cu respectarea strictă a cerințelor principiului imparțialității, neexistând niciun temei pentru a se dispune strămutarea cauzei. De aceea, motivele invocate în cerere nu sunt de natură să justifice strămutarea cauzei la o altă curte de apel.
Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
În situația în care judecarea unei cauzei penale nu se poate realiza în bune condiții la o anumită instanță, din anumite motive expres prevăzute de lege, legiuitorul a prevăzut posibilitatea strămutării cauzei la o altă instanță.
Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Prioritar, în ceea ce privește titularii dreptului de a formula cerere de strămutare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 72 alin. (1) C. proc. pen., strămutarea poate fi cerută de părți, de persoana vătămată sau de procuror.
Astfel, se constată îndeplinită această condiție, petentul A având calitatea de apelant în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de strămutare.
De asemenea, se constată că au fost respectate și exigențele disp. art. 73 alin. (2) și 3 C. proc. pen., în sensul că petentul a fost încunoștințat cu privire la termenul acordat în vederea soluționării cererii de strămutare, dar și cu privire la posibilitatea de trimite memorii și de a se prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cererii de strămutare.
Prin cererea de strămutare, petentul A a invocat cazul de strămutare privind existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, având în vedere că s-a împăcat cu părțile vătămate, neavând nicio calitate în dosar și în lipsa vreunei probe a fost condamnat ilegal, precum și faptul că avocatul părții vătămate a apărat și interesele juridice ale coinculpatului.
Strămutarea este un remediu procesual prin care se asigură buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.
Cu referire la termenul „suspiciune rezonabilă”, în ceea ce privește strămutarea, Înalta Curte reține că prin acesta se înțelege existența unor date sau informații de natură să convingă un observator obiectiv și nepărtinitor că imparțialitatea judecătorilor unei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei și calității părților.
În ceea ce privește noțiunea de imparțialitate, Înalta Curte reține că principiul imparțialității justiției derivă din principiului legalității și presupune ca organele judiciare să fie neutre, obiective și caracterizate de „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în analiza conceptului de imparțialitate (Cauza Piersack contra Belgiei). În acest sens, s-a statuat că imparțialitatea este necesar a fi analizată atât din punct de vedere subiectiv (luându-se în considerare interesele sau convingerile personale ale unui anumit judecător într-o anumită cauză), dar și din punct de vedere obiectiv (atunci când se stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere).
Totodată, trebuie precizat că motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.
Examinând cauza în raport de aceste considerațiuni teoretice și faptice, se constată că motivele invocate prin cererea de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților. Astfel, nu au fost invocate și nici identificate date sau informații din care să rezulte încălcarea dreptului la un proces echitabil sau că judecata nu ar fi realizată de o instanță independentă și imparțială.
Motivul, care în opinia petentului ar impune strămutarea cauzei, constă, în esență, în faptul că acesta a fost condamnat pe nedrept, precum și modalitatea greșită prin care instanța de apel a interpretat și administrat probele de la dosar.
Analizând acest motiv de strămutare, Înalta Curte îl apreciază nefondat. Astfel, reține că modul de instrumentare sau de soluționare a unei cauze nu poate constitui, în lipsa unor alte argumente temeinice și solide, motiv de strămutare a unei cauze și nu pot da naștere unor suspiciuni obiective de parțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe în absența unor dovezi obiective, cu un grad ridicat de certitudine, care să coroboreze susținerile petentului și să fundamenteze temerea că judecarea cauzei de către acea instanță s-ar realiza într-un climat marcat de părtinire.
Așadar, în procedura strămutării nu pot fi analizate aprecierile petentului privind soluția de condamnare pronunțată în cauză, modalitatea de soluționare a acesteia, aplicarea unor norme procesual penale sau de drept penal, modalitatea de administrare a probelor sau felul în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească. O interpretare contrară ar transforma instanța care soluționează cererea de strămutare într-o instanță de control judiciar, chestiune inadmisibilă în acest cadru procesual.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 237/2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 539 din 28 iulie 2003, a statuat că strămutarea nu este o procedură de soluționare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenței teritoriale a instanței de judecată, pentru asigurarea desfășurării normale a procesului.
Practic, prin cererea de strămutare, petentul A formulează critici cu privire la soluția pronunțată de instanță, în sensul condamnării acestuia. Or, această critică poate fi analizată, în limitele legii, cu ocazia declarării unor căi ordinare sau extraordinare de atac, remedii procesuale garantate prin dispozițiile art. 129 din Constituția României.
Cu privire la critica vizând existența unor suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj ar fi afectată, întrucât avocatul părții vătămate a apărat și interesele juridice ale coinculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, nefiind susținută de argumente de natură obiectivă care să ducă la concluzia că imparțialitatea judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj ar fi viciată.
Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele asupra cărora este chemată să se pronunțe în cererea de strămutare nu țin de existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Cluj ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților. În realitate, nemulțumirea petentului vizează soluția pronunțată în cauza în care acesta a avut calitatea de parte și nu este susceptibilă în a conduce la soluția de admitere a cererii de strămutare.
Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/211/2023 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/211/2023 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2024.