Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2025, reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat instanței:
Obligarea Guvernului României de îndată să efectueze operațiunea juridică de punere în aplicare a Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 31 din 02.12.2024 publicată în Monitorul Oficial nr.1214 din 03.12.2024 deoarece dorește punerea în realizare efectivă a dreptului său fundamental prevăzut în art. 36 alin. (1) din Constituția României, de a-și exercita votul liber în turul al II-lea al scrutinului prezidențial început în anul 2024.
Suspendarea de la executare a actului administrativ normativ intitulat Hotărârea de Guvern nr. 17/2025, privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 72/29.01.2025.
Anularea actului administrativ normativ intitulat Hotărârea de Guvern nr. 17/2025, privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 72/29.01.2025,
Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantul în acest proces.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 183 din 16 mai 2025 a Curții de Apel București– Contestații Electorale s-a admis exceptia de necompetență generală a instantelor judecătorești, cu privire la primul capat de cerere, invocată din oficiu de către instanță.
S-a respins primul capăt de cerere, ca inadmisibil.
S-au respins în consecință și celelalte capete de cerere formulate de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibile.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței nr. 183 din data de 16.05.2025 pronunțate de Curtea de Apel Bucuresști a declarat recurs reclamanta A.
Recursul a fost declarat în contradictoru cu pârâta Curtea Constituțională a României.
În susținerea cererii de recurs s-a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea sentinței neavând nicio legătură cu argumentele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată privind caracterul de act administrativ-jurisdicțional definitiv, obligatoriu și general al Hotărârii nr. 31 din data de 02.12.2024 a Curții Constituționale a României și dreptul reclamantei, ca persoană vătămată, de a se adresa instanței.
Totodată, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
S-a arătat că dreptul său de a se adresa instanței de contencios administrativ cu acțiune împotriva actului administrativ normativ intitulat H.G. 17/2025 și pentru punerea în aplicare a Hotărârii nr.31/2024 a CCR se bazează pe art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 21 art. 52 și art. 126 alin. (6) din Constituția României, art. 47 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art. 11 ultima teză, din Legea nr. 47/1992, art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ex. Bellet contra Franța, Golder contra Regatului Unit etc.
Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 31 din 2 decembrie 2024 este un act administrativ normativ, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, este un act emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării și executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 31 din 2 decembrie 2024 nu privește relația dintre Curtea Constituțională și Parlamentul României, nu este un act de comandament cu caracter militar, ci un act administrativ jurisdicțional.
Pentru ca Hotărârile Curții Constituționale date în aplicarea Legii nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României și orice altă hotărâre dată de Curtea Constituțională în materiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții constituționale, să poată fi puse în aplicare trebuie urmată calea contenciosului administrativ prin „obligația de a face".
Anularea/supendarea HG nr. 17/2025 este intrinsecă și necesară în procesul punerii în aplicare a Hotărârii nr. 31/2024 a Curții Constituționale a României.
Instanța de fond în mod eronat a omis prevederile art. 11 alin. (3) teza ultimă a Legii nr. 47/1992, privind obligativitatea hotărârilor C.C.R. cum e Hotărârea nr.31/2024, precum și de celelalte argumente din cererea de chemare în judecată, iar soluția de admitere a excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești și respingerea cererii ca nefiind de competența instanțelor judecătorești este nelegală, ea reprezintă o denegare de dreptate, interzisă de art. 5 alin. (2) Cod de procedură civilă.
Față de toate aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea Hotărârii nr. 183 din data de 16.05.2025 pronunțată de completul electoral C6 în dosarul nr. x/2/2025 și, în temeiul art. 497 alin. (1) Cod de procedură civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, una dintre secțiile de Contencios Administrativ și fiscal, pentru distribuire într-un complet de fond cu specializare contencios administrativ.
Prin cererea formulată în data de 23 mai 2025, recurenta – reclamantă a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu interpretarea, prin intermediul mecanismului prevăzut de art. 519 C. proc. civ., a dispozițiilor art. 20 art. 11 alin. (3), art. 142 art. 146 lit. f din Constituție, art. 1 3 și 37 din Legea nr. 47/1992 și art. 3 din Legea nr. 370/2004 în sensul în care exclud sau nu exclud de plano intervenția puterii judecătorești prin instanțele judecătorești, altele decât cele penale, cu privire la examinarea legalității unei decizii de anulare a alegerilor prezidențiale precum cea în discuție, ca urmare a contestării acesteia de un reclamant, alegător cu drept de vot.
Având în vedere că în practica judiciară au apărut situații și opinii juridice diferite, se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru interpretarea prevederilor textelor indicate privind examinarea de o instanță judecătorească a legalității unei decizii/hotărâri de anulare a alegerilor prezidențiale, având în vedere că Legea nr. 47/1992 restricționează acest drept, iar dreptul unional garantează un drept fundamental.
4. Apărările formulate de intimat/ă
Intimații nu au formulat întâmpinări la motivele de recurs.
5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
5.1. Deliberând asupra cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și justiție cu dezlegarea chestiunii de drept a interpretării dispozițiilor art. 20 art. 11 alin. (3), art. 142 art. 146 lit. f din Constituție, art. 1 3 și 37 din Legea nr. 47/1992 și art. 3 din Legea nr. 370/2004 în sensul în care exclud sau nu exclud de plano intervenția puterii judecătorești prin instanțele judecătorești, altele decât cele penale, cu privire la examinarea legalității unei decizii de anulare a alegerilor prezidențiale precum cea în discuție, ca urmare a contestării acesteia de un reclamant, alegător cu drept de vot, instanța de recurs constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării, față de prevederile art. 519 C. proc. civ.
Reține Înalta Curte că pentru a fi admisibilă cererea de sesizare, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, ce necesită rezolvarea de principiu a chestiunii de drept în procedura hotărârii prealabile, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu, ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei.
Or, în speța dedusă judecății, nu există o astfel de problemă de drept, fiind criticată modalitatea în care judecătorul fondului a verificat limitele competenței instanțelor judecătorești la speța concretă dedusă judecății, problema de drept ridicată vizând aplicarea unor texte de lege cu caracter general ce ar fi aplicabile în stabilirea competenței.
Totodată, Înalta Curte mai reține că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile, indiferent dacă privește o normă de drept material sau o normă de drept procedural, este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, condiție, de asemenea, neîndeplinită, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare în dezlegarea excepției invocate din oficiu de instanța de recurs.
5.2. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții Constituționale a României, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele motive.
Instanța de recurs reține că prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, recurenta – reclamantă a solicitat instanței de contencios administrativ, în principal, să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să efectueze operațiunea juridică de punere în aplicare a Hotărârii Curții Constituționale a României nr. 31 din data de 2.12.2024 publicată în Monitorul Oficial nr.1214 din 03.12.2024 prin care s-a confirmat și validat primul tur de scrutin din 24 noiembrie 2024 pentru alegerea Președintelui României.
De asemenea, s-a solicitat, în contradictoriu cu același pârât, suspendarea și anularea Hotărârii de Guvern nr. 17/2025 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025.
Prin sentința recurată Curtea de Apel București – Contestații electorale, a constatat necompetența generală a instanțelor judecătorești potrivit art. 129 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., reținând că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze în favoarea instanțelor judecătorești nicio competentă în ceea ce privește hotărârile pronunțate de Curtea Constituțională în materia alegerilor prezidențiale, cerea de chemare în judecată fiind astfel, inadmisibilă.
Totodată, în ceea ce privește capetele de cerere accesorii privind anularea și suspendarea Hotărârii de Guvern nr. 17/2025 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea Președintelui României din anul 2025, s-a reținut, pe cale de consecință, inadmisibilitatea acestora.
Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală „rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”. Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, prin noțiunea de calitate procesuală a părților (legitimatio ad causam) se înțelege atât îndreptățirea unei persoane de a ridica pretenții și de a reclama în justiție împotriva altei persoane, cât și obligația acesteia din urmă de a se apăra și de a răspunde față de pretențiile care au fost îndreptate împotriva sa.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat sau pretins, iar calitatea procesuală pasivă o are persoana chemată în judecată și care este cel obligat în raportul juridic de drept substanțial. Sarcina indicării calității procesuale a părților în procesul civil revine reclamantului, dar instanța este obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega, de regulă, în mod valabil decât între subiectele dreptului ce rezultă din raportul dedus judecății.
Are în vedere Înalta Curte că, potrivit dispozițiilor 483 alin. (3) „Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”, rezultând că recursul are drept scop verificarea conformității hotărârii atacate cu normele legale, pentru motivele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Văzând și prevederile art. 494 C. proc. civ. care fac trimitere la dispozițiile art. 478 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora în recurs nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, nici calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi, Înalta Curte constată că pot avea calitate procesuală în calea de atac exclusiv părțile între care s-a purtat judecata la fond, respectiv reclamant și pârât, și, doar în mod excepțional intervenientul în interesul uneia dintre părți (art. 63 alin. (2) C. proc. civ.).
Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, iar în raport de cadrul procesual, părți în recurs pot fi doar recurenta – reclamantă și pârâtul Guvernul României.
În pricina de față, la judecata în primă instanță a cauzei au participat reclamanta A și intimatul-pârât Guvernul României, raportul juridic dedus judecății vizând obligarea pârâtului la punerea în executare/aplicare a Hotărârii nr. 31 din 2.12.2024 prin care Curtea Constituțională a României a confirmat și validat rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României din primul 3 tur de scrutin de la data de 24 noiembrie 2024.
Constată Înalta Curte că pe calea recursului, recurenta – reclamantă a solicitat casarea hotărârii exclusiv în contradictoriu cu Curtea Constituțională a României care, deși a adoptat hotărârea nr. 31 din data de 2.12.2024, nu a fost chemată în judecată prin cererea prin care a fost învestită instanța de contencios administrativ și nu a fost parte a raportului juridic dedus judecății la fond de recurenta – reclamantă.
Prin dispozițiile 494 coroborate cu cele ale art. 478 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. legiuitorul instituie o limitare obiectivă a posibilității reclamantei de a modifica în recurs cadrul procesual prin introducerea pârâtei Curtea Constituțională a României, deoarece, ca orice alt drept, și accesul liber la justiție poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în așa fel încât prin valorificarea lui să nu se aducă atingere drepturilor altor titulari, în aceeași măsură ocrotite prin lege.
Constatând că motivele de recurs sunt formulat exclusiv în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României, recurentei – reclamante revenindu-i obligația instituită de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. b C. proc. civ. de a preciza intimații în cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și va respinge recursul în consecință.
6.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 494 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 36 și ale art. 478 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții Constituționale a României și să respingă cererea de recurs ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de recurenta – reclamantă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții Constituționale a României, invocată din oficiu.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A împotriva sentinței civile nr. 183 din 16 mai 2025 a Curții de Apel București– Contestații Electorale, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 26 mai 2025.