Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba - Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale dc sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Osimertinib (denumire comercială Tagrisso) pentru indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar tratament de linia a 5-a.
- în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul ffww.ms.ro la data de 04.09.2018.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 185 din 25 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Sănătății.
Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății.
Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a acestora, invocate în ceea ce-i privește, de către fiecare dintre pârâții: Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.
A fost respinsă excepția prematurității acțiunii invocată de către pârâtul Guvernul României.
A fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.
A fost obligată pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România să inițieze, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor sau neincluderea Medicamentului Osimertinib (denumire comercială Tagrisso), în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru indicația terapeutică ”adenocarcinom pulmonar tratament de linia a 5-a”.
A fost respinsă în rest acțiunea.
3. Cererile de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs pârâții Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.
3.1 Prin motivele de recurs formulate, pârâtul Guvernul României a arătat că a declanșat acest demers procesual în vederea clarificării opozabilității efectelor dispozitivului sentinței civile atacate, față de Guvernul României, în temeiul art. 488 alin. (l) pct. 6 C. proc. civ.
A precizat că obligația stabilită în sarcina Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, deși distinctă/independentă, se află într-un determinism juridic ce necesită a fi clarificat pe calea superioară a judecații cauzei.
În acest moment, unica autoritate obligată la demararea procedurii de executare a obligației din sentința contestată este A.N.M.D.M.R. care, potrivit reglementărilor legale în vigoare, are atribuții și competențe aplicate/directe/specifice privind inițierea procedurii de evaluare a medicamentului propus analizei, din punct de vedere al tehnologiilor medicale în vederea includerii sau neincluderii medicamentului Osimertinib (denumire comercială Tagrisso) în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală pentru indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar tratament de linia a 5-a.
Față de toate acestea, a solicitat instanței să constate că dispozițiile din sentința civilă atacată nu au opozabilitate concretă față de Guvernul României, pentru toate argumentele expuse în faza de fond a soluționării cauzei.
3.2 Prin motivele de recurs formulate de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat/aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză.
În esență, în motivare, a arătat că instanța de fond nu a analizat dosarul raportându-se la exigențele actelor normative relevante - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014.
Procedând astfel, instanța nu a luat în considerare apărările sale, pronunțând o hotărâre neconformă realității de drept și de fapt ale speței deduse judecății.
La fondul cauzei, a prezentat situația de fapt și de drept a medicamentului, în primul rând faptul că indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar tratament de linia a 5-a este o utilizare off-label în afara indicațiilor terapeutice aflate în RCP.
De asemenea, faptul că, începând cu data de 3 septembrie 2022, prin Ordonanța Guvernului nr. 37/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și stabilirea unor alte măsuri în domeniul sănătății, a fost introdus art. 243 ind. 1 prin care se prevede în mod imperativ că evaluarea medicamentelor în vederea includerii în Listă poate fi inițiată numai pentru indicațiile care au fost aprobate de către Agenția Europeană a Medicamentului sau Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și care se regăsesc în rezumatul caracteristic al produsului.
În conformitate cu Ordinul nr. 861/2014, există mai multe etape în vederea luării deciziei și propunerii Ministerului Sănătății de includere a unui medicament în Lista de medicamente compensate.
Mai mult decât atât, pentru ca un medicament să poată fi inclus pe listă cu o extindere de indicație, acesta trebuie supus mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale de către deținătorul autorizației de punere pe piață sau reprezentantul legal al acestuia, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014.
Conform Anexei nr. 3 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 privind documentația care trebuie depusă de solicitanți, instrumentele metodologice utilizate în procesul de evaluare, în vederea includerii în Listă, solicitantul trebuie să depună o cerere la sediul ANMDMR, în atenția structurii de specialitate pentru evaluarea tehnologiilor medicale, care este însoțită, împreună cu următoarele documente:
a) rapoartele de evaluare a tehnologiilor medicale realizate de către agențiile autorizate din Franța, Marea Britanie și Germania;
b) datele necesare calculului costurilor terapiei, așa cum sunt ele prevăzute în tabelul nr. 1 din anexa nr. 2 la ordin;
c) rezumatul caracteristicilor produsului aprobat de ANMDMR sau, după caz, prin procedura centralizată, de către Comisia Europeană, prin Agenția Europeană a Medicamentului;
d) dovada compensării în statele membre ale Uniunii Europene; linkul/linkurile pe care se poate verifica statutul de compensare sau, în cazul în care aceste informații nu sunt publice, se depune o declarație pe propria răspundere a deținătorului autorizației de punere pe piață;
e) prețul aprobat de către Ministerul Sănătății;
g) exprimarea intenției deținătorului autorizației de punere pe piață de a se angaja într-un mecanism cost – volum sau cost-volum – rezultat în cazul în care punctajul calculat individual este corespunzător pentru includerea condiționată în Listă.
Mai mult decât atât, deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus la sediul ANMDMR, în condițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, nicio cerere de evaluare a medicamentului ca monoterapie pentru indicația adenocarcinom (cancer) pulmonar tratament de linia a 5-a, în vederea includerii acestuia în Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. b din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 prin "DCI compensată cu extinderea indicației" se înțelege "DCI care este cuprinsă în Listă și pentru care se solicită evaluarea pentru includerea unei indicații noi;".
De asemenea, în Tabelul nr. 4 și în Tabelul nr. 7 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 sunt menționate criteriile de evaluare a DCI compensată cu extindere de indicație.
Includerea medicamentelor în Lista medicamentelor compensate presupune obligatoriu îndeplinirea procedurii administrative mai sus-menționate, instituite prin Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, prin care se face aplicabilitatea prevederilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Etapa de evaluare administrativ-științifică a documentației medicamentului pentru care se solicită includerea pe listă medicamentelor compensate se realizează în condițiile art. 6 din OMS nr. 861/2014, este obligatorie, are caracter imperativ și ca atare nu se poate deroga de la aceasta.
Organizarea și gestionarea serviciilor de sănătate, precum și alocarea resurselor care le sunt acordate intră în sfera de competență a statelor membre. Astfel, art. 4 alin. (3) din Directiva 2001/83 și art. 1 al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente subliniază că dispozițiile acestor instrumente nu afectează competențele autorităților statelor membre cu privire la stabilirea prețurilor medicamentelor sau la includerea acestora în domeniul de aplicare al programelor naționale de asigurări de sănătate, elaborate pe baza condițiilor de sănătate, economice și sociale.
A invocat în fundamentarea recursului și hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Uniunii Europene (Camera a zecea) din data de 23 septembrie 2020, pronunțată în cauza în cauza T-549/191, prin care s-a reținut că marja de apreciere amintită implică analiza oportunității derivând din capacitatea pe care o are autoritatea publică de a alege dintre mai multe situații posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Oportunitatea se află deci în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile în cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge Ia orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.
A mai precizat că nu este pertinentă referirea părții intimate - reclamante la pretinsul efect pozitiv al autorității de lucru judecat provizoriu asociat de aceasta unor hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță, fie de Curtea de Apel Galați într-o acțiune în fond, fie de Curtea de Apel București în cerere de ordonanță președințială.
Astfel, art. 430 alin. (3) C. proc. civ. prevede expres că "Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului". În consecință, hotărârile judecătorești prin care se soluționează cereri de ordonanță președințială nu se bucură de efectul autorității de lucru judecat în raport de acțiunile de fond.
În plus, în esență, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Lucrul judecat atrage deci exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință.
Față de cele expuse, a solicitat să se admită recursul ANMDMR, respectiv să se dispună casarea sentinței civile ca fiind nelegală din prisma aplicării greșite a cadrului legislativ din speța de față.
4. Apărările intimaților
Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat admiterea recursului formulat de ANMDMR, casarea sentinței civile recurate, iar în rejudecare să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul Guvernul României este nefondat.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., în considerentele hotărârii, se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Or, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept invocate de părți, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.
Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul, dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de una dintre părți, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.
Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.
Totodată, sunt nefondate și criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Instanța de control judiciar reține că întregul mecanism de evaluare realizat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca autoritate de specialitate, reprezintă o etapă a procedurii de includere în listă a medicamentelor precum cel în discuție în prezenta cauză, iar faptul că intimata-reclamantă a chemat în judecată toate autoritățile publice pârâte demonstrează că a înțeles să solicite obligarea fiecăreia dintre acestea la îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, potrivit competențelor stabilite de lege în cadrul desfășurării acestei proceduri.
Prin urmare, întrucât pârâtul Guvernul României are atribuții în materia dedusă judecății, iar reclamanta a solicitat obligarea tuturor autorităților implicate în procedură la includerea în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, a medicamentului pentru indicația terapeutică indicația terapeutică adenocarcinom (cancer) pulmonar tratament de linia a 5-a, și având în vedere atribuțiile ce revin fiecărui pârât în etapa corespunzătoare a procedurii în discuție, potrivit competențelor legale, susținerile recurentului sunt neîntemeiate.
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă ANMDMR, este nefondat.
Potrivit art. 8 din Ordinul nr. 861/2014, „Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale poate iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă în următoarele situații:
a) DCI-uri corespunzătoare medicamentelor care prezintă modificări în ceea ce privește siguranța;
b) DCI-uri corespunzătoare medicamentelor care și-au schimbat statutul la eliberare, de la medicamente eliberate numai pe bază de prescripție medicală la medicamente eliberate fără prescripție medicală;
c) DCI-uri noi, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere;
d) DCI-uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere;
e) DCI-uri deja compensate în ordinea valorică (a impactului bugetar) și a numărului de unități (la impact egal) de medicamente eliberate și decontate numai pe bază de prescripție medicală la nivelul anului precedent, din bugetul alocat (Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate - FNUASS).”
Or, atât timp cât procesul de evaluare a tehnologiilor medicale în scopul de a asigura accesul bolnavilor la medicamente trebuie să fie unul continuu, iar Ministerul Sănătății a recunoscut necesitatea decontării medicamentelor pentru indicații terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, prin elaborarea unui proiect de ordin în acest sens, rezultatele terapiei cu medicamentul sus-menționat pentru astfel de indicații fiind confirmate de evoluția pozitivă a stării bolnavilor, constatată de medici de specialitate, în mod corect prima instanță a apreciat că recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale avea obligația de a iniția, din oficiu, procedura de evaluare, aceasta situându-se în ipoteza de la lit. d a textului citat anterior.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge critica recurentei-pârâte conform căreia nu poate supune medicamentul în discuție procesului de evaluare, atât timp cât deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus cerere și nici nu putea iniția din oficiu procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea medicamentului în Listă pentru o astfel de indicație.
De asemenea, relevante sunt și dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 861/2014 potrivit cărora:
„(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, evaluarea tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă este un proces continuu prin care se asigură accesul bolnavilor la medicamente în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
(2) Agenția Națională a Medicamentelor și Dispozitivelor Medicale este autoritatea națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale, în conformitate cu dispozițiile prezentului ordin, și propune Ministerului Sănătății Lista, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii.
(3) În urma evaluării fiecărui medicament pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale emite decizii în conformitate cu prevederile prezentului ordin.”
Într-adevăr, Directiva Consiliului 89/105/CEE privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate vizează un mecanism de evaluare și luare a unei decizii privind includerea medicamentelor pe lista celor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate care se declanșează la solicitarea titularilor autorizațiilor de comercializare („solicitantul” potrivit art. 2 6 din Directivă), însă legislația națională de transpunere a Directivei, precum și dispozițiile art. 704 alin. (3), art. 706 alin. (1) și (4) din Legea nr. 95/2006, art. 4 și art. 5 ind. 1 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, Titlului II, pct. 3 din Anexa 2 la ordinul anterior invocat, Anexei 4 și Anexei G la Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, țin cont de acest mecanism stipulat în conținutul Directivei atunci când prevede că DAPP este cel care adresează ANMDM o cerere scrisă de evaluare a medicamentului, inclusiv sub aspectul extinderii indicațiilor terapeutice pentru DCI.
Cu toate acestea, în deplin acord cu regimul juridic al directivei, se reține că statul român nu a limitat procedura de evaluare doar la acele situații în care DAPP învestește autoritatea competentă cu o cerere scrisă, ci, prin prevederile art. 8 lit. d din Ordinul nr. 861/2014 a instituit în sarcina ANMDM, competența de a iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă în următoarele situații: d) DCI-uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere.
Astfel, împrejurarea că deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus solicitare în vederea evaluării acestuia și extinderii indicațiilor nu exclude obligația legală pe care o are ANDMR, așa cum s-a arătat mai sus, de a iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în situația în care pentru unele medicamente se recomandă indicații terapeutice noi.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, privind reforma în domeniul sănătății publice, beneficiari ai listei cu medicamente compensate sunt asigurații, iar potrivit art. 231 din Legea nr. 95/2006, „Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242
Aprecierea recurentei că în lipsa solicitării deținătorului de APP de includere în listă a medicamentului pentru indicația terapeutică de care suferă intimata-reclamanta nu poate iniția demersul contravine însuși sensului legii, pentru că nu se poate accepta ideea ca dreptul la viață și la sănătate al beneficiarilor legii să fie condiționat exclusiv de manifestarea de voință a deținătorului de APP, iar asigurații să nu aibă nici posibilitatea de a cere autorității competente să procedeze din oficiu la evaluarea unui medicament pentru o anumită indicație terapeutică.
De altfel, instanța de recurs reține că art. 34 din Constituția României prevede că:
„(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii”
De asemenea, potrivit art. 22 alin. (1) din Constituție, ,,(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate”.
Aceste drepturi sunt garantate și de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și implică obligația pozitivă a Statelor de a proteja dreptul la viață, aceasta nefiind limitată doar la abținerea de la a lua viața în mod intenționat și nelegal, ci implicând de asemenea și sarcina de a adopta măsurile necesare pentru a apăra viața celor aflați sub jurisdicția lor (a se vedea Hotărârea Curții pronunțată în cauza L.C.B. c. Regatului Unit, 9 iunie 1998, par. 36, precum și Hotărârea Curții pronunțată în cauza Panaitescu c. României, 10 aprilie 2012, par. 27), neputându-se condiționa efectiva executare a obligației pozitive a Statelor de manifestarea de voință pur potestativă a deținătorului de APP de a solicita ANMDMR declanșarea procedurii de evaluare.
Or, nu se poate susține că asigurații, în calitate de beneficiari ai serviciilor medicale, nu pot să solicite ANMDM să procedeze din oficiu la declanșarea procedurii de evaluare, cu atât mai mult cu cât art. 8 lit. d din Ordinul nr. 861/2014 conferă acestei autorități această posibilitate.
Astfel, Înalta Curte constată că toate criticile recurentei-pârâte sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de pârâtul Guvernul României și de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 185 din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Alba – Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâtul Guvernul României și de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 185 din 25 octombrie 2023 a Curții de Apel Alba – Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.