Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 20.12.2022, sub număr unic de dosar x/59/2022, reclamantul A a formulat acțiunea în contencios administrativ, solicitând următoarele:
1. repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV, pct. 13 din OUG nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 lei, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:
2. obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanților, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004);
3.obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3 alin. (2) din OG nr. 13/2011);
4. obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004); precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 29 alin. (1) și 3 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1) - 5 din Legea nr. 554/2004 a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din OUG nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.(...), respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din OUG nr.130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 Iei, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și 2, art. 5 6 alin. (2), art. 61 alin. l, art. 115 alin. (4) și 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. l, art. 147 alin. (4) din Constituția României.
La data de 20.01.2023, Casa Județeană de Pensii Timiș a formulat cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș, la acțiunea înregistrată în prezentul dosar, pentru ca, în cazul în care instanța va admite cererea reclamantului A, chemații în garanție să fie obligați la restituirea sumelor reținute în perioada 01.01.2022 - 27.12.2022, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, din pensia sus-numitului reclamant și virate de instituția pârâtă la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare, potrivit solicitării reclamantului A, precum și la plata cheltuielilor de judecată către acesta.
Prin încheierea din data de 19.04.2023, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale a pasive a pârâtului Guvernul României; a respins excepția lipsei calității procesuale a pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș; a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea cerințelor legale referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României; a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare de pârâtul Guvernul României; a admis, în principiu, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș față de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a dispus introducerea în cauză a acestei instituții, în calitate de chemat în garanție; a respins, ca fiind inadmisibilă în principiu, cererea ce chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș în ceea ce privește Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș, aceasta neavând drepturi și obligații raportat la obiectul cauzei; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate; a respins cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale a României, ca fiind rămasă fără obiect.
2. Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Timișoara – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința civilă nr. 359 din 14 iunie 2023, a admis excepția lipsei parțiale de interes a acțiunii și a respins ca lipsit de interes petitul 2 din acțiunea formulată de reclamantul A, petit ce are ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 lei, precum și petitul 4 din acțiunea formulată, petit având ca obiect obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensie.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Casa Județeană de Pensii Timiș și chematul în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
A obligă pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexare cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 lei, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
A obligat chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, să plătească pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș, dobânzile legale penalizatoare și sumele cuvenite reclamantului cu titlul de indexare cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 lei, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.
A respins în rest cererea de chemare în judecată.
A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
3. Cererile de recurs ce fac obiectul prezentei judecăți
3.1. Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 4/2023, respectiv a dispozițiilor referitoare la modalitatea de restituire a sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate reținute în temeiul normelor declarate neconstituționale prin Decizia nr. 650/2022 a Curții Constituționale.
În acest context, a menționat că prin OUG nr. 4/2023 a fost creat cadrul legal care reglementează procedura administrativă de restituire, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii, a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoane fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la 1 ianuarie 2022-27 decembrie 2022 inclusiv.
Invocând dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) și (5) din OUG nr. 4/2023, a precizat că există temei legal în baza căruia să fie restituite sumele reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile care depășesc 4.000 lei pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei, aferente perioadei 01.01.2022-27.12.2022, iar obligarea sa la plata dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexare cu rata inflației, este total nejustificată.
3.2. Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.
Astfel, în cadrul motivelor de recurs, într-o primă critică, recurenta-chemată în garanție a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție prin raportare la instituția chemării în garanței reglementată de art. 72 C. proc. civ. În acest context, a invocat Decizia nr. 10/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii și a precizat către între CNAS și titularul cererii de chemare în garanție din prezenta cauză nu există nicio obligație legală sau contractuală de garanție ori despăgubire, astfel încât, prin prisma deciziei anterior citate, cererea de chemare în garanție a CNAS este inadmisibilă.
De asemenea, recurenta a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, arătând că obiectul acțiunii reclamantului constă în obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 01 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului și stabilește dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale, să introducă acțiune la instanța de contencios administrativ.
Or, emitentul ordonanțelor este Guvernul, Casa Națională de Asigurări de Sănătate neavând nicio atribuție în acest sens, nefiind nici inițiator și nici avizator al ordonanței, motiv pentru care a considerat că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în prezenta cauză nefiind justificată legitimarea sa procesuală pasivă.
Totodată, a criticat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale penalizatoare și a sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de indexare cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate.
Astfel, a menționat că atât în materie fiscală, cât și în materie civilă, plata dobânzilor este legată de existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, cu observarea laturii subiective, respectiv a formei de vinovăție.
Față de pretenția dedusă judecății, a învederat că în speță nu există o legătură de cauzalitate între obligația de restituire a contribuției de asigurări sociale de sănătate și plata dobânzilor și actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în condițiile în care aceasta nu poate fi obligată la plata dobânzilor și actualizărilor solicitate cu atât mai mult cu cât admiterea excepției de neconstituționalitate prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022 s-a făcut pe considerentul că OUG nr. 130/2021 a fost adoptată fără a fi justificată urgența emiterii acesteia.
A mai arătat că la punctul nr. 39 din aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență.
De asemenea, în accepțiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență. A decide altfel înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege oricând și – ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor organice – în orice domeniu. Astfel, pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.
Or, obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depășesc 4.000 lei, a fost instituită de Guvern prin O.U.G. nr. 130/2021, motiv pentru care CNAS, ca parte a puterii executive, avea și are obligația legală de a pune în executare prevederile legale emise de puterea legislativă, neputându-se subroga în drepturile și obligațiile puterii legislative, în acest sens fiind și prevederile art. 1 alin. (4) din Titlul I al Constituției României.
Astfel, a arătat că nu se poate reține culpa CNAS, atâta timp cât legiuitorul a prevăzut în mod expres această contribuție.
De asemenea, a susținut că obligarea sa la plata dobânzilor, actualizărilor și a cheltuielilor de judecată ar avea un precedent negativ asupra bugetului FNUASS, ce are ca destinație acordarea serviciilor medicale către asigurați în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu consecința diminuării atât a pachetului de servicii medicale, medicamente și materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât și a calității serviciilor medicale acordate acestora, sens în care consideră că sunt neîntemeiate dispozițiile instanței de fond în ceea ce privește obligarea chematei în garanție CNAS la plata dobânzilor și actualizărilor solicitate.
4. Apărările formulate în recurs
Deși cererile de recurs au fost comunicate intimatului-reclamant A în termen legal, acesta nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispozițiile art. 471 ind. 1 alin. 3 C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. 2 și art. 494 din același act normativ.
Recurenta-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus note de ședință prin care a arătat că își menține toate apărările formulate în dosar.
5. Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii deduse judecății.
6. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și de chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt fondate, în următoarele limite și pentru următoarele considerente ce se vor arăta în continuare.
În cauză, intimatul-reclamant A s-a considerat vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de OUG nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 lei pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care a formulat o acțiune în condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) „Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. „(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.” [s.n.].
Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie.
În acest context, Înalta Curte constată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct.11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f2 C.fiscal], pct.12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h C. fiscal sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct.13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) C.fiscal], pct.14 [cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii” C.fiscal], pct.16 [cu referire la art. 1573 C.fiscal], pct.17 [cu referire la sintagma „precum și al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii” C.fiscal], pct.18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f2, alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (7) ind.1 C.fiscal] și pct.19 [cu referire la alin. (1) lit. a în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f2 C. fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 C.fiscal și pct. 19] din OUG nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.
În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că OUG nr.130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.
Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată OUG nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de lei în temeiul prevederilor OUG nr.130/2021, declarate neconstituționale.
Potrivit art. 1 din OUG nr.4/2023 ,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de lei. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023”.
Consecutiv adoptării OUG nr. 4/2023, prima instanță s-a învestit pe fond doar cu pretențiile formulate în cauză de intimatul-reclamant privind actualizarea cu indicele de inflație a sumelor reținute din pensie conform OUG nr. 130/2021 și dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală „Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului”, conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), „poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.
În acest context, Înalta Curte constată că recurenta-pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.
În acest sens, Înalta Curte are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.
Faptul că reținerile din pensie păgubitoare pentru reclamant au fost efectuate de Casa Județeană de Pensii Timiș nu îi conferă părții pârâte în discuție calitate procesuală pasivă în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și această pârâtă, referitor la atribuțiile conferite acesteia de lege, ci, așa cum s-a arătat, despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat operațiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire.
Nici faptul că prin OUG nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute în temeiul ordonanței declarate neconstituționale se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a fi conferit în proces calitate procesuală pasivă Casei Județene de Pensii Timiș, cu atât mai mult cu cât obiectul nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat.
Înalta Curte subliniază așadar că, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța (de urgență) declarată neconstituțională, astfel de acțiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.
Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată în contenciosul administrativ emitenții actelor administrative emise în baza ordonanței, a căror anulare s-ar cere, sau autoritățile publice în privința cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speță, dreptul de pensie originar aparținând domeniului asigurărilor sociale.
De asemenea, instanța de control judiciar subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, text potrivit căruia „Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.”.
Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004 definește contenciosul administrativ ca fiind „activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acțiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând „(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.” (alin. (5)
Se observă că, dintre acțiunile enumerate de textul legal anterior menționat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative se circumscriu definiției de la art. 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 554/2004.
În schimb, acțiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deși în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretențiile bănești prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic și asimilat.
Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acțiunea în discuție privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât și specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare / interpretare a sa strictă, limitativă.
În aceste condiții, din moment ce premisa de formulare a acțiunii o reprezintă „acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului”, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în pretenții formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanța sau ordonanța de urgență (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanțe / ordonanțe de urgență a Guvernului, ce ar fi neconstituțională, au prejudiciat partea reclamantă.
În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine să recurgă la acțiunea de drept comun / dreptul muncii / asigurărilor sociale / contencios administrativ etc. prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios și calitatea părților, cadru procesual în care va putea formula o excepție de neconstituționalitate în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituționalitate.
Prin urmare, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment procesual, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, iar, în raport cu acestea, Casa Județeană de Pensii Timiș nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce i-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparținea emitentului, în speță Guvernului României.
În sfârșit, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății – calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic – calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
În speță, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că nu există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Casa Județeană de Pensii Timiș, astfel că aceasta din urmă nu justifica o calitate procesuală pasivă în proces.
În consecință, instanța de fond în mod greșit a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză și, mai mult, a obligat-o la plata către reclamant a dobânzilor legale penalizatoare și a sumelor cuvenite cu titlul de indexarea cu rata inflației, aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 lei, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că aceasta a rămas fără obiect.
Astfel, în cauză, cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a fost formulată de Casa Județeană de Pensii Timiș în fața instanței de fond, iar în condițiile în care instanța de recurs a constatat lipsa calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Timiș, respectiv a titularului cererii de chemare în garanție, această cerere a rămas fără obiect.
Prin urmare, Înalta Curte va dispune reformarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii Timiș și respingerii în consecință a cererii formulate în contradictoriu cu această pârâtă, precum și a respingerii cererii de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect.
În aceste condiții nu mai este necesară o analiză a celorlalte motive de casare/nelegalitate invocate de recurente prin cererile de recurs formulate, verificarea acelor critici având un caracter subsidiar.
În plus, Înalta Curte subliniază că judecarea căilor de atac intervine cu respectarea principiului disponibilității, în limita motivelor de casare/nelegalitate de ordine publică și a cererilor de recurs raportat la titularii acestora (Casa Județeană de Pensii Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate) și obligațiile incumbând acestora din urmă în temeiul sentinței recurate, fără a se putea învesti instanța de control judiciar și cu pretenții aparținând intimatului-reclamant și care nu au fost acordate de prima instanță, acesta neformulând vreo cerere de recurs care să fi fost îndreptată împotriva recurentelor sau altor părți din proces.
7. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 497 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile formulate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș și recurenta-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 359 din 14 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte Casa Județeană de Pensii Timiș; va respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș pentru lipsa calității procesuale pasive; va respinge cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect; va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile formulate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș și recurenta-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 359 din 14 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca rămasă fără obiect.
Menține în rest sentința recurată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 396 raportat la art. 402 C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.