Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 17.11.2022 cu nr. x/3/2022, reclamantul Spitalul Clinic A Oradea a chemat în judecată pârâta Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării măsurilor dispuse prin adresa nr. (...)/02.11.2022, a măsurilor dispuse prin Raportul de control (...)/15.11.2021 și prin Raportul de control nr. (...)/01.07.2021, precum și anularea acestora.
Prin sentința civilă nr. 1262/14.03.2023 a Tribunalului București - Secția a II a Contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Bihor - Contencios administrativ și fiscal.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 354/CA/22.06.2023 a Tribunalului Bihor a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată cauza în favoarea Curții de Apel București.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1879 din 7 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității.
A fost respinsă acțiunea reclamantului referitoare la anularea măsurilor dispuse prin adresa (...)/02.11.2022, precum și cea referitoare la suspendarea executării măsurilor dispuse prin această adresă, ca inadmisibilă.
A fost admisă excepția prescripției.
A fost respinsă acțiunea reclamantului referitoare la anularea măsurilor dispuse prin raportul (...)/15.11.2021 și a celor din Raportul de control nr. (...)/01.07.2021, precum și cea referitoare la suspendarea executării măsurilor dispuse prin aceste acte, ca fiind prescrisă.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic A Oradea, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurentul a arătat că a fost în imposibilitate de a cunoaște întinderea sancțiunii aplicate de echipa de control, întrucât în răspunsul la contestația formulată nu s-a comunicat cuantumul exact al sumei de plată după admiterea în parte a contestației și, în consecință, nu a putut efectua plata.
Astfel, recurentul a arătat că a luat cunoștință pentru prima dată la 04.11.2022 despre cuantumul redus al sancțiunii aplicate.
A susținut recurentul că răspunsul complet la contestația formulată a fost primit abia la 04.11.2022, data la care a primit notificarea de plată.
În consecință, a apreciat recurentul că atât răspunsul comisiei de soluționare a contestației, cât și raportul de control din 01.07.2021 sunt nemotivate, întrucât simpla înșiruire a unor pretinse neconcordanțe nu satisface exigența motivării din perspectiva dispozițiilor legale, motiv care atrage nulitatea acestora.
Recurentul a invocat dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a arătat că motivele temeinice care au dus la introducerea cererii de chemare în judecată la 16.11.2022 țin de luarea la cunoștință la 04.11.2022 a întinderii sancțiunii aplicate.
Prin adresa din 15.11.2021, comisia de soluționare a contestației a dispus admiterea în parte a contestației, fără a comunica recurentului suma exactă de plată, acesta lovindu-se, în consecință, de refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa favorabil contestația depusă.
Totodată, a arătat recurentul că a introdus cererea de chemare în judecată peste termenul de prescripție de șase luni, dar în termenul de decădere de un an, având în vedere că răspunsul complet la contestație a fost primit la 04.11.2022.
De asemenea, a menționat că motivele temeinice care au condus la introducerea cererii de chemare în judecată la 16.11.2022 țin și de perioada pandemiei, precum și de lipsa personalului cu care se confruntă structura juridică din cadrul spitalului.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării măsurilor dispuse prin adresa nr. (...)/02.11.2022, a măsurilor dispuse prin Raportul de control (...)/15.11.2021 și prin Raportul de control nr. (...)/01.07.2021, precum și anularea acestora.
Instanța de fond a admis excepția prescripției și a respins acțiunea reclamantului referitoare la anularea măsurilor dispuse prin raportul (...)/15.11.2021 și a celor din Raportul de control nr. (...)/01.07.2021, precum și cea referitoare la suspendarea executării măsurilor dispuse prin aceste acte, ca prescrisă.
Totodată, a fost respinsă acțiunea reclamantului referitoare la anularea măsurilor dispuse prin adresa (...)/02.11.2022, precum și cea referitoare la suspendarea executării măsurilor dispuse prin această adresă, ca inadmisibilă.
Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 au fost aplicate greșit.
Potrivit textului legal menționat:
„(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;...(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.”
Analizând criticile susținute prin intermediul memoriului de recurs, instanța de control judiciar constată că raportul de control nr. (...)/01.07.2021 a fost comunicat recurentului la data de 2.07.2021.
Recurentul-reclamant a formulat contestație împotriva acestuia, iar soluția i-a fost comunicată la 19.11.2021 prin adresa nr. (...)/15.11.2021.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la 17.11.2022, cu depășirea termenului de prescripție de șase luni.
Adresa nr. (...)/02.11.2022 la care face referire recurentul cuprinde o notificare prin care se solicită acestuia să achite o sumă de bani, nefiind un act administrativ emis de o autoritate publică, respectiv o instituție care să reprezinte un organ de stat sau unitate administrativ-teritorială care să acționeze în regim de putere publică și nici un act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică care să confere un astfel de regim actului contestat în prezentul dosar sau să modifice, stingă, naște un raport juridic.
Totodată, în ceea ce privește criticile referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate.
Legea nr. 554/2004 stabilește termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ cu caracter imperativ, respectiv condițiile în care acesta poate fi depășit, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevăzând că doar „motive temeinice” pot conduce la depășirea acestui termen în cazul actului administrativ individual.
Partea care se prevalează la formularea cererii de chemare în judecată de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 trebuie să facă dovada unor motive temeinice care au împiedicat-o să se încadreze în termenul de 6 luni anterior amintit, aspecte neprobate de recurentul-reclamant din prezenta speță.
Prezentarea unor susțineri generale referitoare la perioada pandemiei și la lipsa personalului nu reprezintă o justificare pertinentă care să poată fi încadrată în noțiunea de motive temeinice, potrivit dispozițiilor legale menționate.
În aceste condiții, cum termenul de prescripție al dreptului material la acțiune de 6 luni nu a fost întrerupt, iar reclamantul nu a reușit să probeze motivele temeinice, mai presus de voința sa, care să-l fi determinat să nu formuleze cererea de chemare în judecată în condițiile art. 11 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004, în mod corect a stabilit prima instanță că acțiunea reclamantului referitoare la anularea măsurilor dispuse prin raportul (...)/15.11.2021 și a celor din Raportul de control nr. (...)/01.07.2021, precum și cea referitoare la suspendarea executării măsurilor dispuse prin aceste acte este prescrisă.
Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare invocat de recurent și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic „A” Oradea împotriva sentinței nr. 1879 din 7 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul Spitalul Clinic „A” Oradea împotriva sentinței nr. 1879 din 7 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.