Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/32/2022, reclamanta Mitropolia A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România (Comisia Specială de Retrocedare), admiterea contestației formulate, anularea deciziei nr. 10248/30.05.2022 emise de Comisia Specială de Retrocedare și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună retrocedarea în natură a imobilului(...) și terenul aferent în suprafață de 28,771 ha, iar în situația în care imobilul(...) nu mai există, să se dispună măsuri reparatorii în echivalent sau restituirea în natură a terenului liber, pentru terenul ocupat parțial urmând a fi avute în vedere măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 1 alin. (4) din OUG nr. 94/2000.
Prin cererea precizatoare, reclamanta a arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia A, în numele și pentru Parohia B.
La termenul de judecată din data de 10 martie 2023, Curtea de Apel, față de precizările reclamantei, a dispus rectificarea conceptului de citare în sensul că reclamantă în prezenta cauză este Parohia B reprezentată de Mitropolia A.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 90 din 22 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesual-active a reclamantei Parohia B prin Mitropolia A.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Parohia B prin Mitropolia A, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesual-activă.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Critica recurentei întemeiată pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. vizează împrejurarea că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 94/2000, care prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.
În susținerea acestei critici, recurenta a arătat că cererile de retrocedare au fost depuse la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art. 4 alin. (1) din OUG nr 94/2000.
Atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară, părțile raportului juridic au fost următoarele: Mitropolia A în calitate de centru eparhial care a formulat cererea de retrocedare ca reprezentantă a Parohiei B (care este titulara dreptului de proprietate) și Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
Recurenta a mai arătat că, atât din cuprinsul cererii de retrocedare, cât și din cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv precizarea cererii de chemare în judecată formulată anterior primului termen de judecată, rezultă că Mitropolia A a acționat în calitate de centru eparhial, de reprezentantă a Parohiei B-titulara dreptului de proprietate, fapt ce rezultă din cuprinsul cererii de retrocedare, în care este indicat un bun imobil proprietatea Parohiei B. Chiar în răspunsul la întâmpinare formulat în primă instanță a învederat primei instanțe că Parohia B este continuatoarea în drepturi a Epitropiei.
În ceea ce privește susținerea pârâtei referitoare la faptul că Fundația C este o fundație umanitară care a dobândit personalitate juridică prin sentința civilă nr. 2/11.01.1993, pronunțată de Judecătoria Iași în temeiul Legii nr. 21/06.02.1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații) și este continuatoarea Epitropiei D, a arătat că această motivare a Comisiei speciale de retrocedare este neîntemeiată.
În acest sens, în susținerea calității de succesoare a Parohiei ”B”, a invocat sentința civilă nr. 2442/04.09.2007, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. x/270/2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 381/R din 07.04.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău-Secția civilă.
Din perspectiva încălcării prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că prima instanță a încălcat normele de procedură, respectiv art. 36 C. proc. civ.
În motivarea acestei critici, a arătat că legea conferă părții posibilitatea de a-și exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.
Instituția reprezentării în proces civil vizează procesul juridic prin care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.
Regula în materia reprezentării este aceea că partea are libertatea de a opta dacă își va exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.
Prin urmare, având în vedere faptul că cererea de retrocedare a fost depusă de Mitropolia A în calitate de centru eparhial care a introdus și cererea de chemare în judecată, fapt ce rezultă chiar din dispozitivul hotărârii atacate-Parohia B prin Mitropolia A, recurenta a apreciat că există identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios.
Ca definiție doctrinară, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății(calitate procesuală pasivă).
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui care are interesul recurgerii la o atare acțiune, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
În sarcina reclamantului există obligația de a justifica calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, aceasta decurgând din motivarea în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, susținută de mijloace de probă.
Or, în speța dedusă judecății, s-a dovedit că Parohia B este succesoarea în drepturi a Epitropiei D, că imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat a aparținut Mănăstirii E, actualmente Parohia B și a fost preluat de către stat de la Epitropia F care a fost un for religios cu drept de administrare și folosință a bunurilor mănăstirii.
Prin urmare, recurenta a apreciat că reclamanta Parohia B prin Mitropolia A a făcut dovada calității procesuale active și pasive.
4. Apărările intimatei
Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Alte aspecte procesuale
La termenul de judecată din 24 octombrie 2024, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, pentru motivele indicate în practicaua deciziei.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel cum au fost dezvoltate de recurentă susținerile din cererea de recurs, respectiv criticarea raționamentului instanței ce a stat la baza soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active, în contextul normativ și factual evidențiate, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă critici ce pot fi subsumate cazului de casare invocat.
În schimb, aceste susțineri pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazului de casare ce sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile în cauză, urmând a fi analizate din această perspectivă.
În concluzie, nu poate fi primită susținerea recurentei, conform căreia prima instanță ar fi încălcat normele de procedură prin faptul că a apreciat că Parohia B prin Mitropolia A nu are calitate procesuală activă în cauză.
Pe fondul căii de atac, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Reclamanta Mitropolia A a supus controlului de legalitate Decizia nr. 10248/2022 a Comisiei Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare nr. (...)/C/19.01.2006 a imobilului(...) și teren aferent situat în orașul Slănic Moldova.
Anterior primului termen de judecată, reclamanta și-a precizat acțiunea arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia A în numele și pentru Parohia B.
Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Parohia B prin Mitropolia A și a respins acțiunea formulată de această reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.
Soluția curții de apel este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.
Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 1164/17.10.2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) și alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000:
"(1) Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
.......
(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."
Dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ prevăd că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.
Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 prevăd că „1. Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat și va cuprinde cel puțin următoarele elemente:- denumirea și sediul solicitantului, indicarea actului de înființare sau de recunoaștere, după caz;- datele de identificare și puterile acordate reprezentantului solicitantului;-datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcția și terenul aferent);- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii;- indicarea adresei poștale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale”.
Din perspectiva calității procesuale, în speță sunt relevante și dispozițiile art. 36 C. proc. civ., potrivit cărora „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Instanța de control reține că reclamanta Mitropolia A a depus la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România cererea de retrocedare nr. (...)/C/19.01.2006 prin care a solicitat restituirea imobilului(...) și teren aferent situat în orașul Slănic Moldova.
În susținerea dreptului de proprietate asupra imobilului menționat, reclamanta a depus înscrisuri, din coroborarea cărora a reieșit faptul că în anul 1948, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei D.
Prin Decizia nr. 10248/30.05.2022, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. (...)/C/19.01.2006, apreciind că, în calitate de solicitant, Mitropolia A nu a făcut dovada calității de fost proprietar în momentul preluării abuzive și nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referință a legii, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.
Din analiza documentației care a stat la baza deciziei contestate, Înalta Curte constată că cererea de retrocedare nr. (...)/C/19.01.2006 a fost depusă de Mitropolia A (fila 61 – dosar fond).
Astfel, instanța de control reține că, în procedura administrativă desfășurată în fața Comisiei speciale de retrocedare, astfel cum aceasta este reglementată de OUG nr. 94/2000, subiectele raportului juridic litigios sunt, pe de o parte, entitatea care a formulat cererea de retrocedare nr. (...)/C/19.01.2006, iar pe de alta, instituția emitentă a deciziei contestate prin care a fost respinsă cererea de retrocedare. De altfel, acesta este și cadrul în care a fost analizată cererea de retrocedare, Comisia pronunțând decizia contestată prin analizarea îndreptățirii Mitropoliei A, iar nu a Parohiei B, la retrocedarea imobilului solicitat. În plus, însăși recurenta a arătat în conținutul cererii de chemare în judecată că „prin înscrisurile depuse în faza administrativă Mitropolia A a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului solicitat”.
În această etapă, atât prin cererea depusă inițial, dar și ulterior, pe parcursul desfășurării procedurii, Mitropolia A nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei B, în dosarul aferent cererii de retrocedare neexistând niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele și pentru o altă persoană juridică (Mitropolia A în numele și pentru Parohia B).
În ceea ce privește calitatea procesual-activă a Parohiei B, în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că aceasta își putea justifica calitatea procesual activă în prezenta cauză numai în ipoteza în care și cererea de retrocedare nr. (...)/C/19.01.2006 ar fi fost formulată de către Mitropolia A în calitate de reprezentant al său, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 4 din OUG nr. 94/2000.
În speță, Mitropolia A nu a formulat cererea cu care a învestit comisia în calitate de reprezentant, de centru eparhial, ci în nume propriu.
Astfel, în cauza având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr. 10248/30.05.2022, poate justifica calitate procesuală activă doar entitatea care a formulat cererea de retrocedare, respectiv Mitropolia A.
Nici argumentul recurentei referitor la faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art. 4 alin. (1) din OUG nr 94/2000, nu poate fi reținut, întrucât, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că dispozițiile art. 4 din OUG nr. 94/2000 arată că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult nu presupune cu necesitate ca în orice situație solicitarea să se facă prin reprezentant și nu exclude situația în care centrul sau centrul de cult să solicite în nume propriu retrocedarea unui bun, atunci când apreciază că acest imobil s-a aflat în patrimoniul său.
De asemenea, nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată este dovada faptului că ar fi acționat în ambele situații, atât în procedura administrativă, cât și în procedură judecătorească, în calitate de centru eparhial pentru Parohia B, întrucât, astfel cum a înțeles să precizeze în procedura judecătorească faptul că depune cererea de chemare în judecată pentru Parohia B, în egală măsură, Mitropolia A trebuia să precizeze acest lucru și în cazul depunerii cererii pe rolul Comisiei speciale de retrocedare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta Parohia B prin Mitropolia A împotriva sentinței nr. 90 din 22 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta Parohia B prin Mitropolia A împotriva sentinței nr. 90 din 22 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.