Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acțiunea judiciară
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A SRL a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea în parte a efectelor Deciziei nr. (...)/25.04.2034 emise de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, adică a mențiunii de la art. 1 teza finală, având următorul conținut: „cu condiția suspensivă a prezentării adeverinței eliberate de Primăria în a cărei rază teritorială se află spațiul propus spre exploatare a mijloacelor de joc în cauză, care să ateste că locul de exploatare se află într-o unitate administrativ teritorială cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori până la data de 25.05.2024. Astfel, mijloacele de joc tip slot-machine prevăzute în Anexă nu vor putea fi exploatate efectiv până la data înregistrării la ONJN a adeverințelor emise de primăriile competente administrativ-teritorial”, până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 283 din 15 iulie 2024, a respins acțiunea reclamantei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A SRL, care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii.
3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., recurenta a arătat că sentința atacată este insuficient motivată, întrucât prima instanță nu a analizat elementele de vădită nelegalitate ale deciziei a cărei suspendare se cere, elemente subsumate cazului bine justificat. În plus de aceasta, instanța nu a avut în vedere nici aspectele ce dovedesc existența pagubei iminente suferite de societate ca urmare a emiterii deciziei aflate în discuție.
3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
În mod greșit, prima instanță a considerat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, deși decizia contestată încalcă principiul legalității, deoarece condiția suspensivă menționată în cuprinsul acesteia nu este reglementată de legislația în vigoare. Mai mult decât atât, decizia nu ține seama nici de principiul neretroactivității legii, întrucât emitentul acesteia a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 107/2024 intrată în vigoare la data de 29.04.2024, respectiv ulterior emiterii sale. Totodată, actul administrativ a cărei suspendare s-a solicitat în cauza de față nu este motivat în drept în privința condiției suspensive stipulate în cadrul acestuia.
În opinia recurentei, contrar aprecierii făcute de instanța de primă jurisdicție, condiția pagubei iminente este îndeplinită, în contextul în care societatea va suferi un prejudiciu material viitor și previzibil în urma restrângerii dramatice a posibilității de a-și desfășura activitatea pentru care a fost licențiată prin decizia nr. (...)/25.04.2024. În acest sens, recurenta arată că pentru drepturile de folosință ale spațiilor închiriate achită lunar chirii în sumă de 139.000 euro, iar pentru autorizarea în domeniul jocurilor de noroc a efectuat cheltuieli în cuantum de aproximativ 300.000 euro.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat întâmpinare în care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa motivării. De asemenea, partea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările expuse la filele 33-41 dosar recurs.
5. Alte aspecte procesuale
La termenul de judecată din data de 05.12.2024, Înalta Curte a respins excepția tardivității formulării recursului, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.
6. Soluția instanței de recurs
6.1. Referitor la excepția nulității recursului principal
Înalta Curte va respinge excepția invocată de intimat, întrucât criticile prezentate în cadrul recursului se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
6.2. Referitor la recurs
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
6.2.1. Considerații generale
Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, recurenta a solicitat instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea în parte a efectelor Deciziei nr. (...)/25.04.2034 emise de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, adică a mențiunii de la art. 1 teza finală, având următorul conținut: „cu condiția suspensivă a prezentării adeverinței eliberate de Primăria în a cărei rază teritorială se află spațiul propus spre exploatare a mijloacelor de joc în cauză, care să ateste că locul de exploatare se află într-o unitate administrativ teritorială cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori până la data de 25.05.2024. Astfel, mijloacele de joc tip slot-machine prevăzute în Anexă nu vor putea fi exploatate efectiv până la data înregistrării la ONJN a adeverințelor emise de primăriile competente administrativ-teritorial.”
6.2.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ.: (“când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”) este nefondat.
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b C.proc.civ., în considerentele hotărârii “se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”
Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
Contrar celor susținute de către recurentă, prima instanță s-a pronunțat asupra îndeplinirii condițiilor stipulate de prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ de către autoarea cererii de suspendare.
Ca atare, motivul de casare în discuție este nefondat.
6.2.3. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.: (“când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”) este nefondat.
Conform art. 14 din Legea contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
După cum se cunoaște, suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.
Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Pe de altă parte, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).
De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.
Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.
De altfel, în cadrul activității de organizare a executării și de executare în concret a legii, autoritățile publice emit acte juridice cu scopul de a modifica ordinea juridică existentă, folosind prerogative de putere publică, iar actele administrative se adresează persoanelor fizice sau juridice, care au obligația punerii lor în executare.
Cert este că trebuie asigurat un anumit echilibru în procesul executării din oficiu a actelor administrative, precum și anumite garanții de echitate pentru cetățeni, întrucât activitățile administrative nu pot fi discreționare în ceea ce privește alegerea formelor de executare.
În altă ordine de idei, din lecturarea dispozițiilor normative anterior citate, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile prin care se solicită autorității publice revocarea actului administrativ (art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004) sau a unei acțiuni prin care se solicita anularea actului litigios (art. 15 din aceeași lege), prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Așadar, o primă cerință pentru a interveni această măsură excepțională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezența unui asemenea act.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c din actul normativ mai sus citat, prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speța de față, în mod indiscutabil, Decizia nr. (...)/25.04.2034 emisă de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc este un act administrativ prin care s-a aprobat acordarea autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine clasa A în favoarea recurentei sub condiția prezentării adeverinței din care să rezulte faptul că locul de exploatare a mijloacelor de joc se află situat într-o unitate administrativ-teritorială cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori până la data de 25.05.2024.
De asemenea, în speță, a fost îndeplinită condiția procedurală a recursului administrativ prealabil, impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aspect necontestat în prezenta cale extraordinară de atac.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t din legea anterior nominalizată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În speța de față, Înalta Curte constată că nu suntem în prezența unui caz bine justificat.
La analiza în aparență a actului în discuție, nu se poate reține că cerința litigioasă nu are corespondent în prevederile art. 15 alin. (2) lit. b din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, astfel cum au fost completate prin pct. 6, art. I din Legea nr. 107/17.04.2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 18.04.2024.
Verificarea respectării principiului neretroactivității legii de către emitentul deciziei contestate de recurentă nu poate fi făcută în prezenta procedură ce vizează suspendarea efectelor acestui act administrativ.
Contrar susținerilor recurentei, nu se poate reține aparența de nelegalitate a deciziei deduse judecății, întrucât aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au condus la emiterea sa.
Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din legea în discuție, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.
Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.
Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluționarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuție sunt de natură să justifice urgența. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța cu privire la cererea de anulare a actului.
În speța de față, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că nu este îndeplinită nici condiția prevenirii pagubei iminente, impusă de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Instituirea obligației de respectare a unei cerințe legale în vederea exercitării activității de exploatare a jocurilor de noroc pe o durată de un an nu poate fi aptă să genereze un prejudiciu material viitor și previzibil.
Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.
7. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C.proc.civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, precum și recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de reclamanta A SRL împotriva sentinței nr. 283 din 15 iulie 2024 a Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.