Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., „prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)”, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 812/25.03.2021, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis cererea formulată de creditoarea S.C. A S.A. în contradictoriu cu debitoarea Asocierea B SpA - S.C. C S.R.L. – S.C. D S.A – S.C. E S.R.L. și a somat debitoarea să achite creditoarei, în termen de 30 de zile, suma de 711.811,22 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. MS 201326/07.08.2020 și nr. MS 201387/30.09.2020, suma de 31.218,66 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la 10.12.2020, precum și în continuare, până la plata efectivă a debitului principal, și suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată la 29.07.2022, S.C. A S.A. a solicitat eliberarea unui certificat ca titlu executoriu european a acestei sentințe civile.
Prin încheierea din 06.10.2022, dată în dosarul nr. x/3/2020, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a respins cererea petentei.
Împotriva acestei încheieri, S.C. A S.A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 190/10.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.
Împotriva acestei din urmă decizii civile, S.C. A S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința admiterii cererii sale.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de apel a încălcat regulile de procedură, întrucât nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra excepției calității procesuale pasive a F SpA și asupra probatoriului pe care această societate l-a administrat, aceasta fiind, în opinia sa, terț față de prezenta cauză, lipsind dovada identității ei cu debitoarea somată prin sentința civilă nr. 812/25.03.2021 a Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă. A susținut că, deși a precizat că, urmare a divizării B SpA și schimbării denumirii ei, G a preluat calitatea de debitoare, acest aspect nu a fost lămurit în calea devolutivă de atac.
Autoarea căii de atac a subliniat că instanța de apel a reținut eronat că debitoarea a contestat sumele din două dintre cele patru facturi care au stat la baza pretențiilor sale, însă contravaloarea celor două facturi a fost achitată după depunerea acțiunii, iar pretențiile sale au fost diminuate în mod corespunzător.
Potrivit recurentei, caracterul sumelor datorate de către debitoare nu mai poate fi pus în discuție, întrucât sentința civilă nr. 812/25.03.2021 a Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă a fost pronunțată în procedura ordonanței de plată, care vizează creanțe certe, lichide, exigibile și necontestate, astfel încât admiterea definitivă a acțiunii sale se opune unei examinări ulterioare a creanței.
A subliniat că sentința civilă menționată anterior îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 805/2004 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 191/2007, pentru a fi certificată ca titlu executoriu european.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.
Prin încheierea din 06.03.2024, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:
Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestații, apel, recurs, revizuire și a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.
Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea în nelucrare a cauzei pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, instanța putând să o constate și din oficiu, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ.
În speță, ultimul act de procedură îndeplinit a fost la 06.03.2024, când cauza a fost suspendată în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură.
În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în această perioadă să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
Văzând și dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. A S.A. împotriva deciziei civile nr. 190/10.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2024.