Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 102 pronunțată la data de 11.12.2024 de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/753/2022, în esență, printre altele, cu privire la contestatorul A, s-au decis următoarele:
În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul It. col. (r) medic A la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 cu ref. la art. 297 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății și infracțiunea pentru care inculpatul lt. col. (r) A a fost condamnat la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b) și i) C. pen. prin sentința penală nr. 48/23.06.2021 a Tribunalului Militar Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 112/22.12.2021 a Curții Militare de Apel București sunt concurente, și în consecință:
În baza art. 97 alin. (1) C.pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 48/23.06.2021 a Tribunalului Militar Cluj.
În baza art. 40 C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 48/23.06.2021 a Tribunalului Militar Cluj și s-a aplicat inculpatului lt. col. (r) A pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 97 alin. (2) C. pen. rap. la art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 C. pen., care se va calcula conform art. 97 alin. (2) C. pen. de la data de 22.12.2021.
În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Apărării Naționale prin Statul Major al Forțelor Aeriene și în consecință, a fost obligat inculpatul c.dor (r) B la plata către partea civilă Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Aeriene a sumei de 87.006 lei, din care suma de 80.360 lei în solidar cu inculpatul lt. col. (r) A, reprezentând daune materiale.
S-a constatat că inculpatul c.dor (r) B a achitat suma de 21.940 lei din daunele materiale cuvenite părții civile.
În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. corob. cu art. 249 C. proc. pen. a fost menținută măsura asiguratorie a popririi, instituită prin ordonanța nr. x/P/2019, din data de 05.12.2022, asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare deținute de inculpatul comandor (r) B la unitățile bancare menționate în dispozitiv, până la concurența sumei de 70.366 lei, cu respectarea prev. art. 729 alin. (1) lit. b și 2 C. proc. civ., în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârșirea faptei precum și a executării cheltuielilor judiciare.
În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. corob. cu art. 249 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurile mobile sau imobile, aparținând inculpatului It. col. (r) A, până la concurența sumei de 63.420 lei, în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârșirea faptei precum și a executării cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în acest sens, în esență, Curtea Militară de Apel București a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează soluționarea laturii civile în procesul penal, dispunând admiterea acțiunii civile formulată de persoana vătămată Ministerul Apărării Naționale prin Statul Major al Forțelor Aeriene și obligarea inculpatului B la plata sumei de 87.006 lei către aceasta, din care suma de 80.484 lei va fi achitată în solidar cu inculpatul lt. col. (r) A, reprezentând daune materiale, respectiv drepturi bănești necuvenite care au fost încasate cu titlu de primă orară de zbor și primă de clasificare de către c.dor (r) B ca urmare a efectuării de către acesta a unor misiuni de zbor pe diverse aeronave militare, în perioada 01.11.2013 - 31.12.2017 pe care nu avea dreptul legal să le execute fără licență medicală în termen de valabilitate.
La stabilirea sumei, instanța de control judiciar a avut în vedere că inculpatul c.dor (r) B a achitat suma de 21.940 lei ca urmare a încheierii la data de 30.07.2018 a angajamentului de plată pentru suma imputată, prin procesul - verbal de cercetare administrativă, înregistrat cu nr. C2 4031 din 23.07.2018.
Cu referire la răspunderea solidară a inculpaților, Curtea a constatat că principiul solidarității se întinde pe latură civilă asupra tuturor inculpaților care au făcut parte dintr-un grup infracțional unic în raport de întregul prejudiciu cauzat, motiv pentru care, din punct de vedere al laturii civile răspund evident, în același mod.
În ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse în cauză, Curtea a reținut că prin ordonanța nr. x/P/2019 din 05.12.2022 (f.300-318 dos.u.p. voi. 35) s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a popririi până la concurența sumei de 85.825 lei, asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare deținute de inculpatul comandor (r) B la următoarele unități bancare: - Banca C S.A., având codul IBAN (...) (moneda RON); - D S.A., având codurile IBAN (...) (moneda RON), (...) (moneda EURO), respectiv (...) (modeda USD); -E Bank S.A. având codul IBAN (...) (moneda RON), cu respectarea prev. art. 729 alin.l lit. b și alin. (2) din C. proc. civ.
La data de 09.12.2022 a fost pusă în aplicare măsura asigurătorie prin instituirea popririi până la concurența sumei de 85.825 lei, asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare deținute de inculpatul comandor (r) B, sus-menționate, cu respectarea prev. art. 729 alin.l lit. b și alin. (2) din C. proc. civ., întocmindu-se în acest sens procesul verbal nr.x/P/2019 (f.319-322 dos.u.p. vol.35).
Prin încheierea nr.24 din 16.02.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Militar București în dosarul nr.x/753/2022/a1, respectiv prin încheierea nr. 244 din 08.12.2023 pronunțată în dosarul nr.x/753/2022/a2, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii asigurătorii a popririi până la concurența sumei de 85.825 lei asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare deținute de inculpatul cdor. (r.) B. Încheierile nr.24/16.02.2023 și nr.244/08.12.2023 au rămas definitive prin necontestare.
Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen. procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în lege.
Având în vedere dispozițiile legale arătate anterior, precum și soluția pronunțată în cauză sub aspectul laturii civile, Curtea Militară de Apel a dispus menținerea măsurii asigurătorii a popririi, instituită prin ordonanța nr. x/P/2019, din data de 05.12.2022, asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare deținute de inculpatul comandor (r) B până la concurența sumei de 70.466 lei (65.066 lei daune materiale neachitate la care se adaugă 5.400 lei cheltuieli judiciare), cu respectarea prev. art. 729 alin. (1) lit. b și 2 C. proc. civ., respectiv cu mențiunea că salariile și alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi poprite până la o treime din venitul lunar net, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii și că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 249 C. proc. pen., măsura fiind în continuare proporțională cu scopul urmărit.
De asemenea, având în vedere aceleași dispoziții legale, în baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 404 alin. (4) lit. c Cod procedura penală corob. cu art. 249 C. proc. pen., instanța de apel a dispus instituirea sechestrului asupra bunurile mobile sau imobile, aparținând inculpatului lt. col. (r) A, până la concurența sumei de 63.524 lei (58.524 lei daune materiale neachitate la care se adaugă 5.000 lei cheltuieli judiciare), în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârșirea faptei precum și a executării cheltuielilor judiciare, măsura fiind apreciată ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit.
*****
Împotriva acestei soluții, inculpatul A, a formulat contestație, conform art. 250 ind. 1 alin. (4) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23.12.2024, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 21.01.2025.
Prin motivele contestației, apărătorul inculpatului contestator A a solicitat admiterea contestației având drept consecință în principal ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra tuturor bunurilor dobândite împreună cu fosta soție și bunurile dobândite împreună cu actuala soție și indicarea in concret a unui bun imobil care ar putea asigura orice garanție în vederea îndestulării părții civile, cu consecința restrângerii sechestrului asigurator instituit asupra acelui bun mobil ori imobil, până la concurența prejudiciului stabilit în sarcina inculpatului A.
În fapt, s-a arătat că, urmare a formulării apelurilor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție - Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiunile de corupție săvârșite de militari și de către partea civilă Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Aeriene, reprezentat de Direcția Generală Juridică împotriva sentinței penale nr. 86/27.06.2024 pronunțată de Tribunalul Militar București în dosar nr. x/753/2022, s-au admis conform art. 421 alin. (l) pct. 2 lit. a C. proc. pen., apelurile formulate și s-a desființat, în parte sentința penală apelată astfel că rejudecând, s-a dispus, în baza art. 396 alin. (l) și (2) C. proc. pen. condamnarea inculpatului lt. col. (r) medic A la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea 78/2000 cu ref. la art. 297 alin. (1) C. pen. și cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b C. pen. si art. 5 alin. (1) C. pen.
În baza art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Apărării Naționale prin Statul Major al Forțelor Aeriene și în consecință, a fost obligat inculpatul c.dor (r) B la plata către partea civilă Ministerul Apărării Naționale - Statul Major al Forțelor Aeriene a sumei de 87.006 lei, din care suma de 80.360 lei în solidar cu inculpatul lt. col. (r) A, reprezentând daune materiale.
S-a constatat ca inculpatul c.dor (r) B a achitat suma de 21.940 lei din daunele materiale cuvenite părtii civile. În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea m: 78/2000 și art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. corob. cu art. 249 C. proc. pen. s-a mentinut măsura asiguratorie a popririi, instituită prin ordonanta nr. x/P/2019, din data de 05.12.2022, asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare detinute și de inculpatul comandor (r) B la până la concurenta sumei de 70.366 lei, cu respectarea prev. art. 729 alin. (1) lit. b si 2 C. proc. civ., în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârsirea faptei precum si in vederea recuperarii cheltuielilor judiciare.
În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 404 alin. (4) lit. c C. proc. pen. corob. cu art. 249 C. proc. pen., s-s dispus instituirea sechestrului asupra bunurile mobile sau imobile, aparținând inculpatului lt. col. (r) A, până la concurența sumei de 63.420 lei, în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârșirea faptei precum și în vederea recuperării cheltuielilor judiciare stabilite în temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., pentru fiecare inculpat s-au stabilit câte 5.000 lei cheltuieli judiciare, avansate de stat la fond și în timpul urmăririi penale.
S-a arătat de către apărarea contestatorului că, în prezenta cauză, în dosarul nr. x/753/2022, s-au dispus adrese privind instituirea sechestrului asupra mai multor bunuri imobile, unele pe care le-a dobândit împreună cu fosta soție de care a divorțat de mai bine de 10 ani, iar asupra altor bunuri imobile este coproprietar împreună cu actuala soție, precizând că măsura sechestrului până la concurenta sumei de 63.420 lei excede cu mult indisponibilizarea necesară pentru asigurarea garanțiilor procesuale în vederea îndestulării prejudiciului și a cheltuielilor judiciare.
S-a arătat că, mai mult decât atât există instituită poprirea asupra conturilor personale, contestatorul având și un venit stabil, activând în cadrul ”F SRL.”
Potrivit art. 249 alin. (2) C. proc. pen. măsurile asiguratorii constau în instituirea unui sechestru asupra unor bunuri mobile sau imobile, având ca efect indisponibilizarea acestora.
Măsurile asigurătorii sunt definite în doctrina juridică drept „măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile". Raportat la importanța drepturilor fundamentale puse în discuție prin instituirea măsurilor asigurătorii, se observă că protecția proprietății este un drept fundamental în ordinea juridică a Uniunii Europene, fiind protejat atât prin dispozițiile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale, cât și de art. I din Primul Protocol adițional la CEDO. Totodată, proprietatea privată a persoanei este protejată și de Constituția României prin dispozițiile art. 53 alin. (2)
S-a susținut că măsurile asigurătorii sunt măsuri de constrângere cu caracter real, care constau în indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile ale suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau ale altor persoane prevăzute de lege și care au ca efect evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune dar cu amendamentul că nu ar trebui supuse acestor masuri alte persoane care nu au legătură cu procesul penal.
Procedura sechestrului reglementată de art. 252 Cod de procedură penală - impune, printre altele, obligația organului care procedează la aplicarea sechestrului să identifice și să evalueze bunurile sechestrate, putând recurge la evaluatori sau experți - deși nu este prevăzută în mod expres și în cazul instituirii măsurilor asigurătorii, totuși, a considerat apărarea că ar trebui să se procedeze la o minimă individualizare și evaluare a bunurilor urmărite, astfel încât indisponibilizarea acestor bunuri să nu aibă loc decât până la concurența valorii determinate a pagubei, așa cum o impune art. 249 alin. (5) Cod de procedură penală.
În caz contrar, în opinia apărării, condiția impusă de legislația națională prin norma de la art. 249 alin. (5) procedură penală ar fi lipsită de eficiență, oferind posibilitatea organului însărcinat cu executarea măsurii de a indisponibiliza cu ocazia instituirii sechestrului a unui număr nelimitat de bunuri, cu o valoare net superioară a valorii pagubei și cheltuielilor judiciare ce se preconizează. S-a arătat că, mai mult, Curtea de Apel Militara București a procedat la indisponibilizarea tuturor bunurilor aparținând contestatorului, fără lămurirea situației patrimoniale a inculpatului, măsura în opinia contestatorului excedând înzecit prejudiciul, măsura fiind excesivă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 250 ind.1 C. proc. pen.
Examinând contestația formulată de contestatorul inculpat A, Înalta Curte constată că este fondată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reține că prin Decizia penală nr. 102/11.12.2024 a Curții Militare de Apel a fost condamnat inculpatul B, comandor (r), la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., reținându-se că în perioada 01.11.2013-06.03.2017 și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin încălcarea dispozițiilor legale și a regulamentelor militare în vigoare, în scopul obținerii pentru sine de foloase necuvenite și care au avut ca urmare, vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate cât și o pagubă în patrimoniul acesteia. Astfel, prin executarea a 147 misiuni de zbor, în calitate de pilot militar, cunoscând că nu deținea licență medicală valabilă, începând cu 01.11.2013, după ce în prealabil, în calitate de comandant a emis ordine de zi pe unitate prin care s-a nominalizat, alături de alții, ca personal aeronavigant, aceasta fiind o condiție necesară pentru participarea la activitățile aeronautice și a activităților desfășurate.
Prin aceeași decizie a fost condamnat inculpatul lt.col.(r) A, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) C.pen. rap. la art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul lt.col.(r) A s-a reținut că în perioada 27.06.2014-06.03.2017, având calitatea de medic al Bazei nr. X Aeriana G – UM (...), cu bună știință, prin neluarea măsurilor legale, i-a înlesnit inculpatului comandor (r) B, comandantul unității militare, ca în absența unei licențe medicale valabile de care avea cunoștință, să efectueze în calitate de pilot militar de aeronave, prin încălcarea legii, un număr de 144 de misiuni de zbor, pe aeronave (...)-21 (...) și (...)-330, în scopul obținerii de către acesta din urmă a sumelor aferente primei orare de zbor și primei de clasificare, faptă ce a avut ca urmare vătămarea intereselor legitime ale Ministerului Apărării Naționale, prin Statul Major al Forțelor Aeriene, cu referire la interesul executării misiunilor de zbor de către piloți militari apți din punct de vedere medical, în condiții de siguranță aeronautică.
Prin decizia de mai sus s-a reținut că prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Apărării Naționale prin Statul Major al Forțelor Aeriene este în sumă de 87.006 lei, din care, suma de 80.484 lei este datorată în solidar de cei doi inculpați.
În același timp s-a constatat că a fost achitat din prejudiciul cauzat părții civile, suma de 21.940 lei, de către inculpatul c.dor.(r) B.
În vederea garantării acoperirii prejudiciului, Curtea Militară de Apel, prin decizia mai sus menționată, a menținut măsura asiguratorie a popririi instituită prin ordonanța nr. x/P/2019 din 5.12.2022, asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare deținute de inculpatul comandor (r) B (sume aflate în conturile bancare deținute la Banca C S.A., D S.A. și E Bank), până la concurența sumei de 70.466 lei.
Prin aceeași decizie, în baza art. 397 alin. (2) C.proc.pen. și art. 20 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. c C.proc.pen. coroborat cu art. 249 C.proc.pen., s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului lt.col.(r) A, până la concurența sumei de 63.524 lei, pentru a garanta recuperarea pagubei cauzate de cei doi inculpați și a plății cheltuielilor judiciare.
Reține Înalta Curte că la instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A s-a avut în vedere că potrivit art. 20 din Legea 78/2000 luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute de lege, și totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art. 249 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora, instanța din oficiu poate lua măsuri asiguratorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot garanta repararea pagubei sau plata cheltuielilor judiciare.
Ca urmare a punerii în aplicare a cererii de notare a măsurii sechestrului asigurator dispus prin decizia mai sus menționată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară H a procedat la identificarea și notarea sechestrului asupra unei cote nedeterminate a inculpatului cu privire la imobilul bun comun (deținut împreună cu I) compus din teren în suprafață de 280 m.p. și casă de locuit cu regim de înălțime P+1+M situată pe acesta.
Fără a contesta obligativitatea luării măsurilor asiguratorii în cazurile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte reține că și în aceste cazuri, se impune verificarea întrunirii condițiilor generale prevăzute de lege pentru dispunerea unor astfel de măsuri. În mod tradițional, în viziunea legiuitorului național funcționalitatea măsurilor asigurătorii a fost reglementată cu caracter asigurător nu reparator, acestea constând în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea sechestrului asupra acestora de către procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanță, ori de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, în procedura de cameră preliminară, respectiv în cursul judecății, din oficiu sau la cererea procurorului, prin încheiere motivată pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Din interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în această materie rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asiguratorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asiguratorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.
Admițând că fiind în prezența unuia dintre cazurile în care instituirea măsurii asiguratorii este prevăzută de lege, și prin urmare, cerința necesității nu mai face obiectul analizei din partea judecătorului, cât privește cerința proporționalității aceasta trebuie întotdeauna supusă examinării, avându-se ca reper valoarea estimată a prejudiciului a cărui reparare se urmărește prin instituirea măsurilor.
Cerința proporționalității decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României potrivit căruia "măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței drepturilor sau libertăților". Dispozițiile C. proc. pen. și ale legilor speciale trebuie interpretate, astfel, în sensul că luarea și/sau menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului nu se dispune automat, prin efectul legii, ci numai dacă se constată că măsura este proporțională cu situația care a generat-o.
Necesitatea evaluării proporționalității măsurii asiguratorii chiar și în ipoteza unui caz de luare obligatorie a acestora decurge și din Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că "proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea organului judiciar".
În Hotărârea din data de 13 mai 2014 pronunțată în cauza Paulet c. Regatului Unit, Curtea Europeană a arătat că o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 va interveni atunci când proprietarul unui bun trebuie să suporte o povară individuală și excesivă, astfel încât echilibrul just care trebuie să fie asigurat între protecția dreptului de proprietate și cerințele interesului general să nu se mai realizeze. Prin aceeași hotărâre, s-a mai subliniat că trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit. Totodată, în Hotărârea din data de 18 decembrie 2008 pronunțată în cauza Saccoccia c. Austriei, Curtea a arătat că trebuie să fie menținut un echilibru just între aceste cerințe de interes general și interesul reclamantului în protejarea dreptului său la deplină posesie asupra bunurilor sale.
Totodată, prin Hotărârea din data de 23 septembrie 1982 pronunțată în cauza Sporrong și Lonnroth c. Suediei, s-a subliniat că "pentru a fi compatibilă cu regula generală menționată în prima propoziție a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în lumina căruia trebuie interpretat cel de-al doilea paragraf, o astfel de ingerință trebuie să mențină un just echilibru între necesitățile interesului general al comunității și cerințele cu privire la protecția drepturilor fundamentale ale individului".
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că proporționalitatea măsurii procesuale dispuse a nesocotit scopul urmărit prin instituirea acestei măsuri, întrucât garantarea reparării pagubei era deja asigurată prin măsura asiguratorie a popririi instituită prin ordonanța nr. x/P/2019 din 5.12.2022, asupra sumelor de bani prezente și viitoare din conturile bancare deținute de inculpatul comandor (r) B (sume aflate în conturile bancare deținute la Banca C S.A., D S.A. și E Bank) și menținută de instanță prin decizia contestată până la concurența sumei de 70.466 lei.
Înalta Curte constată că instanța de apel nu a indicat prin decizia supusă controlului în prezenta cauză necesitatea impunerii unor garanții suplimentare, aceasta cu atât mai mult cu cât cele impuse deja erau îndestulătoare pentru realizarea scopului în vederea căreia au fost dispuse. Or, dispozițiile art. 249 alin. (5) C. proc. pen. statuează într-un mod cât se poate de clar că măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea cheltuielilor judiciare se pot lua până la concurența valorii probabile a acestora. În cauză, măsura sechestrului nedeterminat asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului este în mod evident una disproporționată, depășind în mod nejustificat valoarea probabilă a pagubei și a cheltuielilor judiciare.
Înalta Curte apreciază că în ipoteza în care pe parcursul procesului penal sunt dispuse măsuri asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, acestea trebuie să garanteze acoperirea întregului prejudiciul cauzat și nu doar a unei părți din acesta, dar nici nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru repararea prejudiciului, fiind astfel atât o garanție pentru partea civilă, cât și pentru suspect sau inculpat ori partea responsabilă civilmente.
Conform literaturii de specialitate, „măsura asigurătorie – atunci când a fost luată în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune – trebuie să urmărească garantarea integrală a pagubei cauzate, așa încât bunurile indisponibilizate să fie suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate la soluțiunarea cauzei; dar, pe de altă parte, instituirea sechestrului nu trebuie să se transforme într-o măsură vexatorie pentru datornic, adică nu trebuie să fie indisponibilizate mai multe bunuri decât apare necesar pentru acoperirea pagubei” ( Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Stănoiu, Explicații teoretice ale C. proc. pen. român. Partea generală, vol. I, Editura Academiei, 1976, pp. 338-339).
Având în vedere aceste considerații de ordin teoretic și jurisprudențial, Înalta Curte apreciază că în cauză existau suficiente garanții pentru acoperirea prejudiciului iar sechestrul instituit prin decizia contestată apare pentru inculpatul contestator, ca o sarcină disproporționată și nejustificată.
În plus, fără a contesta posibilitate luării de măsuri asiguratorii direct prin decizia instanței de apel, din acest punct de vedere dispozițiile art. 250 ind. 1 alin. (4) C. proc. pen. fiind fără echivoc, Înalta Curte nu poate ignora interpretarea pe care Curtea Constituțională a României a dat-o prin mai multe decizii cu privire la întinderea în timp a acestor măsuri.
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 435/2024 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 37 din 16 ianuarie 2025, s-a statuat că ,,măsurile asigurătorii se pot lua doar până la pronunțarea unei hotărâri definitive”, fapt ce ,,derivă și din natura și scopul dispunerii măsurilor asigurătorii, care sunt măsuri procesuale cu caracter real, al căror efect este cel de indisponibilizare a bunurilor, mobile sau imobile, ce aparțin suspectului, inculpatului sau părții responsabile civilmente, în scopul evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii lor de la urmărire.”
S-a reținut prin aceeași decizie că ,, măsurile asigurătorii au un caracter provizoriu, având rolul de a bloca orice activitate a suspectului, a inculpatului, a persoanei responsabile civilmente sau a oricărei alte persoane în posesia sau proprietatea căreia se află bunurile, activități ce pot consta, astfel cum s-a precizat anterior, în ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea bunurilor vizate”, și că ,, pentru a fi eficientă, dispunerea măsurilor asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză, respectiv a valorii prejudiciului sau a sumelor probabile ce ar trebui confiscate, a bonității suspectului sau a inculpatului și a valorii patrimoniului de care acesta dispune. În urma acestei analize, organele judiciare pot proceda la tratarea diferențiată a suspecților sau a inculpaților dintr-o cauză dată, putând să aprecieze, în mod unilateral, necesitatea instituirii sechestrului asigurător. Aceste aspecte sunt determinate de faptul că valoarea bunurilor sechestrate trebuie să fie apropiată de valoarea bunurilor care ar putea fi confiscate după soluționarea raportului penal de conflict, în cazul stabilirii vinovăției, dacă se impune dispunerea confiscării.” ,, Curtea a constatat că toate aceste considerente relevă caracterul temporar al măsurilor asigurătorii, care, pentru a-și îndeplini scopul prevăzut de legiuitor, vor fi dispuse în cauzele penale pe parcursul soluționării acestora până în momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive”. Acesta este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut dispunerea măsurilor asigurătorii prin încheiere sau prin sentință, nu și prin decizie, necesitatea dispunerii lor putând interveni oricând pe parcursul procesului penal. Însă, din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil, se impune, ca o cerință fundamentală, asigurarea dreptului persoanei interesate de a contesta măsura asigurătorie dispusă cu privire la bunurile pe care le are în patrimoniu, aspect ce implică supunerea acestei măsuri unui control judecătoresc efectiv, prin exercitarea unei căi de atac. (în același sens, Decizia Curții Constituționale a României nr. nr. 146/2018).
Având în vedere interpretarea pe care Curtea Constituțională a României a dat-o măsurilor asiguratorii, Înalta Curte reține că și din acest ultim punct de vedere, luarea măsurilor asiguratorii nu mai era justificată în cauză, având în vedere caracterul executoriu de care se bucură la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, dispozițiile instanței asupra acțiunii civile, acestea putând fi aduse la executare inclusiv pe cale silită, în cazul neexecutării benevole a obligațiilor stabilite.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de contestatorul A împotriva dispoziției privind luarea măsurilor asigurătorii cuprinsă în decizia penală nr. 102 pronunțată la data de 11.12.2024 de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/753/2022.
Va desființa în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește dispoziția privind luarea măsurilor asigurătorii privind pe contestatorul A și, rejudecând, va dispune ridicarea sechestrului instituit prin decizia mai sus menționată asupra bunurile mobile sau imobile, aparținând inculpatului A, până la concurența sumei de 63.420 lei, în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârșirea faptei precum și a executării cheltuielilor judiciare.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului și de asemenea potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite contestația formulată de contestatorul A împotriva dispoziției privind luarea măsurilor asigurătorii cuprinsă în decizia penală nr. 102 pronunțată la data de 11.12.2024 de Curtea Militară de Apel București, în dosarul nr. x/753/2022.
Desființează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește dispoziția privind luarea măsurilor asigurătorii privind pe contestatorul A și, rejudecând:
Dispune ridicarea sechestrului instituit prin decizia mai sus menționată asupra bunurile mobile sau imobile, aparținând inculpatului It. col. (r) A, până la concurența sumei de 63.420 lei, în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârșirea faptei precum și a executării cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2025.