Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 89/S din data de 16 aprilie 2024 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/62/2024, instanța de fond, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) coroborat cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
A fost aplicată inculpatului, pe timp de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b C. pen., precum și pedeapsa accesorie aferentă.
În baza art. 72 alin. 1 C. pen. a fost scăzut din pedeapsa principală de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 27.12.2023, ora 05:18 până la zi.
În baza art. 399 alin. 1 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 7 din legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A necesare în vederea introducerii profilului său genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.
În temeiul art. 16 alin. (1) și art. 17 din Legea 143/2000, precum și în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f C. pen. s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor substanțe:
-1,81 grame pulbere care conține MDMA (contraproba numărul 1)
-5 comprimate de culoare bej care conțin MDMA (contraproba numărul 1)
-240 comprimate care conțin MDMA (proba numărul 1)
-1,87 grame pulbere care conține MDMA (contraproba numărul 2)
-5 comprimate de culoare bej care conțin MDMA (contraproba numărul 2)
-936 comprimate care conțin MDMA (proba numărul 2)
-1,90 grame pulbere care conține MDMA (contraproba numărul 3)
-5 comprimate care conțin MDMA (contraproba numărul 3)
-90 de comprimate care conțin MDMA (proba numărul 3), toate rămase după efectuarea constatării tehnico-științifice nr. 698517/11.01.2024 și introduse în Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române-Direcția de Cazier Judiciar Statistică și Evidență Operativă conform dovezii DCJSEO/Nr. 4722824/22.02.2024 (f. 33, dosar instanță).
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e C. pen. și art. 16 alin. (2) din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 1.500 lei de la inculpat.
În vederea confiscării speciale și garantării executării cheltuielilor judiciare s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului dispusă în cauză prin ordonanța procurorului nr. x/D/P/2023 din data de 04.01.2024 asupra sumei de 900 lei ridicate de la inculpatul A cu ocazia prinderii în flagrant din data de 27.12.2023.
Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 652/AP din 19.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a admis cererea formulată și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată de inculpatul A privind dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 89/S din data de 16 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/62/2024 al Tribunalului Brașov, care a fost desființată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate și, pe cale de consecință:
S-au reținut în favoarea inculpatului A dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a C. pen.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a C. pen., de la 5 ani și 2 luni închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 422 C. proc. pen., s-a adăugat la perioada deducerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, timpul scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, respectiv de la data de 16 aprilie 2024 până la zi.
În baza art. 241 alin. (1) lit. c C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, inclusiv sub aspectul pedepselor complementare și accesorii aplicate.
Împotriva deciziei penale nr. 652/AP din 19.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, a formulat recurs în casație inculpatul A la data de 24.10.2024.
prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C.p.pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).
În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că argumentul său vizează stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a neaplicării cauzei speciale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în conformitate cu care „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prev. de art. 2 lit. h, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".
Instanța de apel a soluționat latura penată a cauzei fără să diminueze limitele de pedeapsă conform acestor dispoziții, deși, în opinia inculpatului, au fost îndeplinite condițiile pentru a proceda în acest sens, întrucât informațiile oferite de acesta și eforturile depuse împreună cu organele de urmărire penală care au instrumentat cauza înregistrată în urma denunțului, au fost de natură să contribuie la identificarea și tragerea la răspundere a altei persoane.
În opinia inculpatului, acest beneficiu trebuie aplicat acestuia chiar în situația din prezenta cauză, în care efectuarea în continuare a urmăririi penale, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale au fost realizate în alt dosar de urmărire penală, înregistrat mult ulterior denunțului formulat de inculpatul A.
În vederea realizării în mod corect a operațiunii de individualizare a pedepsei, Tribunalul Brașov a emis o adresă către DIICOT - ST Brașov, prin care s-a solicitat să se comunice la dosarul cauzei dacă denunțul formulat de inculpatul A a fost materializat, respectiv dacă informațiile oferite de acesta au condus la identificarea și tragerea la răspundere a vreunei persoane.
Prin adresa emisă în dosarul nr. x/P/2024 și transmisă la dosarul cauzei, organele de urmărire penală au arătat că informațiile nu au fost de natură să permită identificarea vreunei persoane.
În acest context, Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 89 din data de 16 aprilie 2024, a dispus condamnarea inculpatului la pedepasa închisorii de 5 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a formulat apel, iar de la momentul sesizării instanței de apel până la stabilirea primului termen de judecată în calea de atac, inculpatului i s-a comunicat ordonanța de clasare întemeiată pe prev. art. 16 alin. (1) lit. c C. proc. pen., în conținutul căreia se detaliază care au fost actele de procedură efectuate în baza denunțului formulat de către inculpatul A, menționându-se că față de persoana denunțată nu a fost posibilă continuarea urmăririi penale, întrucât a fost arestată în altă cauză.
Persoana denunțată este numitul B, acesta fiind arestat în cadrul dosarului nr. y/P/2024, în care acțiunea penală este pusă în mișcare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, existând presupunerea că aceasta a fost săvârșită modalitatea de operare descrisă de inculpatul A.
Raportat la aceste împrejurări, a solicitat instanței de apel să reducă limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, în baza art. 19 din Legea 682/2002, având în vedere că demersurile realizate de inculpatul A și datele prezentate de acesta s-au confirmat prin punerea în mișcare a acțiunii penale față de numitul B, chiar dacă într-un alt dosar.
Cu alte cuvinte, informațiile puse la dispoziție de inculpat au dus la prinderea unei persoane care se ocupa cu traficul de droguri, aspect care îl îndreptățește să beneficieze de prevederile legii speciale, întrucât acestea nu impun ca efectele denunțului să fie fructificate în dosarul creat ca urmare a înregistrării acestuia.
Astfel, atât timp cât aceste date au fost utile și veridice, chiar dacă au fost valorificate într-un alt dosar care se afla în urmărire penală pe rolul aceleiași unități de parchet, a considerat că denunțătorul trebuie să beneficieze de reducerea pedepsei în cauza în care este trimis în judecată, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu jumătate.
În legătură cu solicitarea aplicării art. 19 din Legea 682/2002, în considerentele deciziei recurate, instanța de apel a reținut ca denunțul nu este apt de a produce efectele juridice prevăzute de acest text, reținând că eforturile depuse de organul judiciar într-o cauză distinctă nu pot fi interpretate în beneficiul inculpatului, denunțul său putând fi valorificat doar dacă în cauza în care a fost audiat ca martor denunțător s-ar fi efectuat continuarea urmăririi penale față de o persoană determinată, nefiind suficient ca una dintre persoanele denunțate să fi dobândit calitatea de inculpat într-un alt dosar penal, aflat pe rolul aceleiași unități de parchet.
Deși desprins din considerentele Deciziei nr. 79/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a arătat că nu poate fi de acord cu raționamentul expus de către instanța de apel, care este unul riguros, însă în același timp rigid, iar în aplicarea textului de lege la care a făcut referire se impune o nuanțare.
în esență, dacă informațiile puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către A în calitate de martor în dosarul penal nr. x/P/2024 al DIICOT Brașov au folosit într-o anumită măsură la prinderea autorului denunțat în cadrul dosarului nr. y/P/2024 (înregistrat mult mai târziu pe rolul organelor judiciare), a apreciat că acesta a dobândit vocația de a i se recunoaște dreptul la reducerea pedepsei.
Raportat la motivele expuse și referindu-se în concret la conduita inculpatului A în instrumentarea dosarului care s-a format în urma denunțului, la infracțiunea denunțată și la modalitatea de comitere a infracțiunii pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, chiar în alt dosar, a apreciat că s-ar fi impus reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 04 februarie 2025.
Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul dosarului nr. x/62/2024, în vederea verificării admisibilității în principiu a acesteia.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a, b) și d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 652/AP din 19.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, se constată că aspectele invocate de inculpatul A nu se circumscriu nici măcar formal, în conținut, dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct.12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.
Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator reglementat de legea penală pentru infracțiunile reținute în mod definitiv prin decizia recurată.
În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A în recurs în casație, se constată că ele nu aduc în discuție, nici măcar formal, legalitatea regimului sancționator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esențial, temeiniciei acesteia.
În concret, inculpatul invocă faptul că instanța de apel, în cadrul căii devolutive a apelului, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, în conformitate cu care „persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prev. de art. 2 lit. h, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".
Or, prin intermediul cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct.12 C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.
Dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.
Așa cum rezultă din motivele de recurs în casație, recurentul A este nemulțumit de soluția dată în apel, urmărind, în realitate, o reindividualizare a pedepsei aplicate, însă această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat.
Solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepsei constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel și nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepsei.
Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casație, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.
Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 652/AP din data de 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. x/62/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 652/AP din data de 19 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în dosarul nr. x/62/2024.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2025.