Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 944 din data de 25 iunie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/211/2023, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b teza I C. proc.pen., Judecătoria Cluj-Napoca a dispus achitarea inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, faptă prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. în ceea ce o privește pe persoana vătămată B.
În baza art. 396 alin. (1) și (4) a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare față de inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prev. de art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în ceea ce o privește pe persoana vătămată C (actele materiale din anul 2019).
În baza art. 83 alin. (1) ți (2) C.pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 84 C.pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Potrivit art. 86 alin. (2) C.pen., supravegherea executării obligațiilor va fi realizată de către Serviciul de probațiune Cluj.
Conform art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea să;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b și e) C.pen. s-a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității timp de 60 de zile în cadrul, cu excepția cazului în care din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă și să nu comunice cu persoana vătămată C sau cu concubinul acesteia B, ori să nu se apropie de aceștia la o distanță mai mică de .
Conform art. 404 alin. (3) C. proc. pen. obligația de a presta o muncă în folosul comunității va fi executată în cadrul Primăriei Comunei Apahida sau Regiei Automone a Domeniului Public Cluj-Napoca
Potrivit art. 404 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 88 alin. 88 alin. 1, 3 şi 4 C.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, nerespectării obligației și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în revocarea amânării aplicării pedepsei și executarea acesteia în întregime.
În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C și s-a obligat inculpatul A la plata către aceasta a sumei de 5000 euro reprezentând daune morale.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă B.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 1271/2024 din 30.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, s-au dispus următoarele:
I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, de către părțile civile B și C (actualmente D) împotriva sentinței penale nr. 944/25.06.2024 a Judecătoriei Cluj-Napoca pe care o desființează în parte, referitor la modalitatea de soluționare a acțiunilor penală și civilă cu privire la B și la omisiunea instanței de fond de acordare a cheltuielilor de judecată avansate la fond de partea civilă C (actualmente D) și, rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 396 alin. (1) și 4 C. proc. pen., s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea de către inculpatul A (a infracțiunii de șantaj în formă continuată față de persoana vătămată B, faptă prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
S-a menținut pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea de către A a infracțiunii de șantaj în formă continuată față de persoana vătămată C (actualmente D), faptă prev. de art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele două pedepse de 1 an închisoare, dintre care s-a ales pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă de 1 an 4 luni închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an 4 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani prevăzut de art. 84 C. pen.
În temeiul art. 85 alin. (1) lit. a C. pen., a fost obligat inculpatul:
- să se prezinte la serviciul de probațiune Cluj la datele fixate de acesta.
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea;
- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c C. pen. se vor comunica Serviciului de probațiune Cluj.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b și e) C. pen., s-a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității timp de 40 de zile în cadrul Asociației „X” din Cluj-Napoca sau al Primăriei localității Apahida, cu excepția cazului în care din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă și să nu comunice cu persoanele vătămate C (actualmente D) și B, ori să nu se apropie de aceștia la o distanță mai mică de 50 metri.
S-a atras atenția inculpatului asupra respectării dispozițiilor art. 88 C. pen. vizând revocarea amânării aplicării pedepsei.
În baza art. 19 alin. (1) C. proc. pen., al art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și al art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B și a fost obligat inculpatul A la plata către aceasta a sumei de 1.000 euro (echivalent în lei la data plății) reprezentând daune morale.
S-a menținut soluția cu privire la latura civilă a cauzei în ceea ce o privește pe C (actualmente D), precum și celelalte dispoziții care nu contravin deciziei.
II. În temeiul art. 421 pct.1 lit. b Codul de procedură penală, s-a respins că nefondat apelul inculpatului A împotriva aceleiași sentințe penale.
Împotriva deciziei penale nr. 1271/2024 din 30.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, a formulat recurs în casație inculpatul A, prin apărător ales, avocat E, la data de 09.10.2024.
Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că se consideră nevinovat sub aspectul infracțiunii de șantaj, deoarece, din conținutul comunicărilor (de tip mesaje) adresate celor doua persoane vătămate nu rezulta că le-ar fi șantajat pe acestea. De asemenea, din declarațiile persoanelor vătămate și din depozițiile martorilor audiați în dosar nu rezulta că inculpatul ar fi comis infracțiunile de șantaj.
Pentru a fi tipica fapta de șantaj, amenințarea trebuie să fie de natură să producă la nivelul victimei o stare de temere apta în concret să insufle și să creeze în conștiința celui amenințat că fapta cu care se amenința s-ar putea intampla.
Așadar, din conținutul conversațiilor existente la dosar în cuprinsul planșelor fotografice, mesajele trimise de către inculpat persoanelor vatamate nu sunt apte, nici în mod individual, nici privite în ansamblul conversațional, să genereze o stare de temere pentru a o determina să adopte conduita pretinsa de el.
În consecință, în cauza de față nu sunt întrunite elementele de tipicitate pentru a se putea retine existenta unei infracțiuni de șantaj, fiind incident cazul de la art. 16 alin.l lit. b teza I C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât îi lipsește un element de tipicitate, respectiv componenta constrângerii.
În speța de față, din nicio probă administrată nu rezultă că părților vătămate li s-ar fi produs vreo temere care să le pună în situația de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii. Pentru a fi încălcată, în principal, libertatea morală, este necesar să i se producă victimei o stare de temere care să persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii și momentul când, satisfăcând cererea inculpatului, partea vătămată își redobândește libertatea morală.
Or, persoanele vătămate au avut resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii, ba mai mult, acestea s-au antrenat în discuții inutile cu inculpatul. L-au jignit și ei l-au provocat la discuții și, totodată, cei doi nu s-au despărțit, ci și-au văzut liniștiți de viața de concubinaj, pe toată perioada în care a relaționat cu aceștia, dar și ulterior acestei perioade. Daca se simțeau amenințați trebuia să îl blocheze, însă nu au făcut niciodată acest lucru.
În alta ordine de idei, inculpatul, în discuțiile purtate cu aceștia, a făcut apel la amenințarea cu divinitatea, în sensul că vor plați în fata lui Dumnezeu pentru ceea ce au făcut. Or, acest aspect nu poate fi o amenințare propriu-zisă și nicidecum un șantaj pentru care să fie tras la răspundere penala. Este de notorietate că o persoana nu are cum să stabilească modul în care o alta persoana va răspunde în fata divinității sau faptul că o persoana nu poate controla începerea unui război.
A mai arătat că nu este o persoana violentă, dimpotrivă este o persoana liniștită, tonica, în vârsta de 62 de ani și pe tot parcursul vieții nu s-a confruntat cu nicio abatere la legea penala sau contravențională, își câștigă existența prin mijloace licite, are studii superioare.
După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 04 februarie 2025.
Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul dosarului nr. x/211/2023, în vederea verificării admisibilității în principiu a acesteia.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a, b) și d) C. proc. pen., magistratul asistent raportor constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 1271/2024 din 30.08.2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, se constată că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat A nu circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Astfel, din modul în care recurentul inculpat a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că analiza conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză pe care instanțele inferioare și-au fundamentat soluția, a fiabilității acestora ori a eventualelor contradicții între ceea ce rezultă din probe, pe de o parte, și starea de fapt reținută de instanță, pe de altă parte, încadrarea juridică stabilită de către instanțele inferioare, ori modul de administrare a probatoriului excedează limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Acest din urmă temei legal permite verificarea hotărârii exclusiv în drept, din perspectiva concordanței între starea de fapt reținută de instanțe și conținutul normei de incriminare valorificate la încadrarea juridică, nicidecum reaprecierea elementelor de fapt reținute, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărârea penală definitivă.
Așadar, criticile aduse de recurentul inculpat A care vizează modul de administrare și de interpretare a probelor de către instanțele inferioare, cu referire la situația de fapt stabilită, nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.
Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate.
Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1271/2024 din data de 30 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori, în dosarul nr. x/211/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1271/2024 din data de 30 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori, în dosarul nr. x/211/2023.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2025.