Asupra recursului în casație de față, examinând actele dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 299 din data de 08.02.2024 pronunțată în dosarul nr. x/302/2023, Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art. 396 alin. (1) și 2 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 335 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 1 an 3 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție (faptă comisă la 04.07.2023).
În baza art. 396 alin. (1) și 2 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 335 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă comisă la 27.09.2023).
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. a constatat că cele două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin prezenta hotărâre sunt săvârșite în concurs real.
În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., a contopit pedepsele de 1 an, 3 luni închisoare și 1 an, 3 luni închisoare și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an, 3 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 5 luni închisoare (o treime din 1 an și 3 luni), în final inculpatul A urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 8 luni închisoare.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsă, perioada în care inculpatul A a fost reținut de la data de 27.09.2023, ora 09:10, până la 28.09.2023, ora 09:10.
Prin decizia penală nr. 500/A din 29.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/302/2023 (x/2024), în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de către apelantul inculpat A împotriva sentinței penale nr. 299 din data de 08.02.2024, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I Penală în dosarul nr. x/302/2023.
Împotriva deciziei penale nr. 500/A din 29.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/302/2023 (x/2024), inculpatul A a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivarea recursului în casație, inculpatul A, prin apărător ales, a susținut că, în mod greșit, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut incidența concursului de infracțiuni prevăzut de art. 38 C. pen., în loc să se rețină infracțiunea continuată prevăzută de art. 35 C. pen., motivând că rezoluția infracțională este determinată de perioada de timp scursă între actele materiale de „aproape 3 luni”.
Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. x/302/2023, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 500/A din 29.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/302/2023 (x/2024).
Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și 2 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.
În cauză, inculpatul A a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, susținând că, în mod greșit, instanțele de fond și apel au reținut greșit incidența concursului de infracțiuni prevăzut de art. 38 C. pen., în loc să se rețină infracțiunea continuată prevăzută de art. 35 C. pen.
Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.
Așadar, cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.
Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.
În ceea ce privește legalitatea pedepsei aplicate în cauză, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 299 din data de 08.02.2024 pronunțată în dosarul nr. x/302/2023, Judecătoria Sectorului 5 București, confirmată prin decizia instanței de apel, în baza art. 396 alin. (1) și 2 C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului A, pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în stare de recidivă postexecutorie, incriminate de art. 335 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., la pedeapsa de 1 an, 3 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni; în baza art. 38 alin. (1) C. pen. a constatat că cele două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului sunt săvârșite în concurs real, a contopit pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni, aplicând, în final, pedeapsa rezultantă de 1 an, 8 luni închisoare.
Potrivit art. 335 alin. (1) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere sunt de la 1 la 5 ani închisoare.
Ambele instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că limitele de pedeapsă prevăzute de lege s-au redus cu o treime, noile limite fiind de la 8 luni la 3 ani, 4 luni ani închisoare.
În cauză s-a reținut că faptele au fost săvârșite de inculpat în condițiile recidivei postexecutorii, ceea ce atrage majorarea limitelor de pedeapsă cu jumătate, conform art. 43 alin. (5) C. pen., noile limitele speciale fiind cuprinse, astfel, între 1 an și 5 ani de închisoare; ca atare, pedeapsa de 1 an, 3 luni închisoare, aplicată pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, se situează în limitele prevăzute de lege.
Examinând motivele recurentului inculpat, prin prisma dispozițiilor legale incidente, având în vedere că instanțele de fond și apel au stabilit, cu titlu definitiv, că faptele inculpatului A, de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, au fost săvârșite în concurs real, reținând incidența art. 38 alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază ca neîntemeiată susținerea că s-a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în raport de dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., constatând că pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond în baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., de 1 an, 8 luni închisoare, confirmată prin decizia din apel, este stabilită în limitele prevăzute de lege.
În plus, Înalta Curte reiterează că prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, instanța de recurs în casație nefiind abilitată să analizeze aspecte precum săvârșirea unor fapte penale în concurs sau în formă continuată, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și apel.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 500/A din 29.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/302/2023 (x/2024).
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 de lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 500/A din 29.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/302/2023 (x/2024).
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 de lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2024.