Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 83 din data de 31.05.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosar nr. x/40/2023, în baza art. 396 alin. (1) și 2 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie sub forma tentativei de omor, prev. de art. 199 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) și 2 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul 67 alin. (2) C.pen., art. 66 alin. (1) lit. a, b) și e) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat precum și drepturile părintești față de persoana vătămată B pe o durată de 2 ani, ce s-a dispus a fi executată conform art. 68 alin. (1) lit. c C.pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b), e) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești față de persoana vătămată B, ce s-a dispus a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C.pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a C.proc.pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și durata arestării preventive din prezenta cauză de la data de 08.06.2023 la zi.
În temeiul art. 399 alin. (1) C.proc.pen., a fost menținută măsura arestului preventiv luată față de inculpatul A prin încheierea nr. 25 din data de 09.06.2023, dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți al Judecătoriei Dorohoi, în dosarul nr. x/222/2023.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul Național de Date Genetice judiciare.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d C.proc.pen. și art. 112 alin. (1) lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea specială a sapei (parte metalică cu lungime – lățime 25 cm, coadă 150 cm), identificată la fața locul aflată în colet nr. 1 la Registrul mijloacelor materiale de probă al instanței.
În temeiul art. 255 C.proc.pen., s-a dispus restituirea bluzei de culoare bej cu pete brun - roșcate, aflat în coletul nr. 2 la Registrul mijloacelor materiale de probă al instanței, către persoana vătămată B cu obligația să o păstreze până la pronunțarea unei soluții definitive în procesul penal.
În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C.proc.pen. și art. 1357 și 1381 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată în numele părții civile minore B și a fost obligat inculpatul A să plătească acesteia suma de 50.000 de lei (cincizeci de mii lei) cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C.proc.pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanţă F și a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 1050 lei, cu titlu de daune materiale
În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C.proc.pen. penală și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalului de Urgență C și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei totale de 16.045 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C.proc.pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență D și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei totale de 483,03 lei cu titlu de daune materiale, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente începând cu data efectuării cheltuielilor și până la achitarea integrală a debitului.
În temeiul art. 250 ind. 2 raportat la art. 404 alin. (4) lit. c C.proc.pen., s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurator instituit prin încheierea nr. 05 din 09 ianuarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/40/2023/a4 al Tribunalului Botoșani, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A, prezente și viitoare, urmând ca identificarea acestora să se facă cu ocazia punerii în executare a dispozițiilor hotărârii.
În baza art. 275 alin. (6) C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1020 de lei, s-a avansat Baroului Botoșani din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen., raportat la dispozițiile art. 49 alin. (1) din OUG nr.80/2013, s-a stabilit onorariu definitiv, în cuantum de 700 lei, pentru avocat E (delegație nr. 34/2024, aflată la fila 95 vol. I dosar) desemnat în calitate de curator special al persoanei vătămate minore, ce s-a avansat din bugetul statului.
În temeiul art. 274 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 2360 de lei, din care suma de 360 de lei - cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, diferența fiind reprezentată de cheltuieli judiciare avansate în cursul camerei preliminare și al judecății.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul A
Prin decizia nr. 1158 din 25 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct.1 lit. b C.proc.pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 83 din 31 mai 2024, pronunțate de Tribunalul Botoșani, în dosar nr.x/40/2023.
În baza art. 422 C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului A durata arestării preventive, de la data de 31.05.2024 la zi.
În baza art. 275 alin. (6) C.proc.pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul apelant A, în cuantum de 998 lei și pentru partea civilă intimată B, în cuantum de 540 lei, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
În baza art. 275 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul A să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A la data de 29.10.2024 întemeiat pe cazul de casare prev. de art. art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).
Prin motivele formulate, recurentul A a criticat încadrarea juridică dată faptei - tentativă de omor - pentru un număr de 40, respectiv 45 zile îngrijiri medicale, susținând că nu a avut intenția de a pune în pericol viața fiului său (victima); a considerat că în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 C. pen., legea prevede un număr de 90 de zile de îngrijiri medicale, situație în care devin incidente dispozițiile art. 199 C. pen., însă legea permite împăcarea părților ce înlătură răspunderea penală și se poate dispune suspendarea executării pedepsei.
A mai solicitat să fie avut în vedere faptul că a uzat de procedura simplificată, însă instanța nu a luat în considerare această împrejurare.
Deopotrivă a invocat vârsta înaintată, precum și că nu are antecedente penale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16.12.2024 sub numărul x/40/2023.
La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C.proc.pen. că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, precum și cu intimatele părți civile B, Spitalul de Urgență C, Serviciul de Ambulanță Județean F, Spitalul Județean de Urgență D.
La data de 28.11.2024 intimata parte civilă Spitalul de Urgență C a depus la dosar precizări în sensul că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A.
Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C.proc.pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 C.proc.pen., pentru următoarele considerente:
Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.
Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) C.proc.pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și 6, art. 437 și art. 438 din același cod.
Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C.proc.pen., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 1158 din 25 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel.
Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termenul legal prevăzut de art. 435 C.proc.pen., de către A, persoană care, având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C.proc.pen. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C.proc.pen., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză.
De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a, b și d C.proc.pen., întrucât cuprinde numele și prenumele recurentului A, numărul de dosar al cauzei în care a fost pronunțată hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura recurentului.
Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație, în ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., se constată că recurentul a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C.proc.pen., potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi atacate dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală.
Procedând la verificarea incidenței cazului de casare invocat, cu precizarea că este necesară și prezentarea motivelor care să-l susțină, cel puțin în aparență, Înalta Curte reține că prin intermediul acestuia pot fi cenzurate exclusiv nelegalitățile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.
În aceste coordonate de principiu, criticile formulate de recurentul inculpat cu privire la pedeapsa aplicată, pornind de la încadrarea juridică dată faptei de tentativă la infracțiunea de omor, iar nu loviri sau alte violențe asupra unui membru de familie, prev. de art. 199 raportat la art. 193 C. pen., cum consideră recurentul, reliefează aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, care exced verificării pe calea recursului în casație.
Ca atare, nici susținerile privind neaplicarea beneficiului procedurii abreviate în cazul recunoașterii învinuirii, nu se subsumează cazului de casare prev. de art. 438 pct. 12 C.proc.pen., fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel să aprecieze asupra aplicabilității sale, aspect ce nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepsei.
Prin conținutul lor, motivele de recurs în casație (ca greșita încadrare juridică dată faptei, circumstanțele personale favorabile, ca vârsta înaintată sau lipsa antecedentelor penale), prezentate de recurent, nu pun în discuție elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat, prev. de art. 438 pct. 12 C.proc.pen. sau altor cazuri de casație dintre cele prevăzute, expres și limitativ, de acest text de lege.
Dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul a impus condiții stricte de admisibilitate, în scopul asigurării rigorii procesuale și al limitării formulării recursului în casație pentru motivele expres prevăzute de lege. În acest sens, au fost limitate cazurile în care se poate exercita recursul în casație la cele care vizează strict motive grave de nesocotire a normelor legale, referitoare la competența instanțelor, legalitatea incriminării, tratamentului sancționator definitiv aplicat, așa încât nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care, așa cum s-a arătat, corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C.proc.pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei nr. 1158 din 25 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava –Secția penală și pentru cauze cu minori.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei nr. 1158 din 25 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava –Secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 februarie 2025.