Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de petentul A, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 190/C din data de 11 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, în temeiul art. 597 alin. (7) și 8 și art. 425 ind.1 alin. (7) pct.1 lit. b Cod de procedură penală, s-a respins, ca nefondată, contestația declarată de petentul A împotriva sentinței penale nr.1443 din data de 23.11.2023 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr.x/3/2023.
Împotriva deciziei penale nr. 190/C din data de 11 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a declarat recurs în casație condamnatul A, la data de 22 aprilie 2024.
Prin cererea de recurs în casație condamnatul A nu a adus argumente în susțimerea căii extraordinare de atac formulate.
Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a, b) și d) C. proc. pen., magistratul asistent raportor constată că cererea de recurs în casație nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 434 și art. 436 C. proc. pen., în sensul că hotărârea atacată nu face parte dintre cele pentru care legea prevede calea extraordinară de atac a recursului în casație, astfel cum prevăd dispozițiile art. 434 C. proc. pen., care impun condiția ca hotărârea recurată să fie pronunțată de curtea de apel, ca instanță de apel, cerință care nu este îndeplinită în cauză, prin decizia penală recurată fiind soluționată contestația declarată de condamnatul A împotriva sentinței penale nr.1443 din data de 23.11.2023 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr.x/3/2023 prin care s-a soluționat contestația la executare formulată de același condamnat.
Mai mult, se constată că nici dispozițiile art. 436 alin. (1) lit. b C. proc. pen. nu sunt îndeplinite, întrucât titularul cererii de recurs în casație nu are calitatea de inculpat, parte civilă sau parte responsabilă civilmente, iar dispozițiile legale în materie stabilesc în mod clar și limitativ calitatea persoanelor care pot exercita calea de atac a recursului în casație.
Se observă că cererea de recurs în casație nu îndeplinește nici condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., întrucât prin cererea de recurs în casație nu a fost indicat ca temei de drept pe care se întemeiază calea de atac, niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 190/C din data de 11 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr. x/3/2023(x/2024).
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 190/C din data de 11 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr. x/3/2023(x/2024).
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2024.