Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A împotriva deciziei penale nr. 775/A din 12 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 224 din 11.08.2023, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția penală, în dosarul nr. x/109/2019, în ceea ce-l privește pe inculpatul A, s-au dispus următoarele:
În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. - fapta din 03.04.2018, în regim de detenție potrivit art. 60 C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g), art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului următoarele drepturi reprezentând pedepse complementare: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de instructor auto, pe o perioadă de 5 ani, această pedeapsă complementară urmând a se executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a , b) și g), art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului următoarele drepturi reprezentând pedeapsă accesorie: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de instructor auto.
În baza art. 396 alin. (1) alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. - fapta din 24.04.2018, în regim de detenție potrivit art. 60 C. pen.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a , b) și g), art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului următoarele drepturi reprezentând pedepse complementare: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de instructor auto, pe o perioadă de 5 ani, această pedeapsă complementară urmând a se executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a , b) și g), art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului următoarele drepturi reprezentând pedeapsă accesorie: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de instructor auto.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. d C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 400 euro, de la inculpatul B (reprezentând valoarea mitei oferite inculpatului C); 500 de euro de la inculpații A și C (suma remisă de către investigatorul sub acoperire D inculpatului A); 570,25 lei, de la inculpatul C, reprezentând contravaloarea a 103,01 l combustibil, respectiv motorină, primit de inculpat, cu titlu de mită (53,01 l, din data de 05.04.2018, 30 l, din data de 15.04.2018 la prețul de 5,5 lei și 20 l, din data 07.05.2018 – la prețul de 5,66 lei- valoare calculată conform înscrisurilor ridicate de la peco „E”, respectiv borderou „F SRL”); 200 lei, de la inculpatul G, reprezentând suma remisă de inculpata H; 313,45 lei, de la inculpatul G, reprezentând diferența dintre suma remisă de investigatorul sub acoperire D, respectiv 750 lei – 436,55 taxa RAR.
În temeiul art. 274 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților C, G, A, B, H la plata următoarelor sume de bani, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: 35.000 lei în ceea ce-l privește pe inculpatul C (din care suma de 25.000 lei aferentă fazei de urmărire penală), 35.000 lei în ceea ce-l privește pe inculpatul G (din care suma de 25.000 lei aferentă fazei de urmărire penală), 35.000 lei în ceea ce-l privește pe inculpatul A (din care suma de 25.000 lei aferentă fazei de urmărire penală) , 3.000 lei în ceea ce-l privește pe inculpatul B (din care suma de 1.000 lei aferentă fazei de urmărire penală), 3.000 lei în ceea ce-l privește pe inculpata H (din care suma de 1.000 lei aferentă fazei de urmărire penală).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 775/A din 12 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul A, împotriva sentinței penale nr.224 din 11 august 2023 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.x/109/2019, intimată fiind inculpata H.
S-a desființat în parte sentința penală și rejudecând s-a înlăturat din sentință dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. d C. pen., privind luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumei de 500 de euro de la inculpatul A.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b C. pen., sau contopit pedepsele aplicate inculpatului A, astfel: la pedeapsa de 4 ani închisoare s-a adăugat un spor de 1 an și 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 4 ani închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare, în condițiile art. 60 C. pen., în stare de detenție.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a, b) și g), art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului A următoarele drepturi, reprezentând pedepse complementare: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de instructor auto, pe o perioadă de 5 ani, această pedeapsă complementară urmând a se executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totala ori a restului de pedeapsa, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) lit. a C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a , b) și g), art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului A următoarele drepturi reprezentând pedeapsă accesorie: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de instructor auto, care se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 775/A din 12 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A, la data de 16 octombrie 2024 (prin email), înregistrat la Curtea de Apel Pitești la aceeași dată.
În cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia ,,inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", precum și cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
În motivarea cererii de recurs în casație, în ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat a arătat că în mod greșit a reținut atât Tribunalul Argeș, cât și Curtea de Apel Pitești, că a săvârșit două infracțiuni de complicitate la trafic de influență, aplicându-i-se două pedepse cu închisoarea, care au fost contopite conform concursului de infracțiuni. Recurentul a arătat că faptele comise de acesta nu îmbracă forma pluralității de infracțiuni a concursului real, fiind aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., care reglementează unitatea infracțiunii continuate. Astfel, s-a arătat că legiuitorul a ales să sancționeze unitar acțiunile/inacțiunile inculpatului, dată fiind legătura dintre acestea în sensul că: fapta a fost săvârșită de aceeași persoană (inculpatul A), a existat același cumpărător de influență (polițiștii sub acoperire), aceeași rezoluție infracțională (traficarea influenței de la cumpărător la vânzătorii de influență) și o decizie unică a inculpatului de a-și trafica influența la intervale scurte de timp, respectiv 03.04.2018 și 24.04.2018.
Totodată, recurentul a mai arătat că, în apel, a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice din două infracțiuni de complicitate la trafic de influență, într-o infracțiunea unică de complicitate la trafic de influență în formă continuată, cerere care a fost respinsă de Curtea de Apel Pitești.
În susținerea motivului de recurs în casație invocat, recurentul a indicat decizia nr. 154 din 4 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală; decizia penală nr. 211/R/1996 a Curții de Apel Brașov, decizia penală nr. 151/1997 a Curții de Apel Iași și decizia penală nr. 248/1997 a Curții de Apel Ploiești.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., recurentul inculpat a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani 4 luni închisoare, deși în considerentele hotărârii, Curtea de Apel Pitești a reținut aspecte contradictorii față de cele din dispozitivul aceleași hotărâri. Astfel, recurentul a arătat că în motivarea deciziei recurate, referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-au reținut aspecte atenuante, menite să creeze impresia unei clemențe în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, respectiv că au fost aplicate pedepse apropiate de minimul special în ceea ce-l privește pe inculpatul A.
Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de influență este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar inculpatul A a fost condamnat pentru comiterea celor două infracțiuni de complicitate la trafic de influență, la pedepse de câte 4 ani închisoare, recurentul a arătat că pedepsele aplicate se îndreptă înspre maximul special al pedepsei, ținând cont că s-a trecut de jumătate acestuia. Astfel, recurentul a arătat că există o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii instanței de apel.
Pe de altă parte, s-a arătat că la finalul considerentelor deciziei atacate, Curtea de Apel Pitești a admis și apelul declarat de inculpatul A, cu toate că nu a modificat pedeapsa aplicată acestuia, iar motivele de apel vizau soluția de condamnare, respectiv reindividualizarea pedepselor aplicate și modificarea modalității de executare.
Totodată, s-a menționat că au existat și alte contradicții în decizia recurată, în considerentele acesteia fiind indicată perseverența infracțională a inculpatului și ampla activitate infracțională desfășurată, deși acesta nu are cazier judiciar, este la primul contact cu legea penală, iar în sarcina sa au fost reținute doar două acte materiale.
Pentru considerentele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casație, recurentul A a solicitat în ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., admiterea recursului în casație și în consecință reținerea comiterii complicității la infracțiunea de trafic de influență în formă continuată și achitarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 48 C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.
În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicate, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În subsidiar, a solicitat casarea cu trimitere la instanța competentă, în vederea rejudecării.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, sub nr. x/109/2019.
A fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate recurentul inculpat A împotriva deciziei penale nr. 775/A din 12 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul inculpat A a formulat recurs în casație la data de 16 octombrie 2024 (filele 1-7, dosar curte de apel R/C) împotriva deciziei penale nr. 775/A din 12 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 25 septembrie 2024 (în Penitenciarul I, f.237, dosar curte), conform art. 435 C. proc. pen.
Decizia penală nr. 775/A din 12 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.
Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din Codul procedură penală, privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A, în calitate de inculpat.
Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a, b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A, hotărârea care se atacă (decizia nr. 775/A/12.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), iar cererea poartă semnătura recurentului.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c din Codul procedură penală, în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia ,,inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", precum și cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Din această perspectivă se reține că, din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.
Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.
Înalta Curte notează că potrivit art. 102 pct. 267 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., punctele 2 - 6, 9, 10, 13 și 14 ale art. 438 alin. (1) au fost abrogate.
Se constată că recurentul inculpat A a indicat cazul de recurs în casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 9 din Codul procedură penală, însă acesta nu mai este prevăzut de dispozițiile C. proc. pen., motiv pentru care nu va putea fi analizat.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se reține că acesta vizează exclusiv situațiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanța a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între activitatea factuală și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.
În motivarea recursului în casație, recurentul A a arătat că faptele comise de acesta nu îmbracă forma pluralității de infracțiuni a concursului real, fiind aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen., care reglementează unitatea infracțiunii continuate. Din analiza formală a motivelor invocate se desprinde concluzia că se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei. Or, cazul de casare invocat de recurent nu permite o analiză a aspectelor în legătură cu încadrarea juridică reținută faptei cu titlu definitiv de instanța de apel, cu latura subiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.
Astfel, în condițiile în care recurentul inculpat critică situația de fapt și încadrarea juridică a faptei, motivul de recurs nu poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Se mai impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A împotriva deciziei penale nr.775/A din 12 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A împotriva deciziei penale nr.775/A din 12 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2025.