Şedinţa publică din data de 13 februarie 2025
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024.
Pentru a hotărâ astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr. 551 din 4.12.2024 a Tribunalului Dolj, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, invocată din oficiu, iar în temeiul art. 50 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de persoana condamnată A. având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, instanţa constatând că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 28 mai 2024, condamnatul a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 585 din C. proc. pen., solicitând deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor câştigate ca urmare a muncii prestate şi a cursurilor frecventate în perioada de detenţie în Penitenciarul din Republica Elenă.
A mai reţinut că persoana condamnată A. se află în executarea MEPI nr. 16/2024 din data de 14.02.2024, emis de Curtea de Apel Piteşti în baza sentinţei penale nr. 15/F, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosar nr. x/2024, definitivă prin neapelare la data de 14.02.2024, prin care a fost recunoscută sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic, definitivă la 07.02.2020, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei, prevăzută de art. 311, secţiunea b din C. pen., corespondent în art. 188 din C. pen. român.
Apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6).", Tribunalul Dolj a apreciat că eventuala deducere ar trebui dispusă de aceeaşi instanţă care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare în data de 12.12.2024, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 15/F din 23 ianuarie 2024, a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din 25.01.2024, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Grecia înaintată Curţii de Apel Piteşti prin adresa din 8 ianuarie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a recunoscut sentinţa nr. 341-342/2018 din data de 19 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel cu Juriu Mixt din Salonic (Grecia), definitivă în data de 07.02.2020 prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.
Totodată, s-a luat act că A., a fost condamnat prin hotărârea menţionată, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, soldată cu moartea victimei prev.de art. 311 secţiunea b din C. pen., cu corespondent în art. 188 din C. pen. român.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv 3155 zile închisoare, până la data de 12.07.2023, precum şi cea executată ulterior acestei date, la zi.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului din pedeapsa de 16 ani închisoare conform C. proc. pen. român.
S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse pe teritoriul statului solicitant, în cadrul Penitenciarului Patra (Grecia).
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 sentinţa definitivă şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii s-a dispus a se comunica Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, autorităţii judiciare emitente şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, care s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Argeş.
În ceea ce priveşte solicitarea condamnatului privind deducerea din pedeapsa pe care o execută a zilelor de câştig ca urmare a muncii prestate şi a cursurilor frecventate în perioada de detenţie în Penitenciarul din Republica Elenă, curtea a constatat că, din actele dosarului transmis de la Tribunalul Dolj, respectiv informaţiile transmise de autorităţile elene, în procedura ordinului european de anchetă, pentru lămurirea aspectelor invocate, cu adresa nr. x E.E.E.-ordin european de anchetă, fila x, Penitenciarul Korydallos a transmis conform adeverinţei anexate că restul rămas de executat la momentul transferului era de 6 ani, 8 luni şi 14 zile sau de 4 ani, 3 luni şi 9 zile, ca urmare a scăderii celor 888 zile de detenţie lucrate.
Aşadar, examinând dispoziţia instanţei, la momentul recunoaşterii hotărârii penale străine, în sensul că s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, cele 3155 zile închisoare, până la data de 12.07.2023, precum şi cea executată ulterior acestei date, la zi, curtea a constatat că cele 3155 zile corespund variantei în care sunt deduse cele 888 de zile, ca urmare a calcului matematic efectuat.
Astfel, s-a apreciat că nu subzistă solicitarea condamnatului şi s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A., fără a motiva calea de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 ianuarie 2025, sub nr. x/2014, având fixat termen de soluţionare la data de 13 februarie 2025.
Examinând contestaţia, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, potrivit normelor procesual penale care reglementează contestaţia la executare (art. 597 şi urm. din C. proc. pen.), aceasta reprezintă procedeul jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau a plângerilor formulate cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, având ca finalitate rezolvarea incidentelor ivite în această ultimă fază a procesului, în măsura în care ele se circumscriu vreuneia dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală.
Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 15/F din 23 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2024, acesta solicitând deducerea unui număr de 888 zile de câştig ca urmare a muncii prestate şi a cursurilor frecventate în perioada de detenţie în penitenciare din Grecia, ca urmare a convenţiei de transfer şi a normelor stabilite de această convenţie.
Argumentele invocate în susţinerea contestaţiei vizează împrejurarea că, prin sentinţa prin care s-a dispus transferarea contestatorului A. nu s-a procedat la deducerea întregii perioade executate sau considerate ca executate în penitenciare din Republica Elenă, fiind omise cele 888 zile câştigate ca urmare a muncii prestate.
Examinând sentinţa contestată din perspectiva susţinerilor contestatorului, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a identificat în mod concret dacă cele 888 de zile au fost acordate sau nu, respectiv dacă au fost incluse sau nu în cele 3155 zile executate în Penitenciarul Korydallos.
Astfel, din informaţiile înaintate de autorităţile elene ca răspuns la ordinul european de anchetă rezultă că zilele lucrate în penitenciar (888) au fost considerate la calcularea timpului de detenţie al lui A., Penitenciarul Korydallos, prin adeverinţa anexată confirmând că s-a dispus transferul acestuia către autorităţile competente şi predarea acestuia către autorităţile române în vedere executării restului de pedeapsă, respectiv a celei de 6 ani, 8 luni şi 14 zile sau a celei de 4 ani, 3 luni şi 9 zile ca urmare a calculării zilelor de detenţie (888 1/4) lucrate.
Considerentele sentinţei penale contestate nu relevă argumentele care au dus la aprecierea împrejurării că cele 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, corespund variantei în care sunt deduse cele 888 zile, ca urmare a calculului matematic efectuat, din moment ce autorităţile emitente au indicat două variante de pedeapsă şi au lăsat la aprecierea autorităţilor judiciare din România dacă pedeapsa de executat este de 6 ani, 8 luni şi 14 zile sau de 4 ani, 3 luni şi 9 zile.
Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6) (…)".
Potrivit dispoziţiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduce durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legii statului emitent".
Astfel, Curtea de Apel Piteşti ar fi trebuit să solicite relaţii suplimentare de la autorităţile judiciare elene, în sensul dacă cele 888 zile invocate au fost considerate sau nu ca executate, în baza muncii prestate sau a cursurilor urmate, respectiv dacă acestea au fost incluse în perioada de 3155 zile închisoare, executate până la data de 12.07.2023, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale invocate anterior se poate deduce din pedeapsă numai un beneficiu acordat expres.
În atare condiţii, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de contestatorul A. în cauza de faţă, nu au fost temeinic evaluate de către prima instanţă, consecinţa fiind aceea a pronunţării unei hotărâri care nu tranşează, în substanţă, solicitările ce fac obiectul contestaţiei la executare, clarificarea acestor chestiuni reprezentând o explicitare a perioadei executate sau considerate executate pe teritoriul Greciei, într-o manieră aptă a permite decelarea raţionamentului care a stat la baza sa.
Omisiunea primei instanţe de a rezolva aceste chestiuni atrage nulitatea relativă a hotărârii pronunţate, în condiţiile art. 282 alin. (1) din C. proc. pen. şi reclamă rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Piteşti.
Înalta Curte subliniază că, în absenţa unei statuări efective asupra obiectului contestaţiei la executare deduse judecăţii, nu s-ar putea substitui integral primei instanţe, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicţie, o primă şi ultimă analiză a susţinerilor contestatorului, deoarece ar genera, astfel, privarea celui din urmă de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicţie şi, implicit, o limitare a echităţii procedurii incompatibilă cu exigenţele legalităţii procesului penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 597 cu ref. la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 145/F din data de 13 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează sentinţa contestată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul A., în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2025.