Şedinţa publică din data de 7 iunie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 362 C. proc. pen., raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii A., B., C., D., E., F., măsura preventivă fiind menţinută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. x/2021 din 26 mai 2023 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 mai 2023, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a următorilor inculpaţi:
A. C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (având ca obiect suma primită de la investigatorul sub acoperire G. prin intermediul lui H.);
- fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. (având ca obiect eliberarea certificatului de calitate de moştenitor pe numele investigatorului G.); abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (16 acte materiale), prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., (faptă reţinută în legătură cu procedurile succesorale dezbatute cu participarea numiţilor A., B., B., B., I., J., K., L. şi M.);
- fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptele comise cu participarea numiţilor A., B., B., B., I., J., K., L. şi M.);
- abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (12 acte materiale), prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă reţinută în legătură cu procedurile succesorale dezbatute cu participarea numiţilor F., N., O. şi P.);
- fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă cu participarea numiţilor F., N., O. şi P.);
- instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 din C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) din C. pen. (având ca autor pe F.);
- instigare la uz de fals, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 323 din C. pen. (având ca autor pe F.);
- abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea 78/2000, (faptă comisă cu participarea lui E.);
- fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă cu participarea lui E.);
- fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (faptă comisă cu participarea lui Q. şi D.);
- abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) şi aplicarea art. 309 din C. pen., în concurs ideal cu infracţiunea de instigare la fals intelectual mai sus indicată (faptă comisă cu participarea lui Q. şi D.);
-fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă cu participarea lui R.), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. în raport de faptele reţinute la punctele 3 şi 4; 5 şi 6; 9 şi 10; 11 şi 12.
B. D. pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la fals intelectual în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 47 raportat la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale) şi aplicarea art. 309 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.
C. F. pentru săvârşirea unei infracţiuni de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (10 acte materiale, câte unul corespunzător fiecărui certificat de moştenitor emis), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- unei infracţiuni de instigare la fals intelectual (15 acte materiale, câte unul corespunzător fiecărui document emis în fals), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- unei infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);
- unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- unei infracţiuni de uz de fals în formă continuată (24 acte materiale, dintre care 22 în forma autoratului, iar două în forma instigării), prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- unei infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- a două infracţiuni de falsificarea de instrumente oficiale şi două infracţiuni de folosirea instrumentelor false, prevăzută de art. 317 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 318 din C. pen.
- unei infracţiuni de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.
- unei infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen.
- unei infracţiuni de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.
D. A. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit (14 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.;
- instigare la fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.
- fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale, dintre care 4 în forma autoratului şi 4 în forma instigării);
- uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (24 acte materiale, din care 22 în forma instigării şi 2 în forma autoratului);
- fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., şi cu aplicarea art. 38 alin. (2) pentru infracţiunile de la punctul 1 şi 2.
E. B. pentru săvârşirea:
- infracţiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (12 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată (18 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale, din care 3 în forma autoratului şi 5 în forma instigării);
- infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);
- infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., iar, în ceea ce priveşte infracţiunile de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. şi ped. de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000, şi instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., au fost reţinute şi dispoziţiile art. 38 alin. (2) C. pen., faptele fiind comise în concurs ideal.
F. E. pentru săvârşirea infracţiunilor de:
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen.
- instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000;
- instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.
-instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- uz de fals în formă continuată (5 acte materiale), prevăzută de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
- înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 41 alin, (1) din C. pen.
Totodată, s-a reţinut şi aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., în raport de: a) infracţiunea de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea 78/2000, comisă în concurs ideal cu infracţiunea de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) din C. pen.
Sub aspectul măsurilor preventive, se constată că, iniţial, faţă de inculpaţii C., D., I. şi B. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, prin încheierea din 14.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2022, aceeaşi măsură fiind dispusă şi faţă de inculpaţii E. şi S., prin încheierea din 14.12.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2022.
Ulterior, prin încheierea nr. 74/2/2023 din 05.01.2023, definitivă prin respingerea contestaţiilor, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C., D., B., I., F., S. şi E., pentru o durată de 30 de zile, de la data de 13.01.2023 la data de 11.02.2023, inclusiv.
Faţă de inculpatul A. s-a dispus, prin încheierea nr. 8565/2/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, arestarea preventivă în lipsă, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.
Prin încheierea din 30.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin încheierea din 08.02.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost confirmată arestarea preventivă a inculpatului A. pentru o perioadă de 30 de zile.
Măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpaţii C., D., B., I., F., E.
şi A. a fost prelungită, succesiv.
Prin încheierea din data de 6 iunie 2023, definitivă la data de 8.06.2023 prin respingerea de către Înalta Curte a contestaţiilor formulate, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpatul A., măsura fiind menţinută, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii, cu privire la inculpaţii C., D., E. şi F. şi înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile în ceea ce o priveşte pe inculpata B..
Prin încheierea din data de 04.07.2023, definitivă prin încheierea Înaltei Curţi de Casaţie de Casaţie şi Justiţie nr. 513/20.07.2023 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpatul A. şi s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpaţii C., D., E. şi F. măsurile fiind menţinute până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile.
Prin încheierea din data de 31.07.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a menţinut măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpaţii C., D., E. şi F. până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile. În temeiul art. 348 C. proc. pen.., raportat la art. 207 alin. (4) C. proc. pen.., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpata B. măsură pe care a menţinut-o până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. În temeiul art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 207 C. proc. pen., art. 242 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 218 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., cu aplicarea art. 223 alin. (2) C. proc. pen. a dispus înlocuirea măsura arestării preventive, dispusă faţă de inculpatul A., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 zile.
Încheierea din data de 31.07.2023 a rămas definitivă prin decizia nr. 530/02.08.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care au fost respinse contestaţiile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi inculpaţii D. şi F..
Prin încheierea din data de 23 august 2023, definitivă prin decizia penală nr. 567 din data de 07.09.2023 prin respingerea de către Înalta Curte a contestaţiilor formulate, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii, cu privire la inculpaţii A., C., D., E. şi F..
Prin încheierea din data de 13.09.2023, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul A., măsură pe care a menţinut-o până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 30 de zile. De asemenea, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpata B., măsură pe care a menţinut-o până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile. Totodată, a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpaţii C. şi F. cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile de la momentul rămânerii definitive a încheierii.
Prin încheierea din data de 24.11.2023, definitivă prin necontestare, s-a dispus înlocuirea măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul A. cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile de la momentul rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Prin încheierile din data de 19.12.2023 (definitivă prin decizia penală nr. 871 din data de 27.12.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), din data de 13.02.2024 (definitivă prin decizia penală nr. 178 din data de 28.02.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi din 09.04.2024 (definitivă prin decizia penală nr. 351 din data de 08.05.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii A., B., C., D., E., F., măsură care a fost menţinută până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Încheierea de cameră preliminară din data de 24.11.2023 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală prin care, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2021, emis la data de 26 mai 2023 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie (astfel cum a fost îndreptat prin ordonanţa din 13.11.2023), legalitatea administrării probelor şi legalitatea actelor efectuate de organele de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei, a rămas definitivă prin încheierea nr. 317 din data de 23.04.2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin respingerea contestaţiilor formulate, astfel încât s-a dispus stabilirea primului termen de judecată la data de 23.05.2024.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii C., D., B., E., A. şi F., Curtea de apel a reţinut că este necesară menţinerea acesteia în vederea bunei desfăşurări a procesului penal.
În opinia Curţii, necesitatea menţinerii controlului judiciar (cea mai uşoară dintre măsurile preventive reglementate de legislaţia românească) rezultă în primul rând din natura faptelor presupus a fi comise de aceştia, din amploarea activităţii infracţionale şi din modalitatea de comitere.
Presupusele infracţiuni care fac obiectul cauzei au fost săvârşite prin întocmirea, eliberarea frauduloasă şi introducerea în circuitul civil a unor înscrisuri cărora legea le conferă o puternică prezumţie de validitate, în scopul obţinerii unui număr impresionant de imobile şi sume de bani, în mod ilicit, multitudinea valorilor sociale lezate- cele referitoare la ocrotirea dreptului de proprietate, precum şi, în special, cele care vizează siguranţa circuitului civil şi încrederea membrilor societăţii în actele eliberate de funcţionarii statului abilitaţi să întocmească înscrisuri autentice.
Instanţa de fond a avut în vedere că periculozitatea inculpaţilor rezultă din modul de operare elaborat şi concertat ce implică pluralitate infracţională, adeziune la scopul ilicit, conducând la prejudicierea instituţiilor statului, prin deposedarea acestora de imobilele care, în lipsa moştenitorilor legali sau testamentari autentici, ar intra prin efectul legii în patrimoniul unităţilor administrativ teritoriale.
Având în vedere stadiul cauzei şi raportat la imperativele de ordin procesual, cum sunt cele de asigurare a bunei desfăşurări a procesului penal şi de menţinere în continuare a inculpaţilor la dispoziţia organelor judiciare, Curtea a apreciat că lipsa oricărei forme de control asupra acestora nu este oportună.
S-a reţinut că prin natura şi conţinutul concret al măsurilor de supraveghere impuse, măsura controlului judiciar astfel cum este individualizată în cazul inculpaţilor, este în deplin echilibru cu scopul urmărit, acela al garantării bunei administrări a cauzei şi a prezenţei inculpatei în proces, fiind astfel îndeplinită condiţia proporţionalităţii cu scopul urmărit. Măsura controlului judiciar, reprezintă astfel doar o garanţie minimă a îndeplinirii de către aceasta a obligaţiilor procesuale ce le revin în cadrul procesului penal, iar, în fapt, nu au fost dovedite împiedicări reale şi efective ale drepturilor sau intereselor lor legitime prin menţinerea măsurii controlului judiciar.
Cu privire la inculpata C., Curtea a constatat că aceasta s-a folosit de calitatea de notar pentru a pune în practică o activitate infracţională de amploare, aspect ce rezultă din numărul impresionant de prezumtive infracţiuni comise într-un interval de timp de circa doi ani (o infracţiune de luare de mită, 6 infracţiuni de fals intelectual - unele în formă continuată, în total 45 de acte materiale - şi 4 infracţiuni de abuz în serviciu - unele în formă continuată, în total 35 de acte materiale). Inculpata a nesocotit în mod flagrant şi repetat obligaţiile care îi incumbă în exercitarea importantei funcţii pe care o deţine.
Inculpata nu a făcut dovada faptului prin obligaţiile stabilite în cadrul controlului judiciar i-ar fi îngrădită în vreun fel posibilitatea de a urma tratament de specialitate pentru bolile de care aceasta suferă sau că i-ar fi afectate alte alte aspecte ale vieţii sale.
Referitor la inculpata D., Curtea a constatat că deşi aceasta se afla sub control judiciar într-o altă cauză, a comis infracţiunile ce fac obiectul cauzei, continuând să desfăşoare activităţi specifice profesiei de notar.
Împrejurarea invederată de apărătorul ales al inculpatei (faptul că ulterior dosarul a fost declinat către o altă unitate de Parchet, chestiune care ar putea conduce la concluzia că măsura a fost dispusă de un organ necompetent) nu poate justifica, în opinia Curţii, o soluţie contrară, chiar dacă măsura respectivă ar fi fost dispusă în mod nelegal, ceea ce este relevant este conduita inculpatei.
În concret, s-a apreciat că există suspiciunea rezonabilă că inculpata, deşi ştia că este cercetată penal sub imperiul unei măsuri preventive, a desfăşurat activităţi infracţionale.
În acest context, Curtea a apreciat că cel puţin la acest moment este necesară o supraveghere a conduitei acesteia şi nici măcar înlăturarea obligaţiei de exercita profesia de notar nu ar permite desfăşurarea prezentului proces în bune condiţii şi nu ar crea riscul perpetuării activităţii infracţionale (de altfel, o astfel de cerere a fost respinsă prin încheierea din data 24.10.2023).
Prin urmare, în contextul în care D. se afla în calitate de inculpat sub măsura controlului judiciar impusă de Direcţia Naţională Anticorupţie şi nu putea autentifica ea însăşi actele, având temporar interdicţia de a exercita profesia de notar, aceasta a apelat la ajutorul C., stabilind să împartă onorariile obţinute din legalizarea acestor tranzacţii ilegale.
Faptul că notarul D. a încheiat acte notariale la biroul notarial al numitei C. şi că a încasat sume de bani din tranzacţiile notariale încheiate reiese şi din discuţia înregistrată ambiental în biroul T., discuţie ce a avut loc la data de 01.10.2022 (într-o zi de sâmbătă), în jurul orelor 13:05.
Astfel, la data şi ora amintite, cele două au discutat despre sumele de bani încasate din onorarii şi, după ce le-au socotit, le-au împărţit în mod egal, în acea zi fiind vorba de onorarii încasate în valoare de 5.350 RON. D. a fost cea care i-a explicat lui C. despre cuantumurile onorariilor menţionate în actele notariale, aceasta fiind cea care a întocmit actele notariale şi care a discutat cu clienţii, C. prezentându-se la notariat doar pentru a semna actele notariale, în acea perioadă D. având interdicţia de a încheia acte notariale conform celor dispuse prin luarea măsurii controlului judiciar într-un alt dosar penal.
De altfel, din înregistrările ambientale realizate în biroul T. a reieşit că, de la primirea interdicţiei de a încheia acte notariale, D. a apelat la C. pentru a derula în continuare activităţi de notariat, stabilind cu aceasta să-i fie pus la dispoziţie biroul notarial în fiecare zi de sâmbătă. Mai mult, din înregistrările ambientale realizate, a reieşit că, imediat după luarea măsurii controlului judiciar, în zilele de sâmbătă, când au fost derulate activităţi notariale, D. a fost cea care a discutat cu clienţii, a redactat şi printat documentele, a stabilit onorarii, a încasat bani şi a eliberat chitanţe, C. fiind chemată de D. doar pentru a semna documentele întocmite, iar ulterior pentru a împărţi sumele încasate. Au fost situaţii în care D. a fost ajutată de fiul său ori de alte persoane ce nu erau angajate ale biroului T.. De asemenea, de fiecare dată, D. le-a precizat clienţilor că se pot plăti onorariile doar în numerar, indicându-le şi un bancomat de unde pot scoate bani.
Probele administrate până în prezent referitor la infracţiunile de instigare la fals intelectual şi instigare la abuz în serviciu de care este acuzată inculpata relevă că inculpata D. este cea care a discutat cu beneficiarul actelor respective, că avea reprezentarea faptului că procurile date este posibil să nu mai fie valabile deoarece mandanţii decedaseră şi că inculpata C. a interacţionat cu Q. doar la momentul autentificării actelor.
Astfel, fiind audiat în calitate de suspect, în data de 15.02.2023, Q. a declarat că, pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în datele de 15 septembrie 2022 şi 19 octombrie 2022, a apelat la notarul public C., la îndemnul doamnei D., care la acel moment era suspendată din funcţie şi nu putea autentifica ea însăşi documentele iniţiale.
Cu notarul C. nu s-a întâlnit decât în momentul în care a semnat contractele. De redactarea documentelor s-a ocupat D., ia plata taxelor notariale a fost făcută în numerar de către cumpărător. (…) După ce aceasta a fost pusă sub control judiciar şi nu a mai putut să profeseze, a început să pună presiune pe el pentru a o împrumuta cu diverse sume de bani în vederea achitării creditului bancar şi pentru plata angajaţilor, până la momentul la care va reuşi să vândă terenurile pe care şi aceasta le deţinea în localitatea Nuci. De-a lungul timpului a colaborat cu doamna D. direct sau prin intermediul mandatarilor săi, existând şi situaţii în care aceasta nu a acceptat autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare întrucât, din verificările prealabile efectuate, a reieşit ca procura fusese anulată sau revocată de către titular, sau terenurile respective fusese înstrăinate către alte persoane(…).
Atunci când a mers la biroul C. a întrebat-o pe D. dacă este în regulă să apeleze la serviciile C., întrucât clientela pe care a remarcat-o în cadrul biroului i-a ridicat suspiciuni, D. afirmând că a mai colaborat în trecut cu C. şi că nu există probleme în acest sens. După expirarea măsurii controlului judiciar a inculpatei D., a fost contactat telefonic de către fiul acesteia care l-a anunţat că mama sa şi-a reluat activitatea şi dacă mai are alte tranzacţii poate apela la serviciile ei.
Relevant este, în opinia instanţei de fond şi că, în ziua de 19.10.2022, la orele 09:08:04, având în vedere că în cursul zilei urmau a perfecta actele de vânzare-cumpărare menţionate, C. a apelat-o telefonic pe D., căreia i-a spus că s-a uitat pe actele notariale întocmite şi că i se pare că persoanele menţionate în contract şi care vindeau terenurile sunt foarte în vârstă şi că ar putea fi decedate. D. i-a spus numitei C. că nu sunt decedate şi că, oricum, pentru a sta liniştită, a inserat în declaraţiile notariale ale mandatarului că declară pe proprie răspundere că nu a intervenit vreo cauză de revocare a procurilor. Auzind acestea, C. i-a cerut lui D. să insereze neapărat aceste aspecte, pentru a nu avea probleme.
Din discuţie reiese astfel, în mod clar, că C. a bănuit că persoanele ar fi decedate, însă a acceptat să semneze actele notariale întocmite de D., fără a verifica dacă mandanţii mai sunt în viaţă şi, implicit, dacă procurile mai erau valabile, singura sa preocupare fiind aceea de a nu avea probleme ulterior, prin asumarea răspunderii de către cel care declara pe proprie răspundere că nu a intervenit o cauză de revocare.
Implicarea inculpatei D. în operaţiunile respective, mai mult decât încearcă ea să acrediteze, pare a fi confirmată (cel puţin până la acest moment) şi de rezultatele supravegherii tehnice.
Astfel, la data de 17.11.2022, ora 07:41:28, Q. a discutat cu o persoană pe nume U., căruia, printre altele, i-a povestit că D. a fost suspendată şi că face actele notariale în altă parte. ("Mi-a suspendat-o pe D., n-am putut să mai fac acte la ea. M-am dus pe la o nebună, pe la o altă nebună, am făcut acte cu aia. Aia tot o babă din asta nebună, cum e D.").
În convorbirea din aceeaşi dată, orele 09:58:56, Q. a discutat cu inculpata D. despre faptul că nu au ieşit intabulările pentru contractele de vânzare cumpărare ale terenurilor, aceasta din urmă cerându-i să-i dea bani că are nevoie. ("Vino cu bani că nu mai pot! - Nici eu, credeţi-mă! Şi pe mine mă aleargă lumea; - Nu ca pe mine!").
În data de 20.11.2022, ora 09:48:53, inculpata D. l-a apelat pe Q. pentru a-i cere acestuia sume de bani "păi tot aştept dracu", acesta răspunzându-i că s-a certat cu primarul de la Nuci şi că i-a spus acestuia că dacă nu primeşte banii de la el, nu le mai face nimic. ("Băi, daţi banii! Dacă nu daţi, îmi bag... nu vă mai fac nimic").
În aceeaşi convorbire, Q. i-a precizat lui D. că mai are de întocmit acte la ea, cum ar fi pentru V. şi W. dar problema era că buletinele acestora erau expirate, D. răspunzând "am înţeles!".
Totodată, Q. a mai transmis că-i va da lui D. 10 - 12 milioane după ce va încasa o chirie şi că va trece pe la aceasta să-i lase banii sau prin intermediul lui X. ("Vă fac eu o infuzie, cât pot şi eu mâine, că mâine mai încasez şi eu o chirie şi vă dau jumate... vă dau 10 milioane, 12 milioane, cât o-i putea") (Volumul 26 - filele x - 128).
Concluzionând, Curtea a apreciat că, cel puţin prin prisma probatoriului administrat până la acest moment, inculpata D. nu s-a angajat la biroul notarial al inculpatei C., desfăşurând o activitate de tehnoredactare acte şi consultanţă, ci, practic, şi-a mutat întreaga activitate a cabinetului ei notarial la cabinetul inculpatei C.. În concret, pentru jumătate din onorariile percepute, inculpata C. a acceptat să autentifice actele clienţilor inculpatei D., acte ale căror clauze erau stabilite de aceasta din urmă.
În contextul în care inculpata D. se află sub control judiciar de mai puţin de 2 luni, înlăturarea obligaţiei de a nu desfăşura profesia de notar (de care ea s-a folosit în fapt) ar crea riscul comiterii de noi infracţiuni.
Revocarea controlului judiciar nu s-ar justifica nici din motive umanitare (astfel cum s-a solicitat), în condiţiile în care inculpata nu a făcut dovada faptului că, prin obligaţiile stabilite în cadrul controlului judiciar, i-ar fi îngrădită în vreun fel posibilitatea de a urma tratament de specialitate pentru bolile de care aceasta suferă.
Împrejurarea că un alt notar public a fost trimis în judecată de către acelaşi procuror într-un alt dosar penal tot prin raportare la o presupusă infracţiune legată de tranzacţii imobiliare ilegale fără ca acesta să fie supus vreunei măsuri preventive nu este relevantă pentru soluţionarea prezentei cauze. Din înscrisurile depuse de inculpată rezultă că persoana respectivă a fost trimisă în judecată pentru neglijenţă în serviciu. Or, în prezenta cauză cu privire la inculpată există probe care creează o suspiciune rezonabilă că aceasta ar fi desfăşurat o activitate infracţională intenţionată, cele două situaţii fiind extrem de diferite.
În continuare cu privire la inculpatul E., instanţa de fond a constatat că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior pentru comiterea mai multor infracţiuni de înşelăciune. Bunuri succesorale presupus obţinute în mod fraudulos sunt un teren din Azuga vândut cu 10.000 de euro, un apartament în Bucureşti (cu privire la care a fost înşelătă o persoană, fiind încheiat un antecontract de vânzare cumpărare pentru 29.000 euro) şi un loc de veci.
De asemenea, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., Curtea a reţinut că acesta a fost implicat în dezbaterea frauduloasă a circa 10 moşteniri precum şi în înşelarea unei persoane de 92 de ani de suma de 58.786,78 euro şi 5.692,88 RON, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de 3 şi 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin sentinţa penală nr. 799 din 10.05.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 1344 din 16.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti.
Totodată, în prezent, inculpatul se află în control judiciar într-o altă cauză în legătură tot o serie de tranzacţii imobiliare.
În ceea ce priveşte conduita procesuală a inculpatului, s-a arătat că, în cealaltă cauză în care este cercetat, în sarcina sa a fost reţinută săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., constând în aceea că: în cursul anului 2022, ar fi pretins suma de 100.000 euro, de la Y., prin intermediul lui Z. şi AA., să falsifice documente ale S.C. BB. S.R.L. şi să intervină, direct sau prin intermediul unor alţi angajaţi ai BNP T., la notarul public C. pentru autentificarea, în fals, a unor documente de transfer al proprietăţii (contract de dare în plată) a două terenuri din localitatea Dobroeşti, din patrimoniul societăţii în patrimoniul lui Y., în condiţiile în care societatea era radiată din anul 2018 şi şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. constând în aceea că: în cursul anului 2023, în perioada iulie- septembrie, atât prin intermediul lui CC. şi DD., cât şi direct, ar fi ameninţat-o pe Z. cu darea în vileag a faptelor de natură penală săvârşite cu privire la modalitatea prin care la data de 23.03.2023, au fost încheiate contractele de vânzare nr. x/23.03.2023, y/23.03.2023 şi 920/23.03.2023, la notarul public EE., solicitând suma de 25.000 euro pentru a nu denunţa faptele.
În speţă, inculpatul se află în arest la domiciliu din luna iunie 2023, iar, la 13 septembrie 2023 s-a dispus înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar
(încheierea rămânând definitivă prin necontestare).
Aşadar, s-a reţinut că, infracţiunea de şantaj mai sus-menţionată a fost comis în timp ce inculpatul se afla în arest la domiciliu şi în control judiciar în prezenta cauză, un astfel de comportament dovedind o dată în plus că lipsa oricărei forme de control asupra inculpatului nu ar face decât să perpetueze riscul comiterii de noi infracţiuni.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B., instanţa de fond a reţinut că, aceasta, în calitate de secretar al biroului notarial, a avut un rol important (chiar dacă nu esenţial) în mecanismul infracţional care face obiectul prezentului dosar. Aceasta a fost implicată în dezbaterea frauduloasă a zece moşteniri în favoarea concubinului ei A.. Activitatea ilicită s-a întins pe parcursul a circa 2 ani.
O perioadă de aproape un an (aceasta aflându-se sub control judiciar din luna iunie a anului 2023) nu este de natură a afecta caracterul proporţional şi principiul rezonabilităţii consacrat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului la care făcea referire apărătorul inculpatei.
În cazul celorlalţi inculpaţi a cărei situaţie a fost examinată până acum, se observă că înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar a fost dispusă prin încheierea din 13 septembrie 2023, neputându-se susţine că măsura ar fi devenit excesivă.
Referitor la inculpatul A., s-a reţinut că, la începutul urmăririi penale, acesta s-a sustras timp de circa o lună şi jumătate deşi ştia că este cercetat.
Curtea a reţinut că inculpatul a obţinut prin interpuşi bunurile aferente a 14 moşteniri vacante, plătind în schimb anumite sume de bani interpuşilor, taxele notariale şi, eventual (nu s-a dovedit) sume o mie - trei mii de euro notarului.
Totodată, s-a constatat că acesta se află sub măsura preventivă a controlului judiciar de la sfârşitul lunii noiembrie 2023, aceasta fiind a patra verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii după înlocuirea arestului la domiciliu, iar, împrejurarea că inculpatul urmează a solicita judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu poate constitui un argument în sensul revocării măsurii atâta timp cât la acest moment procesual, manifestarea de voinţă nu s-a materializat.
Pentru argumentele prezentate, Curtea de Apel a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii A., B., C., D., E. şi F..
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestaţie inculpatele D. şi C., criticând-o sub aspectul netemeiniciei.
Astfel, inculpata C. a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii controlului judiciar, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acesteia nu mai subzistă, raportat la stadiul procesual, dar, şi la circumstanţele personale ale inculpatei, care se confruntă cu probleme de sănătate şi cu o situaţie materială precară.
Inculpata D. a solicitat, prin intermediul apărătorului ales, revocarea măsurii controlului judiciar având în vedere că inculpata nu mai reuşeşte să realizeze veniturile necesare pentru a se putea întreţine, iar, raportat la stadiul procesual al cauzei, respectiv etapa cercetării judecătoreşti, a apreciat că măsura preventivă nu mai este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, depăşind un termen rezonabil, iar, la dosar nu există indicii că ar încerca să se sustragă de la procedura judiciară ori să săvârşească alte fapte de natură penală.
Examinând contestaţiile formulate, atât în raport cu criticile invocate cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru motivele arătate în continuare.
Stabilind categoriile măsurilor preventive ce pot fi dispuse faţă de un inculpat pe parcursul procedurii judiciare, art. 202 C. proc. pen. prevede în alin. (4) lit. b) măsura controlului judiciar, condiţiile de luare şi conţinutul acesteia fiind reglementate de art. 211 C. proc. pen., text de lege care face trimitere la condiţiile generale prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., ce stabilesc că măsurile de prevenţie pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii acuzatului de la procedura judiciară derulată împotriva sa ori al prevenirii săvârşirii altei infracţiuni.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 362 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 208 C. proc. pen., în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia acesteia, iar dacă constată că temeiurile iniţiale subzistă ori există temeiuri noi care justifică măsura, dispune menţinerea acesteia în continuare. În situaţia în care, însă, se constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat măsura preventivă au încetat sau au apărut temeiuri noi din care rezultă nelegalitatea acesteia, instanţa, din oficiu sau la cererea inculpatului, revocă măsura de prevenţie.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 215 alin. (9) C. proc. pen. permit instanţei investite cu soluţionarea cauzei ca, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, să dispună, printre altele, înlocuirea sau încetarea obligaţiilor impuse iniţial acestuia, dacă apar motive temeinice care să justifice o asemenea soluţie.
Evaluând la acest moment procesual, subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea şi, ulterior, menţinerea faţă de inculpatele C. şi D. a măsurii de prevenţie, Înalta Curte, în acord cu judecătorul de la prima instanţă, constată că acestea se menţin, probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti, până la acest moment procesual, justificând în continuare presupunerea rezonabilă că cele două inculpate au săvârşit faptele penale pentru care au fost trimise în judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 202 alin. (1) teza I din C. proc. pen.
De altfel, în prezenta contestaţie împotriva hotărârii prin care s-a dispus menţinerea măsurii preventive, inculpatele C. şi D. nu au invocat lipsa probelor privind comiterea presupuselor fapte.
Analizând, de asemenea, temeinicia măsurii controlului judiciar din perspectiva dispoziţiilor art. 202 alin. (3) teza I C. proc. pen., Înalta Curte, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor de care sunt acuzate contestatoarele, ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi din natura acestora, cât şi circumstanţele concrete în care se presupune că acestea au fost comise (prin întocmirea, eliberarea frauduloasă şi introducerea în circuitul civil a unor înscrisuri cărora legea le conferă o puternică prezumţie de validitate, în scopul obţinerii, în mod ilicit, de imobile şi sume de bani, amploarea conduitei ilicite, precum şi valoarea ridicată a prejudiciului estimat de organele de urmărire penală), apreciază că respectiva măsură de prevenţie este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiilor penale, fără ca prin aceasta să se încalce prezumţia de nevinovăţie, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, în ansamblul său.
Totodată, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că este îndeplinită şi cerinţa necesităţii măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, în concordanţă cu dispoziţiile art. 202 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) teza a II-a, art. 211 C. proc. pen., în condiţiile în care cercetarea judecătorească se află în plină desfăşurare, interdicţiile impuse inculpatelor (de a comunica cu inculpaţii, persoanele vătămate şi martorii din cauză, de a depăşi limita teritorială a ţării şi de a exercita profesia de notar - în cazul inculpatei D.), obligarea de a informa organul judiciar cu privire la schimbarea locuinţei şi supunerea acestora unei supravegheri speciale din partea organelor de poliţie desemnate, constituind garanţii ale derulării în bune condiţii a procedurii judiciare.
În plus, faţă de complexitatea cauzei, gravitatea acuzaţiilor aduse, relaţiile sociale ce se bănuieşte că au fost lezate prin comiterea presupuselor fapte, ritmul susţinut al cercetării judecătoreşti, actele şi măsurile dispuse în această perioadă, precum şi în considerarea stadiului procesual, care justifică încă necesitatea conservării probelor, Înalta Curte apreciază, în acord cu judecătorul fondului, că durata măsurii controlului judiciar se încadrează şi la acest moment în limitele unui termen rezonabil, în accepţiunea dată atât de dispoziţiile art. 2151 alin. (8) C. proc. pen., cât şi de principiile statuate în jurisprudenţa C.E.D.O.
Referitor la circumstanţele personale invocate de contestatoarea C., Înalta Curte constată că situaţia familială a acesteia, lipsa antecedentelor penale şi respectarea obligaţiilor impuse de organele judiciare, nu sunt de natură să modifice concluzia la care a ajuns instanţa în ceea ce priveşte necesitatea menţinerii măsurii preventive restrictive de drepturi, asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal neputând fi realizată decât prin menţinerea obligaţiilor prevăzute de lege în conţinutul controlului judiciar, astfel cum au fost dispuse prin încheierea din 13.09.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
De asemenea, contrar celor susţinute de apărătorul ales al inculpatei D., împrejurarea că dosarul se află în faza de debut a cercetării judecătoreşti, iar, faţă de specificul probaţiunii administrate în cauză, o eventuală audiere a inculpatei nu ar putea schimba covârşitor situaţia de fapt, nu constituie un element care să impună revocarea controlului judiciar întrucât cercetarea judecătorească este în plină desfăşurare, instanţa urmând să administreze şi alte probe la dosar.
Totodată, contrar susţinerilor apărării aceleiaşi inculpate privind interdicţia de a exercita atribuţii specifice profesiei de notar public, Înalta Curte constată că măsura preventivă a controlului judiciar implică anumite privaţiuni şi constrângeri personale, determinate de condiţiile şi împrejurările în care se desfăşoară procesul penal, astfel încât acuzaţii supuşi unei asemenea măsuri nu pot beneficia de aceleaşi drepturi pe care le-au avut anterior, al căror exerciţiu este limitat, potrivit legii, pe o anumită durată de timp, în vederea asigurării scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen.
Aşadar, dreptul la muncă al inculpatei nu a fost încălcat, ci a fost doar restrâns, prin impunerea respectării obligaţiilor prevăzute de art. 215 din C. proc. pen., restrângere justificată în mod obiectiv de scopul pentru care a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar, respectiv buna desfăşurare a procesului penal.
De altfel, inculpatei i s-a interzis să exercite doar profesia de notar, niciuna dintre celelalte profesii nefiindu-i îngrădită.
Faţă de considerentele expuse, constatând subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive faţă de inculpate, caracterul necesar şi proporţional al acesteia în raport cu gravitatea acuzaţiilor şi scopul urmărit, precum şi faptul că nu au fost invocate împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea ei, Înalta Curte, în acord cu judecătorul de la prima instanţă, apreciază că se impune menţinerea controlului judiciar faţă de inculpatele D. şi C..
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpatele D. şi C. împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023, iar, faţă de culpa lor procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., le va obliga pe acestea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată C., în cuantum de 360 RON şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - inculpată D., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpatele D. şi C. împotriva încheierii din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatoarele inculpate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea inculpată C., în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea - inculpată D., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2024.