Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, printre altele, în temeiul art. 420 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 208 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă faţă de apelantul - inculpat A., fiind menţinută această măsură preventivă.
Pentru a dispune astfel, în esenţă, s-a avut în vedere că, prin sentinţa penală nr. 701/24.09.2024 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen. inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 234 alin. (1) teza finală C. pen., rap. la art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 1380 din data de 09.06.2021 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin nerecurare, inculpatului i s-au aplicat pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se apropia la mai puţin de 10 metri de locuinţa (Bucureşti, şos. x, sector 1) ori locul de muncă (SC B. S.R.L., Bucureşti, bd. x, sector 6) ale persoanei vătămate C., pe o perioadă de 5 ani, precum şi pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a se apropia la mai puţin de 10 metri de locuinţa (Bucureşti, şos. x, sector 1) ori locul de muncă (SC B. S.R.L., Bucureşti, bd. x, sector 6) ale persoanei vătămate C., pe o perioadă de 5 ani, din care va scădea perioada executată de la data de 20.09.2023 (data liberării la termen) la zi, ce se va executa după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pedeapsa accesorie se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 45 alin. (5) teza finală C. pen.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive sub a cărei putere se află inculpatul.
Împotriva sentinţei de condamnare a declarat apel inculpatul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală la data 21.10.2024 sub numărul x/2024, fiind fixat termen pentru judecarea apelului la data de 07.11.2024.
Prin încheierea din 07.11.2024, Curtea de apel a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de apelantul inculpat A., în concret, reţinând că măsura preventivă a arestului preventiv este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpatului (validate deja de către o instanţă independentă şi imparţială) şi, de asemenea, că este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică şi pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă privativă de libertate.
Potrivit dispoziţiilor legale incidente, instanţa de apel analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat, pe de o parte, că, în cauză, nu au apărut împrejurări din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a arestului preventiv, iar, pe de altă parte, că temeiurile care au determinat luarea acesteia se menţin şi impun, în continuare, plasarea inculpatului sub puterea sa, pentru înlăturarea unei stări de pericol, care rezultă din activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, din circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi pentru buna desfăşurare a procesului penal în faza căii de atac a apelului.
Totodată, instanţa a reţinut că este îndeplinită condiţia privind existenţa probelor care justifică suspiciunea săvârşirii de infracţiuni de către inculpat, precum şi faptul că măsura arestului preventiv este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică şi de asemenea că măsura arestului preventiv a inculpatului A. este şi la acest moment proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia, fiind necesară în continuare pentru interesul bunei desfăşurări a procesului penal, neexistând temeiuri pentru înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă, care nu ar fi suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, având în vedere şi faptul că inculpatul este recidivist, fiind condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului, comise cu violenţă, dar şi pentru infracţiuni contra vieţii sexuale.
Astfel, prin încheierea contestată, pronunţată la data de 07.11.2024, instanţa de control judiciar - Curtea de Apel Bucureşti, pentru considerentele expuse, analizând legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse în cauză, a concluzionat că, temeiurile care au condus la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului A. continuă să existe şi la acest moment al procedurii judiciare, sens în care, conform legii, a dispus menţinerea măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri, contestatorul inculpat A. a formulat prezenta cale de atac.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 14.11.2024, în cauză fiind stabilit termen de soluţionare la data de 19.11.2024, cu citarea contestatorului şi asigurarea apărării.
Examinând contestaţia formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 206 alin. (1) din C. proc. pen. potrivit cărora "împotriva încheierilor prin care instanţa dispune, în primă instanţă, asupra măsurilor preventive inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare."
Rezultă aşadar potrivit textului de lege indicat faptul că se poate formula contestaţie împotriva unei încheieri penale prin care s-a dispus asupra măsurilor preventive doar atunci când aceasta a fost pronunţată de prima instanţă, contestaţia urmând a fi soluţionată de instanţa ierarhic superioară. În situaţia în care încheierea este pronunţată de instanţa de apel, aceasta dobândeşte caracter definitiv, neputând fi atacată cu nicio cale de atac.
În speţă, se constată că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost înregistrat dosarul nr. x/2024 având ca obiect apelul declarat în cauză de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 701/24.09.2024 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. x/2024, prin care, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, fiind totodată menţinută de instanţa de fond măsura arestului preventiv în ceea ce îl priveşte pe inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. "în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 208".
În temeiul dispoziţiilor legale precitate, la termenul de judecată din data de 07.11.2024, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse în cauză, astfel că, prin încheierea de şedinţă de la acea dată, contestată în cauză, instanţa a constatat măsura arestării preventive dispuse faţă de inculpatul A. ca fiind legală şi temeinică, măsură, pe care de altfel, a şi menţinut-o.
Împotriva încheierii atacate în cauză, legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, fiind o încheiere definitivă, iar calea de atac formulată împotriva unei astfel de încheieri este aşadar inadmisibilă.
Ca atare, Înalta Curte constată că, raportat la obiectul contestaţiei de faţă, încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, la data de 07.11.2024, atacată în cauză, nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât, prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanţă asupra măsurii preventive privind pe inculpat, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului, astfel că inculpatul A. a formulat contestaţie împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare şi, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
O cale de atac nu poate exista în afara legii, iar această regulă are valoare de principiu constituţional. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
În consecinţă, constatând că inculpatul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare şi astfel prin promovarea acesteia a încălcat principiul unicităţii căii de atac prevăzut de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024 (13515/300/2024/a3).
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.