Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 07 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, printre altele, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul A..
Pentru a dispune astfel, cu privire la cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulate de inculpatul A., prima instanţă a reţinut că la termenul de judecată din data de 07.11.2024 inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar întrucât nu mai este utilă pentru buna desfăşurare a urmăririi penale, a cercetării judecătoreşti şi soluţionării cauzei.
Apărarea a învederat că inculpatul s-a angajat într-o altă profesie, că este suspendat din profesia de avocat, că nu există niciun pericol să influenţeze buna soluţionare a procesului penal şi întrucât are un program de opt ore/zi este neplăcut să lipsească, săptămânal, un număr de ore de la locul de muncă şi nu ştie cât de bine va fi acceptat de angajator.
Pentru aceste motive, a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar deoarece nu mai este utilă pentru buna desfăşurare a procesului penal.
Instanţa de fond a procedat la audierea inculpatului A. cu privire la motivele de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar declaraţia acestuia, după citire şi semnare, fiind ataşată la dosar.
Analizând cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul A., Curtea a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. , avocat în cadrul Baroului Ialomiţa, cercetat în stare de arest la domiciliu pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În fapt s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 29.01.2024, pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei au fost înregistrate sub nr. x/2024, procesele-verbale de consemnare a denunţurilor formulate oral de numiţii B. şi C., împotriva inculpatului A., de profesie avocat în cadrul Baroului Ialomiţa.
Din conţinutul actelor de sesizare a rezultat că, pe fondul stării de arest preventiv (din decembrie 2023) în care se află numitul B., cercetat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor, inculpatul A. a pretins sume de bani cu titlu de mită pentru punerea în libertate a numitului B., sumele de bani urmând a fi remise mai multor magistraţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel, în urmă cu aproximativ două săptămâni, cu ocazia vizitelor efectuate de numitul C. (tatăl numitului B.) în Arestul Central al Poliţiei Capitalei, numitul B. i-a spus tatălui său despre faptul că inculpatul A. (avocat în cadrul Baroului Ialomiţa) îl poate ajuta să scape de arestul preventiv în schimbul remiterii unor sume de bani care vor fi acordate prin intermediul acestui avocat, mai multor magistraţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
În această situaţie, numitul C. l-a contactat pe inculpatul A. sens în care a fost stabilită o primă întâlnire pentru data de 24.01.2024, locul stabilit fiind în faţa blocului unde domiciliază numitului C.. Cu ocazia acestei întâlnirii, inculpatul A. i-a spus denunţătorului că este dispus să intervină la magistraţi în schimbul unor sume de bani cu titlu de mită, pentru punerea în libertate a fiului său, însă, mai întâi, trebuie să încheie un contract de asistenţă juridică, în vederea reprezentării în instanţă la contestaţia măsurii arestului preventiv. De asemenea, cele două persoane au stabilit ca la următoarea întâlnire, inculpatul A. să primească suma de 800 de RON pentru încheierea contractului de asistenţă juridică.
Ulterior, în data de 26.01.2024, numitul C. s-a întâlnit din nou cu inculpatul A., în jurul orelor 14:00, la Restaurantul "La plăcinte", situat lângă Tribunalul Bucureşti. Astfel, la restaurantul "La plăcinte", inculpatul A. a solicitat si primit din partea numitului C. suma de 800 de RON, sens în care denunţătorul a semnat contractul prin care inculpatul urma să îl asiste juridic pe fiul acestuia, B..
În continuare, A. a procedat la verificarea telefoanelor mobile aparţinând numitului C., sens în care i-a solicitat acestuia să îl însoţească afară, la maşină, pentru a discuta despre punerea în libertate a fiului său.
Conform acestor discuţii, denunţătorul a arătat că inculpatul A. i-a transmis că este dispus să intervină pe lângă magistraţi în vederea punerii în libertate a fiului său, în schimbul unei sume de bani cuprinsă între 15.000 - 30.000 euro, cu precizarea că aceste sume bani urmează a fi remise magistraţilor înainte de judecarea măsurii contestaţiei arestului preventiv.
De asemenea, pe lângă aceste sume de bani, inculpatul A. a mai solicitat iniţial suma de 7.000 euro, însă în urma negocierilor dintre cei doi a fost stabilită suma de 6.000 euro, reprezentând "comisionul" inculpatului pentru intervenţia directă asupra magistraţilor.
Totodată, numitul C. a susţinut că, contestaţia măsurii arestului preventiv urmează să aibă loc la finalul acestei săptămâni sau la finalul săptămânii viitoare, între cei doi (C. şi A.) urmând a mai avea loc o nouă întâlnire (cu câteva zile înainte de judecarea contestaţiei arestului preventiv) pentru stabilirea exactă a sumei de bani ce urmează a fi remisă inculpatului A. pentru punerea în libertate a numitului B..
La data de 11.02.2024, inculpatul A. a fost depistat în flagrant în Bucureşti, pe strada x, în timp ce primea de la numitul C. suma de 17.000 euro, prilej cu care s-a procedat la constatarea infracţiunii flagrante, asupra sa fiind identificata suma de bani pusă la dispoziţia denunţătorului de organele de urmărire penală.
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Prin încheierea din data de 12.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2024 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pentru o perioadă de 30 de zile, de la 12.02.2024 până la 12.03.2024 inclusiv.
Prin încheierea nr. 152/21.02.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2024 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul A., pe o durată de 30 de zile, de la 21.02.2024 până la 21.03.2024, inclusiv.
La data de 12.03.2024 cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2024 iar prin încheierea din data de 14.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.1, a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul A. şi menţinută această măsură.
Măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul A. a fost menţinută ulterior de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin încheierea F/CP din 11.04.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024.3 şi prin încheierea F/CP din 09.05.2024 pronunţată de în dosarul nr. x/2024.4
Prin încheierea F/CP din data de 16.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2024.5 s-a dispus faţă de inculpatul A. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, de la 16.05.2024 la 14.07.2024, inclusiv, încheiere care a rămas definitivă prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024.5.
Măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. a fost menţinută ulterior de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin încheierea F/CP din data de 13.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024.6, prin încheierea F/CP din data de 16.07.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 şi prin încheierea F/CP din data de 12.09.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024.
Prin încheierea F/CP din data de 22.05.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală au fost respinse ca nefondate cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul A.. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s/a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, cu referire la dosarul penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei. S-a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi de art. 322 alin. (1) C. pen.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul A., aceasta fiind respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin încheierea nr. 761/22.10.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024.
După înaintarea de către judecătorul de cameră preliminară a dosarului către instanţa de judecată, prin încheierea/F din data de 28.10.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2024, îndreptată prin încheierea din data de 29.10.2024, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. şi în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A..
Împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2024 a formulat contestaţie inculpatul A., aceasta fiind respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024.
Curtea de apel a avut în vedere că potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. pen. măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 24.01-11.02.2024, a pretins şi primit sume de bani de la denunţătorul C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Curtea de Apel Bucureşti, promiţând că îi va determina pe aceştia să dispună cercetarea în libertate a denunţătorului B., aflat în stare de arest preventiv. De asemenea, s-a reţinut că rezultă suspiciunea rezonabilă că la data de 11.02.2024 a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului în contractul de asistenţă juridică nr. x datat 01.02.204, contract pe care l-a folosit la momentul depistării în flagrant.
Sub acest aspect instanţa a constatat că, în cauză, există probe în sensul art. 223 C. proc. pen. din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este acuzat, prevăzute de dispoziţiile art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 322 alin. (1) C. pen., relevante sub acest aspect fiind mijloacele de probă indicate prin rechizitoriu, respectiv: declaraţie martor C. 05.02.2024; declaraţie martor C. 11.02.2024; proces-verbal 11.02.2024 consemnare serii bancnote; proces-verbal 11.02.2024 constatare infracţiune flagrantă; planşă fotografică Serviciu Tehnic 126/II-1/2024 serii bancnote 17.000 euro; planşă fotografică Serviciu Tehnic 126/II-1/2024 serii bancnote 17.000 euro ridicare flagrant; planşă fotografică constatare infracţiune flagrantă 11.02.2024; procese-verbale de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental; proces-verbal de redare convorbiri purtate pe D. precum şi alte înscrisuri întocmite în dosarul de urmărire penală nr. 4/1/P/2024.
Instanţa a apreciat că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar subzistă, nevoia de a asigura buna desfăşurare a procesului penal menţinându-se, restricţiile impuse de această măsură preventivă fiind minimale şi reprezentând măsuri necesare într-o societate democratică, în vederea prevenirii săvârşirii de fapte penale şi pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora, astfel cum s-a statuat constant atât în practica CEDO cât şi în cea a instanţelor naţionale.
Totodată, s-a menţionat că această măsură restrictivă trebuie examinată şi în raport de dispoziţiile art. 2 din protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora, oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa. Alin. 3 al acestui articol stabileşte situaţiile în care se pot aduce restrângeri dreptului la liberă circulaţie:
"exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că libertatea de mişcare, aşa cum este garantată de art. 2 Protocol 4, este reglementată pentru a asigura oricărei persoane libertatea de deplasare pe teritoriul unui stat şi să părăsească acest teritoriu, ceea ce implică dreptul de a pleca în orice alt stat doreşte şi care îl primeşte (Peltonen vs. Finlanda, hotărârea Comisiei din 20.02.1995). Libertatea de mişcare interzice orice măsură de natură a aduce atingere acestui drept sau exerciţiului său fără a îndeplini condiţiile de a fi necesară într-o societate democratică, în vederea atingerii unuia dintre scopurile legitime enumerate limitativ in paragraful 3 (Baumann v. Franţa).
Pe de altă parte, Curtea a precizat că limitarea libertăţii de circulaţie pentru nevoile unei proceduri penale în curs nu pune în sine o problemă pe terenul art. 2 Protocol 4 dacă acesta este proporţională cu scopul legitim urmărit (Fedorov şi Fedorova vs. Rusia, Antonenkov ş.a. vs. Ucraina, Petre vs. România).
În acelaşi sens, instanţa a reţinut că restrângerile pe care le presupune această măsură preventivă nu reprezintă o încălcare a drepturilor constituţionale vizând dreptul la un proces echitabil, dreptul la libera circulaţie, prezumţia de nevinovăţie, deoarece acestea se subsumează scopurilor acestei măsuri, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 202 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată instanţa a constatat că în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar şi nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
S-a reţinut că în cauză cercetarea judecătorească este la debut şi până la acest moment procesual nu au fost administrate mijloace de probă care să infirme presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiuni sus-menţionate.
Analizând măsura preventivă dispusă în prezenta cauză, Curtea a constatat că aceasta este prevăzută de lege în art. 211 C. proc. pen. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statele membre pot să aplice preventiv măsuri restrictive de libertate unui acuzat în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, mergând până la privarea de libertate, astfel încât Curtea a apreciat că măsura prev. de art. 211 C. proc. pen. urmăreşte un scop legitim.
Măsura prin care se aduce atingere libertăţii de mişcare trebuie să fie necesară într-o societate democratică, astfel încât ingerinţa să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea scopului, cu alte cuvinte potrivit testului proporţionalităţii măsura restrictivă trebuie să fie necesară şi suficientă pentru realizarea funcţiei sale de protecţie (Bartik vs. Rusia). Doar durata măsurii restrictive nu poate fi luată singură în considerare pentru a verifica dacă a fost menţinut echilibrul între interesul general de asigurare a bunei desfăşurări a instrucţiei penale şi interesul personal al acuzatului de a se bucura de libertatea de mişcare. Acest echilibru este evaluat în raport de circumstanţele speciale ale fiecărei cauze. Restricţia poate fi justificată într-un caz concret dacă există indicii cu privire la un interes general care să depăşească interesul individual la exercitarea libertăţii de mişcare (Hajibeyli vs Azerbaijan).
În ceea ce priveşte măsura controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cerinţele art. 211 C. proc. pen., întrucât există suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit infracţiuni cu grad ridicat de gravitate, iar măsura controlului judiciar este necesară pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., impunându-se a fi menţinută şi în continuare cu toate interdicţiile şi obligaţiile, astfel cum au fost modificate prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024.5.
În acest sens, în condiţiile în care există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiuni prin care a adus atingere desfăşurării normale a activităţii instanţelor de judecată, prezentând actul de justiţie ca fiind un bun supus comercializării şi folosind un înscris falsificat, acţionând în calitate de avocat, s-a apreciat că aceste împrejurări care relevă necesitatea menţinerii măsurii controlului judiciar în scopul prevenirii comiterii altor infracţiuni şi al asigurării bunei desfăşurări a procesului penal.
În condiţiile cauzei, s-a precizat că măsura controlului judiciar este necesară pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, prin menţinerea obligaţiei impuse inculpatului de a nu lua legătura cu denunţătorii, iar pentru prevenirea oricărei încercări de a se sustrage şi pentru asigurarea prezenţei acuzatului la desfăşurarea procesului penal este necesară şi obligaţia impusă acestuia de a nu părăsi teritoriul României.
A apreciat prima instanţă că sunt îndeplinite în continuare şi cerinţele art. 202 alin. (3) C. proc. pen., măsura preventivă fiind proporţională cu restrângerea drepturilor inculpatului. Condiţia proporţionalităţii decurge din cea a necesităţii şi presupune, în scopul garantării libertăţilor persoanei şi evitării arbitrariului, existenţa unui just echilibru între restricţiile impuse şi scopul urmărit prin dispunerea măsurii preventive, respectiv asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, prin raportare la circumstanţele cauzei, la gravitatea infracţiunii pentru care este suspectat inculpatul, la situaţia personală a acestuia.
Curtea a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 242 alin. (1) C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii având în vedere că nu au fost identificate cauze care să împiedice exercitarea acţiunii penale şi nici nu au intervenit alte împrejurări necunoscute la momentul dispunerii măsurii preventive din care să rezulte nelegalitatea acestei măsuri.
Raportat şi la stadiul procesual (dosarul se află la debutul cercetărilor pe fondul cauzei), s-a precizat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, unul dintre scopurile instituirii controlului judiciar fiind acela al garantării unei bune desfăşurări a procesului penal, iar în condiţiile expuse anterior, acest deziderat primează înaintea unui prejudiciu temporar cauzat inculpatului prin instituirea celei mai uşoare măsuri preventive.
În ceea ce priveşte circumstanţele pozitive de ordin personal ale inculpatului (are familie, lipsa de antecedente penale), judecătorul fondului a apreciat că acestea reprezintă stări normale de fapt care trebuie să caracterizeze o persoană şi nu constituie prin ele însele, o justificare pentru a se dispune revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive.
Prin urmare, s-a constatat că este necesară în continuare supravegherea inculpatului, alături de obligaţiile impuse, inclusiv cea vizând obligaţia de a nu exercita profesia de avocat (calitate în care se presupune că a acţionat acesta), pentru atingerea scopurilor prevăzute de dispoziţiile art. 202 alin. (1) C. proc. pen. în privinţa împrejurării că inculpatul a fost suspendat la cerere din profesia de avocat, instanţa a constatat că nu are relevanţă în privinţa necesităţii menţinerii măsurii preventive, întrucât suspendarea depinde exclusiv de voinţa acuzatului, acesta având posibilitatea să reia oricând, la cerere, exercitarea profesiei.
Totodată, Curtea a avut în vedere şi aspectele susţinute de apărare la prezentul termen de judecată în sensul că inculpatul s-a suspendat la cerere din profesia de avocat şi că s-a angajat la o societate comercială începând cu data de 07.11.2024, având o normă de muncă de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, însă apreciază că îndatoririle de serviciu al acestuia nu sunt afectate de obligaţiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, acestea reprezentând chestiuni care vizează executarea obligaţiilor ce îi revin inculpatului, respectiv obligaţia de a se prezenta la organele de poliţie.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că durata măsurilor preventive luate faţă de inculpatul A. nu a depăşit un termen rezonabil (aproximativ 9 luni), în condiţiile în care cauza prezintă un grad relativ ridicat de complexitate, iar organele judiciare nu au dat dovadă de pasivitate, dosarul aflându-se deja în faza de judecată, iar ultima verificare a măsurii preventive a controlului judiciar fiind realizată la data de 28.10.2024 în dosarul nr. x/2024, încheiere ce a rămas definitivă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul A..
v
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul A. la data de 08.11.2024.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15.11.2024, fiind stabilit termen de judecată la data de 19.11.2024.
Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, apărătorul ales al inculpatului contestator A. a solicitat admiterea contestaţiei şi în consecinţă, admiterea cererii de revocare a măsurii controlului judiciar dispusă faţă de inculpat, arătând în esenţă că la momentul de faţă această măsură preventivă nu mai este utilă pentru soluţionarea cauzei, urmând a se avea în vedere atitudinea corectă a inculpatului, în faza de urmărire penală şi în faza de cameră preliminară. A arătat că prezenta cauză deja se află în faţa instanţei de fond, menţionând că inculpatul nu are cum şi nu doreşte să influenţeze în vreun fel buna desfăşurare a procesului penal şi, de asemenea, nu există indicii că ar încerca să se sustragă sau să zădărnicească în vreun fel justa soluţionare a cauzei. S-a precizat de apărare că astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la momentul de faţă inculpatul este suspendat din profesia de avocat şi s-a angajat într-o funcţie remunerată, aşa cum reiese din contractul individual de muncă depus la dosar. În consecinţă, s-a solicitat admiterea contestaţiei şi revocarea măsurii preventive în discuţie.
Criticile formulate de către apărătorul inculpatului asupra contestaţiei de faţă, precum şi susţinerile reprezentantului parchetului şi ultimul cuvânt al contestatorului au fost pe larg redate în partea introductivă a prezentei încheieri.
Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii de şedinţă atacate, prin prisma motivelor de contestaţie invocate, Înalta Curte apreciază contestaţia formulată de inculpatul A. ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, Înalta Curte reţine că, în cauză, obiectul prezentei contestaţii este constituit de încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată la data de 07.11.2024 în dosarul nr. x/2024 prin care s-a respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii controlului judiciar formulată de inculpatul A..
În cauza de faţă, inculpatul A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2024 din 11.03.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., având calitatea de avocat în cadrul Baroului Ialomiţa, a pretins de la martorul denunţător C. sume de bani, pentru sine şi pentru alţii, pretinzând că are influenţă asupra unor judecători de la Curtea de Apel Bucureşti şi că îi va determina pe aceştia să dispună cercetarea în stare de libertate a martorului denunţător B., arestat preventiv în altă cauză sub acuzaţia comiterii infracţiunii de tentativă de omor.
Sub aspectul măsurilor preventive dispuse în cauză faţă de inculpat, istoricul cauzei relevă faptul că împotriva inculpatului A. a fost luată iniţial măsura arestului preventiv prin încheierea din data de 12.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2024, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.02.2024 până la 12.03.2024, inclusiv. Prin încheierea nr. 152/21.02.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2024 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul A.. Măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul A. a fost menţinută ulterior, periodic, prin încheierile pronunţate în procedura de cameră preliminară din 11.04.2024 şi din 09.05.2024.
Prin încheierea F/CP din data de 16.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2024.5 s-a dispus faţă de inculpatul A. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, de la 16.05.2024 la 14.07.2024, inclusiv, încheiere care a rămas definitivă prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024.5.
Astfel, măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. a fost menţinută ulterior succesiv prin încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, definitive prin respingerea contestaţiilor inculpatului, iar după finalizarea procedurii de cameră preliminară prin încheierea F/CP din data de 22.05.2024, definitivă prin încheierea nr. 761 din data de 22.10.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în cauză, instanţa de fond a fixat termen de judecată pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar dispuse faţă de inculpatul A., la data de 28.10.2024. Pe fondul cauzei primul termen de judecată a fost stabilit la data de 07.11.2024.
Ca atare, instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, după finalizarea procedurii de cameră preliminară, dosarul aflându-se în faza de judecată, prin încheierea/F din data de 28.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2024, în baza art. 208 alin. (5) C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., fiind menţinută această măsură.
Împotriva încheierii din 28.10.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestaţie inculpatul A., aceasta fiind respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024.
La primul termen de judecată stabilit în etapa judecării în fond a cauzei, la data de 07.11.2024, inculpatul A., prin apărător ales, a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, învederând apărarea că inculpatul s-a angajat într-o altă profesie, că este suspendat din profesia de avocat, că nu există niciun pericol să influenţeze buna soluţionare a procesului penal şi întrucât are un program de opt ore/zi este neplăcut să lipsească, săptămânal, un număr de ore de la locul de muncă, susţinând astfel că această măsură nu mai este utilă pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti şi soluţionării cauzei, solicitând revocarea acesteia.
Astfel, prin încheierea contestată în cauză, pronunţată la data de 07.11.2024, instanţa de fond, examinând cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul A., a respins ca nefondată această cerere de revocare, pentru considerentele anterior prezentate pe larg, în esenţă, reţinând că în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar şi nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii, iar în ceea ce priveşte împrejurarea că la cererea sa inculpatul a fost suspendat din profesia de avocat şi că s-a angajat la o societate comercială, instanţa de fond a menţionat că îndatoririle de serviciu al acestuia nu sunt afectate de obligaţiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, acestea reprezentând chestiuni care vizează executarea obligaţiilor ce îi revin inculpatului, respectiv obligaţia de a se prezenta la organele de poliţie, potrivit măsurii preventive sub imperiul căreia se află. Ca atare, raportat şi la stadiul procesual (dosarul se află la debutul cercetărilor pe fondul cauzei), s-a precizat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, unul dintre scopurile instituirii controlului judiciar fiind acela al garantării unei bune desfăşurări a procesului penal, iar în condiţiile expuse anterior, acest deziderat primează înaintea unui prejudiciu temporar cauzat inculpatului prin instituirea celei mai uşoare măsuri preventive, fiind astfel respinsă cererea inculpatului de revocare a măsurii preventive.
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. pentru a se dispune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A., reţinând că la acest moment procesual nu au intervenit elemente noi de natură să modifice concluzia la care s-a ajuns la momentul luării şi ulterior menţinerii măsurii controlului judiciar faţă de acest inculpat, Înalta Curte subliniind că ultima verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar a cărei revocare se solicită în prezent, a fost realizată prin încheierea din data de 28.10.2024 a Curţii de Apel Bucureşti, încheiere ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 815 din data de 05.11.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2024, fiind respinsă contestaţia inculpatului împotriva încheierii din 28.10.2024.
Or, de la data ultimei verificări cu titlu definitiv a măsurii de prevenţie în discuţie, respectiv 05.11.2024 când s-a respins contestaţia inculpatului şi până la momentul formulării cererii de revocare a măsurii controlului judiciar la termenul din 07.11.2024 în faţa instanţei de fond, se constată că în mod judicios Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că nu au încetat temeiurile care au determinat măsura preventivă şi nici nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea acesteia, astfel că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., respingând cererea inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar ca nefondată.
În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărarea inculpatului în susţinerea cererii de revocare a măsurii preventive, respectiv împrejurarea că, la cererea sa, inculpatul a fost suspendat din profesia de avocat, în prezent fiind angajat la o societate comercială, (având program zilnic de 8 ore, iar în aceste condiţii, în opinia apărării, nu există niciun pericol să influenţeze buna soluţionare a procesului penal şi se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar întrucât măsura nu mai este utilă pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti şi soluţionării cauzei), nu sunt apte să conducă la concluzia că au apărut temeiuri noi care să impună revocarea măsurii preventive, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen.
Împrejurarea că inculpatul contestator A. s-a angajat într-o altă profesie, că este suspendat din profesia de avocat, la cererea acestuia, nu poate în niciun caz duce la concluzia că măsura preventivă nu se mai justifică, neputând fi primite susţinerile apărării potrivit cărora măsura preventivă nu mai este utilă soluţionării cauzei, Înalta Curte subliniind că măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat se justifică în continuare dat fiind etapa incipientă a procesului, cauza aflându-se la debutul cercetării judecătoreşti, iar motivul pentru care iniţial s-a dispus această măsură fiind, aşa cum s-a arătat, întocmai pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal.
De altfel, acest aspect invocat în sprijinul cererii de revocare nu are caracter de noutate, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, a fost adus la cunoştinţa instanţei încă de la termenul din 28.10.2024, când a avut loc ultima verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar, când măsura a fost menţinută, instanţa precizând în încheierea de şedinţă de la acel momentul faptul că are în vedere şi aspectele susţinute oral de apărare la termenul de judecată din data de 28.10.2024 în sensul că inculpatul s-a suspendat la cerere din profesia de avocat şi că urmează să se angajeze la o societate comercială cu sediul principal în Bucureşti şi punct de lucru în Piatra Neamţ, însă apreciază că libertatea acestuia de mişcare nu este afectată de obligaţiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar.
În consecinţă, Înalta Curte în acord cu cele reţinute prin încheiere contestată, pronunţată la data de 07.11.2024, relativ la împrejurarea că inculpatul a fost suspendat la cerere din profesia de avocat, constată că acest aspect nu are relevanţă în privinţa necesităţii menţinerii măsurii preventive, întrucât suspendarea depinde exclusiv de voinţa acuzatului, acesta având posibilitatea să reia oricând, la cerere, exercitarea profesiei, iar în concret acest argument nu este de natură a determina revocarea măsurii preventive aşa cum a solicitat apărarea inculpatului. Deopotrivă, împrejurarea că inculpatul contestator s-a angajat la o societate comercială, având un program de 8 ore/zi, nu afectează legalitatea măsurii preventive pentru a fi incidente dispoziţiile legale care permit revocarea măsurii, îndatoririle de serviciu al acestuia nefiind afectate de obligaţiile impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, acestea reprezentând chestiuni care vizează executarea obligaţiilor legale stabilite în sarcina sa în cadrul măsurii preventive sub imperiul căreia se află, respectiv obligaţia de a se prezenta la organele de poliţie astfel cum s-a dispus în sarcina acestuia, potrivit art. 215 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.
Totodată, fără a relua argumentele judicios prezentate de judecătorul fondului în încheierea contestată, Înalta Curte la rândul său constată că sunt îndeplinite în continuare cerinţele art. 211 din C. proc. pen., întrucât există suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. a săvârşit infracţiuni cu grad ridicat de gravitate, (infracţiunile cercetate în cauză fiind cea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.), iar măsura controlului judiciar este necesară pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., impunându-se a fi menţinută şi în continuare cu toate interdicţiile şi obligaţiile, astfel cum au fost modificate prin încheierea nr. 422 din data de 29.05.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024.5.
Astfel, având în vedere natura infracţiunilor pentru care inculpatul A. este cercetat, gravitatea faptelor şi impactul negativ asupra opiniei publice, faptul că pericolul pentru ordinea publică nu s-a estompat, că nu a fost depăşit un termen rezonabil al măsurii preventive, iar cauza se află la debutul cercetării judecătoreşti în fond, urmând a fi administrate probe, Înalta Curte apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. este în continuare necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, aşa cum cer dispoziţiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., subliniind totodată, faţă de cele reţinute în cauză, că nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea măsurii preventive, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., fiind în mod judicios respinsă cererea inculpatului de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată la termenul din 07.11.2024, respectiv la două zile după soluţionare definitivă a contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive în discuţie, în etapa judecării în primă instanţă, fiind menţinută măsura.
Concluzionând, având în vedere că în cauză nu au fost evidenţiate împrejurări care să justifice revocarea acestei măsuri, astfel cum s-a solicitat de apărare, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală şi temeinică, contestaţia inculpatului A. fiind aşadar nefondată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.