Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/3/2019, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B S.A. și intervenientul-forțat C, a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale, plătibile în lei, conform cursului de schimb BNR la data plății și 2.003,80 lei cu titlu de daune materiale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 293 din 12 februarie 2021, Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta B și intervenientul-forțat C. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 70.000 lei, reprezentând daune morale. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.003,8 lei, reprezentând daune materiale. A respins în rest cererea, ca nefiind întemeiată.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
A obligat pârâta la plata către stat a taxei judiciare de timbru aferente pretențiilor admise pentru care s-a acordat ajutor public judiciar, în cuantum de 1.650,26 lei.
La 18 aprilie 2022, împotriva acestei sentințe, pârâta B S.A. a formulat cerere de apel, solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul diminuării daunelor morale astfel încât acestea să reprezinte o reparare justă și echitabilă și nu o îmbogățire fără just temei și de altfel, să fie în concordanță cu prevederile normei ASF nr.20/2017 și ale Legii nr. 132/2017, iar penalitățile de întârziere să fie acordate începând cu a 11 a zi de la comunicarea unei hotărâri definitive către apelantă.
În măsura rejudecării, a solicitat în principal suspendarea cauzei în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, iar în subsidiar admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul diminuării daunelor morale astfel încât acestea să reprezinte o reparare justă și echitabilă și nu o îmbogățire fără just temei și de altfel, să fie în concordanță cu prevederile normei ASF nr. 20/2017 și ale Legii nr. 132/2017, iar penalitățile de întârziere să fie acordate începând cu a 11 a zi de la comunicarea unei hotărâri definitive către apelantă.
La 21 aprilie 2022, reclamantul A a formulat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 1346 din 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant A, în contradictoriu cu pârâta B S.A. prin lichidator judiciar D Filiala Cluj, împotriva sentinței civile nr. 293 din 12 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/3/2019 și cu intimatul-intervenient C.
A fost schimbată în parte sentința apelantă, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant, cu titlu de daune morale, a sumei de 70.000 EURO plătibili în lei la cursul BNR din data plății.
A fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 6.062,66 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise pentru care s-a acordat ajutor public în fața primei instanțe.
S-a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată.
A fost obligată intimata-pârâtă la plata către apelantul-reclamant a sumei de 3.818,7 lei reprezentând cheltuieli de judecată din apel.
Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., pârâtă B S.A. prin lichidator judiciar D Filiala Cluj S.P.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1346 din 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.
În argumentarea cererii de recurs, a susținut, în esență, că sumele acordate cu titlu de daune morale în prezenta cauză sunt într-o disproporție vădită cu situația de fapt existentă.
A solicitat admiterea recursului, în principal schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat de societatea pârâtă, iar în subsidiar casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București.
Intimatul-reclamant A a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-reclamant A prin întâmpinare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.
Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1346 din 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j ind.3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamant la 10 septembrie 2019, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.
Se reține că, prin acțiunea promovată, reclamantul A a solicitat obligarea societății de asigurare B S.A. la plata despăgubirilor produse în urma evenimentului rutier din 9 septembrie 2016.
Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.
Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.A., prin lichidator judiciar D Filiala Cluj S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1346 din 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.
Cu privire la solicitarea intimatului-reclamant A de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme acesta nu a făcut dovada pretențiilor sale, în sensul art. 452 C. proc. civ., instanța de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant A.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocaților, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite (Cauza Croitoru contra României, Hotărârea din 9 noiembrie 2004, Cauza Iacob contra României, Hotărârea din 3 februarie 2005).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B S.A., prin lichidator judiciar D Filiala Cluj S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1346 din 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.