Deliberând asupra căii de atac intitulate „apel”, declarată de reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 15 martie 2022 și înregistrată sub număr de dosar x/3/2022 pe rolul Tribunalului București, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Adresei nr. 2864/P62/27.01.2022 emisă de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 3122 din 3 iunie 2022 Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani – Secția I Civilă la 26 iulie 2022 și a primit termen de judecată la 30 septembrie 2022.
Prin sentința civilă nr. 615 din 7 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă în dosarul nr. x/3/2022, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani.
Împotriva sentinței civile nr. 615 din 7 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă în dosarul nr. x/3/2022, a formulat recurs reclamanta A, precizând că nu este de acord cu sentința atacată, întrucât nu au fost audiați martorii propuși.
Prin decizia civilă nr. 76 din 14 martie 2024, Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă a admis excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.
A fost anulat ca tardiv formulat recursul reclamantei A declarat împotriva sentinței civile nr. 615 din 7 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă în dosarul nr. x/3/2022, intimată-pârâtă fiind Casa Județeană de Pensii Botoșani.
Nemulțumită de soluția pronunțată, împotriva deciziei civile nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, reclamanta A a exercitat o nouă cale de atac intitulată de către aceasta ca fiind apel, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, sub număr de dosar x/3/2022.
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de către reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, Înalta Curte reține următoarele:
În prezenta cauză, hotărârea atacată cu ,,apel” (astfel cum a intitulat-o autoarea căii de atac), respectiv decizia civilă nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/3/2022, a fost pronunțată în soluționarea recursului formulat de reclamanta A împotriva sentinței civile nr. 615 din e 7 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Botoșani.
Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: „sunt hotărâri definitive… hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.
În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.
Prin urmare, decizia civilă nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă, în dosarul nr. x/3/2022, prin care a fost soluționat recursul și care face obiectul prezentei căi de atac, este, la rândul său, o hotărâre definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Înalta Curte mai reține că, deși reclamanta și-a intitulat prezenta cale de atac "apel", hotărârea atacată nu se încadrează nici în dispozițiile art. 466 C. proc. civ. civilă, care reglementează obiectul apelului: “(1) Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului și hotărârile date în ultimă instanță dacă, potrivit legii, instanța nu putea să judece decât în primă instanță. (3)Hotărârile date în ultimă instanță rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunțate în primă instanță.”
În consecință, în aplicarea tuturor dispozițiilor legale anterior evocate la speța de față, se constată că numai sentința pronunțată în primă instanță era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, cale de atac care a fost, de altfel, exercitată în cauză de către parte, iar nu o hotărâre definitivă, cum este cazul deciziei civile nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă.
Exercitând prezenta cale de atac, partea nu s-a conformat, așadar, unei condiții specifice de admisibilitate, devenind incidentă excepția inadmisibilității acestei căi de atac, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.
Art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, text care prevede dreptul părților de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de reclamantă apare ca inadmisibilă.
Nu se poate aprecia că respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al părții, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.
De vreme ce reclamanta A a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susține că prin respingerea prezentei căi de atac, ca inadmisibilă, i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă.
Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Pentru toate aceste considerente, calea de atac intitulată ,,apel”, declarată de reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă calea de atac intitulată „apel”, declarată de reclamanta A împotriva deciziei civile nr. 76 din 14 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția I Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2024.