Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată în cauză, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 223 din data de 22 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 583 alin. (1) C.proc.pen., s-a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova cu privire la condamnatul A.
În baza art. 97 alin. (1) C.pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare stabilite în sarcina condamnatului A prin sentința penală nr. 97/03.05.2023 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin D.P. nr. 1555/11.12.2023 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art. 97 alin. (1) C.pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 3 luni închisoare stabilită în sarcina condamnatului A prin sentința penală nr. 904/31.05.2022 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin D.P. nr. 1359/09.12.2022 a Curții de Apel Ploiești.
În baza art. 38 alin. (1) C.pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care condamnatul A a fost condamnat prin sentințele penale nr. 904/31.05.2022 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin D.P. nr. 1359/09.12.2022 a Curții de Apel Ploiești și nr. 97/03.05.2023 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin D.P. nr. 1555/11.12.2023 a Curții de Apel Ploiești, sunt concurente.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 904/31.05.2022 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin D.P. nr. 1359/09.12.2022 a Curții de Apel Ploiești, repunând în individualitatea lor pedepsele componente astfel:
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat (faptă din data de 31.12.2020).
- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie aferentă.
- pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (faptă din data de 31.12.2020).
- pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a, b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, precum și pedeapsa accesorie aferentă.
În baza art. 40 alin. (2) C.pen. și art. 39 alin. (1) lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an și 6 luni, respectiv 1 an și 9 luni închisoare și aplică condamnatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare (pedeapsă stabilită prin S.P. nr. 97/03.05.2023 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin D.P. nr. 1555/11.12.2023 a Curții de Apel Ploiești), la care adaugă un spor de 1 an și o lună închisoare (reprezentând 1/3 din celelalte două pedepse aplicate), în final condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și o lună închisoare.
S-a dispus executarea în întregime a pedepsei menționate, în regim privativ de libertate.
În baza art. 72 alin. (1) C pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului A durata reținerii de la data de 31.12.2020, ora 10.10, până la data de 01.01.2021, ora 10.10.
În baza art. 66 alin. (1) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., s-a aplicat condamnatului A pe o perioadă de 3 (trei) ani de la executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., s-a aplicat condamnatului A, de la momentul rămânerii definitive a prezentei, până la executarea pedepsei principale sau până la considerarea ca executată a pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
S-a dedus din durata pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, perioada executată cu acest titlu de la data de 09/12/2022 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare conform prezentei sentințe.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentințelor penale evocate în cuprinsul prezentei hotărâri, câtă vreme nu contravin celor dispuse prin prezenta hotărâre.
În baza art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond de fond a reținut că prin sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova s-a solicitat examinarea situației condamnatului A, având în vedere împrejurarea că în data de 12/01/2023, în evidențele instituției menționate, a fost înregistrată S.P. nr. 904/31.05.2022 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia nr. 1359/09.12.2022 a Curții de Apel Ploiești, în urma soluționării dosarului penal nr. x/281/2021, fiind deschis dosarul de probațiune nr. 34/2023, iar în data de 08/01/2024, în evidențele instituției menționate, a fost înregistrată S.P. nr. 97/03.05.2023 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia nr. 1555/11.12.2023 a Curții de Apel Ploiești, în urma soluționării dosarului penal nr. x/105/2021, fiind deschis dosarul de probațiune nr. 18/2024, sesizând instanța pentru a se dispune cu privire la situația juridică a numitului A. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 583 alin. (1) C.proc.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul A, solicitând desființarea soluției pronunțate de instanța de fond și rejudecarea cauzei în sensul respingerii sesizării Serviciului de Probațiune Prahova de anularea a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 97/03.05.2023 a Tribunalului Prahova.
Prin decizia penală nr. 378 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/105/2024, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 597 alin. (7) C.proc.pen. a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 223 din data de 22 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Conform art. 275 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat contestatorul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
*******
Împotriva deciziei penale nr. 378 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/105/2024, a declarat recurs în casație contestatorul - condamnat A, la data de 24.12.2024.
În cuprinsul cererii de la dosar, (filele 1-5), contestatorul - condamnat A, prin apărător, a arătat că în temeiul art. 433 și urm. C. proc. pen., formulează recurs în casație împotriva deciziei nr. 378/2024 din 16.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, solicitând în temeiul art. 433 438 C. proc. pen. desființarea deciziei atacate, trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești cu consecința rejudecării căii de atac și pronunțării unei soluții temeinice și legale.
În esență, s-a subliniat că, atât în fond cât și în calea de atac, inculpatul condamnat a arătat că este inadmisibilă cererea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova, menționând că ambele instanțe nu au reținut faptul că în mod grești au făcut aplicarea art. 583 585 C. proc. pen., așa cum a învederat inculpatul.
A arătat că, din analiza celor două sentinței penale definitive, menționate de instanțe, contestatorul - condamnat A apreciază că în mod greșit s-a dispus contopirea celor două pedepse, rezultând pedeapsa de 4 ani și o lună închisoare în regim de detenție, în condițiile în care aplicarea pedepselor cu suspendare în cele două cauze, a fost un beneficiu câștigat ca urmare a procesului de individualizare, cât și al circumstanțierii realizate atât în fond cât și în căile de atac.
Astfel, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei nr. 378/2024 din 16.12.2024 a Curții de Apel Ploiești și trimiterea cauzei la instanța de control judiciar pentru pronunțarea unei decizii temeinice, respectiv de admitere a căii de atac, cu consecința respingerii sesizării Serviciului de Probațiune Prahova.
Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a dispus comunicarea cererii de recurs în casație, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.
La dosar nu au fost depuse concluzii scrise.
După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2025, când s-a stabilit termen la data de 18.03.2025, pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., precum și întocmirea raportului asupra recursului în casație.
Înalta Curte, verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație de față, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reamintește că, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, ce are ca scop controlul legalității hotărârilor judecătorești definitive, finalitatea sa fiind aceea de a înlătura erorile de drept cuprinse în hotărârile definitive ale instanțelor de apel, prin raportare la cazuri de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
Recursul în casație se exercită doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.
De asemenea, legiuitorul a prevăzut expres hotărârile ce pot fi atacate pe calea recursului în casație, precum și cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac.
Dispozițiile art. 434 alin. (1) și 2 C. proc. pen. stabilesc cu privire la hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casație, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casație, iar art. 436 alin. (1) lit. b C. proc. pen. reglementează că se poate formula recurs în casație în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.
Așadar, recursul în casație are ca obiect hotărâri ale curților de apel și ale instanței supreme, pronunțate în calitate de instanțe de apel. Asemenea hotărâri sunt definitive și, totodată hotărâri prin care s-a rezolvat fondul cauzei prin pronunțarea unei soluții de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
În speță, contestatorul - condamnat A a formulat cerere de recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 378 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/105/2024, prin care, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. (7) pct. 1 lit. b C.proc.pen. rap. la art. 597 alin. (7) C.proc.pen. s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 223 din data de 22 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art. 583 alin. (1) C.proc.pen., s-a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Prahova cu privire la condamnatul A, dispunându-se anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepselor privind pe acesta, iar în urma contopirii, s-a dispus ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și o lună închisoare.
Astfel, soluția recurată în cauză, pronunțată în materia executării, respectiv decizia penală nr. 378 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/105/2024 - nu face parte din categoria hotărârilor împotriva cărora se poate exercita recurs în casație.
Așa cum s-a arătat, statuând asupra sferei hotărârilor atacabile cu recurs în casație, prevederile art. 434 alin. (1) C. proc. pen. limitează in terminis această sferă la hotărârile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte, ca instanțe de apel, (cu excepțiile prevăzute de alin. (2), excluzând, prin urmare, din categoria analizată, hotărârile prin care aceste instanțe se pronunță în orice alte categorii de cauze.
Corelativ, tot ca o cerință de admisibilitate, se prevede prin art. 436 alin. (1) lit. b C. proc. pen., că recursul în casație formulat trebuie să vizeze hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.
Or, în cauză, se constată că recursul în casație declarat de contestatorul A a fost formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă contestația acestuia împotriva unei hotărâri pronunțate în materia executării hotărârilor penale reglementată de Titlul V, Partea specială C. proc. pen., astfel că, Înalta Curte reține că, în prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 434 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 436 alin. (1) lit. b C. proc. pen., calea de atac fiind formulată așadar împotriva unei hotărâri ce nu poate fi atacată cu recurs în casație.
În plus, se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat niciun caz de casare pe care se întemeiază recursul în casație.
Așadar, cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A nu îndeplinește nici condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen. coroborat cu art. 438 C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1), 2 și 6, art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
În consecință, având în vedere că recursul în casație se poate exercita numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de legiuitor, iar în speță, așa cum s-a arătat anterior, contestatorul condamnat A a formulat calea de atac împotriva unei hotărâri care nu se încadrează în sfera celor vizate de legislația în materie, Înalta Curte constată că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de contestatorul - condamnat A împotriva deciziei penale nr. 378 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/105/2024.
Față de soluția dispusă în cauză, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de contestatorul - condamnat A împotriva deciziei penale nr. 378 din data de 16 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr. x/105/2024.
Obligă contestatorul - condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2025.