Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A, constată următoarele:
Prin sentința nr. 47 din 02.02.2023 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/334/2020, a fost condamnat inculpatul A pentru săvârșirea la data de 25.03.2020 a infracțiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. b C.pen. a cărei victimă a fost persoana vătămată minoră B, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 3 C.pen., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea la data de 25.03.2020 a infracțiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal” prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. b C.pen. a cărei victimă a fost persoana vătămată minoră C, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și 3 C.pen., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni.
În baza art. 38 alin. (1) C.pen., s-a constatat că infracțiunea de „lipsire de libertate în mod ilegal” prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. b C.pen. a cărei victimă a fost persoana vătămată minoră B și infracțiunea de „lipsire de libertate în mod ilegal”, prevăzută de art. 205 alin. (1), alin. (3) lit. b C.pen. a cărei victimă a fost persoana vătămată minoră C au fost săvârșite în concurs real.
În baza art. 16 alin. (1) lit. g C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A în ceea ce privește infracțiunea de „lovire sau alte violențe” prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. a cărei victimă a fost persoana vătămată minoră B în vârstă de 17 ani la acel moment.
În baza art. 16 alin. (1) lit. g C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A în ceea ce privește infracțiunea de „lovire sau alte violențe” prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. a cărei victimă a fost persoana vătămată minoră C în vârstă de 16 ani la acel moment.
În baza art. 16 alin. (1) lit. g C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A în ceea ce privește infracțiunea de „lovire sau alte violențe” prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. a cărei victimă a fost persoana vătămată D.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, reprezentând o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite, rezultând pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În baza art. 72 cod penal, s-a dedus din durata pedepsei închisorii perioada 25.03.2020 ora 18:00 până la 5 octombrie 2020, inclusiv, în care inculpatul a fost supus reținerii și ulterior arestării preventive.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A la plata față de stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 3.000 lei, din care 400 lei în faza de urmărire penală.
În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată D la plata față de stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 lei.
În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată C la plata față de stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 lei.
În temeiul art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată B la plata față de stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 500 lei.
Prin decizia penală nr. 368 din 28.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr.x/334/2020, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 47 din 02.02.2023, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/334/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul – inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în calea de atac.
În baza art. 421 alin. (1) pct.1 lit. a C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de avocat E împotriva aceleiași hotărâri.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul avocat E la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în calea de atac declarată.
Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la data de 29.03.2024 și inculpatului A, la data de 23.01.2025 (la penitenciar - fila 174 dosar Curtea de apel).
Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 08 ianuarie 2025, a declarat recurs în casație inculpatul A, prin apărător ales, avocat E, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În motivare, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) lit. b C.pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului nu există, context în care, individualizarea pedepselor s-a efectuat, în mod nelegal.
În acest sens, a învederat că instanțele de fond și apel au dispus condamnarea inculpatului, exclusiv pe declarațiile date de persoanele vătămate în cursul urmăririi penale, fără ca acestea să poată fi coroborate cu alte mijloace de probă administrate în cauză, motiv pentru care, se impunea achitarea inculpatului, individualizarea pedepselor fiind implicit eronată.
Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor părților, al dosar nefiind depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 24 februarie 2025.
La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită, iar, la data de 02 aprilie 2025, a fost întocmit raportul de către magistratul asistent.
Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr.368 din 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpat în termen legal, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 art. 436 C. proc. pen.
De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a, b) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele și locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., se constată că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât, în mod greșit, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) lit. b C.pen., instanțele de fond și apel evaluând, în mod greșit, probatoriul administrat la dosar.
Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar acele nelegalități care afectează limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
Se observă, așadar, că susținerile recurentului inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepselor ca urmare a pronunțării unei soluții de condamnarea pentru una dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu se circumscriu motivului de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.), care, așa cum s-a arătat anterior, vizează doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv legalitatea pedepsei, iar nu temeinicia acesteia.
Astfel, prin motivele de recurs în casație nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanțele de fond și apel, argumentele recurentului inculpat privind lipsa coroborării declarațiilor părților vătămate cu alte mijloace de probă administrate în cauză, constituind veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral, susțineri care nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.12 C. proc. pen.
De altfel, criticile recurentului nu se circumscriu nici altui caz din cele reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., întrucât prin intermediul recursului în casație instanța supremă nu poate proceda la reanalizarea conținutului mijloacelor de probă, la reexaminarea materialului probator ori la stabilirea unei alte stări de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii atacate făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi cenzurate statuările în fapt ale instanțelor inferioare.
Formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen.
Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate.
În aceste condiții, întrucât argumentele invocate nu se circumscriu cazului prevăzut strict și limitativ de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și nici altor cazuri de casare, situație ce echivalează cu nemotivarea în fapt, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată formulată de inculpatul A.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 368 din 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/334/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2025.