Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1 CC din data de 17 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/42/2025, în baza art. 172 alin. (3) și (7) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.x/II/5/2024, privind cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești formulată de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei și, în consecință, s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 1460 zile (4 ani) închisoare aplicată cetățeanului român A prin Hotărârea de condamnare nr. 22CO47439 din data de 10.01.2023 a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, departamentul Dendermonde, rămasă definitivă prin Hotărârea nr. C/1352/2023 din 24.10.2023 a Curții de Apel din Gent, irevocabilă la 04.12.2023, prin care acesta a fost condamnat pentru săvârșirea a 3 infracțiuni, respectiv, viol cu circumstanțe agravante, prev. de art. 417 417/6, 417/11, 417/23 și 417/59 & 1 și 3 C. pen. belgian, tratament inuman, prev. de art. 417 1,2° și 417/3 alin. (1) C. pen. belgian, lovituri intenționate care au dus la îmbolnăvire sau incapacitate de muncă mai mică sau egală cu 4 luni, cu circumstanțe agravante, prev. de art. 392 398, 399 alin. (1) și art. 410 alin. (1) și (2) C. pen. belgian, ce au corespondent în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., violența în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
S-a luat act că persoana condamnată A nu este de acord să execute pedeapsa în România, iar în privința acestuia s-a emis un ordin de părăsire a teritoriului și interdicție de intrare emis la 13.11.2024 Serviciul Public Federal Interior al Afacerilor Interne, Serviciul pentru străini, Belgia.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 1460 zile (4 ani) închisoare, conform C. proc. pen. român.
A fost dedusă din pedeapsa de 1460 zile (4 ani) închisoare, aplicată cetățeanului român A, perioada deja executată în statul emitent al hotărârii de condamnare, respectiv de la data de 07.09.2022 la zi, pedeapsa, potrivit dreptului intern al statului emitent urmând a fi executată complet la data de 06.09.2026.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 1460 zile (4 ani) închisoare aplicată cetățeanului român A, conform C. proc. pen. român, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., violența în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
S-a dispus comunicarea sentinței definitive și a unui exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorității competente a statului emitent, respectiv autorităților judiciare din Regatul Belgiei, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., precum și, în copie, Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.
S-a dispus comunicarea de către Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România către statul solicitant a dispozițiilor din legislația internă privind eliberarea anticipată sau condiționată a persoanei condamnate.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul în cuantum 1.108 lei, pentru avocatul desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului B.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în această procedură au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ulterior prezentării sesizării formulate și a situației de fapt reținute prin hotărârea de condamnare, a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 171 din Legea nr. 302/2004, față de faptul că persoana condamnată se află în prezent pe teritoriul României, executarea în România a pedepsei stabilite de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei fiind de natură să faciliteze integrarea socială a acesteia.
A reținut că potrivit Hotărârii de condamnare nr. 22CO47439 din data de 10.01.2023 a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, departamentul Dendermonde, rămasă definitivă prin Hotărârea nr. C/1352/2023 din 24.10.2023 a Curții de Apel din Gent, irevocabilă la 04.12.2023, cetățeanul român A a fost condamnat la o pedeapsă cu executare de 1460 zile (4 ani) închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni, respectiv, viol cu circumstanțe agravante, prev. de art. 417 417/6, 417/11, 417/23 și 417/59 & 1 și 3 C. pen. belgian, tratament inuman, prev. de art. 417 1,2° și 417/3 alin. (1) C. pen. belgian, lovituri intenționate care au dus la îmbolnăvire sau incapacitate de muncă mai mică sau egală cu 4 luni, cu circumstanțe agravante, prev. de art. 392 398, 399 alin. (1) și art. 410 alin. (1) și (2) C. pen. belgian, fapte ce au corespondent în legea penală română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., violența în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
A constatat că în cauză nu sunt incidente motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, a reținut că din corespondența ce însoțește cererea de recunoaștere a hotărârii penale străine formulată de autoritățile judiciare din Belgia, rezultă că persoana condamnată A a fost prezentă la procesul desfășurat în Belgia.
Împotriva sentinței penale nr. 1 CC din data de 17 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/42/2025, a declarat apel persoana condamnată A.
În esență, apelantul persoana condamnată și-a întemeiat apărările pe imposibilitatea condamnării sale în acord cu dispozițiile legii române, fiind acceptată împăcarea în C. pen. român pentru infracțiunea de viol. Astfel că, în opinia sa sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 de nerecunoaștere și neexecutare.
În subsidiar, în situația în care instanța va aprecia ca nefondate apărările anterioare, a solicitat să se constate că natura pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, astfel încât solicită adaptarea pedepsei aplicate de instanța statului emitent potrivit art. 166 alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004, întrucât a intervenit un caz de nepedepsire.
Examinând sentința penală apelată în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că apelul formulat de persoana condamnată A este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prioritar, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile reglementate în titlul VI intitulat ,,Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană”, Capitolul II ,,Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene”, Secțiunea a 2-a ,,Transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România”, și nu dispozițiile art. 171 din Legea nr. 302/2004 cum a reținut instanța de fond, întrucât persoana condamnată nu se află pe teritoriul României.
Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în mod judicios instanța de fond dispunând recunoașterea și punerea în executare în România a pedepsei de 1460 zile (4 ani) închisoare aplicată cetățeanului român A prin Hotărârea de condamnare nr. 22CO47439 din data de 10.01.2023 a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, departamentul Dendermonde, rămasă definitivă prin Hotărârea nr. C/1352/2023 din 24.10.2023 a Curții de Apel din Gent, irevocabilă la 04.12.2023.
Astfel, conform dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.
Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie
Astfel cum rezultă din actele dosarului, A a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare prin hotărârea nr. 22CO47439 din data de 10.01.2023 a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, departamentul Dendermonde, rămasă definitivă prin hotărârea nr. C/1352/2023 din 24.10.2023 a Curții de Apel din Gent, irevocabilă la 04.12.2023.
Din actele dosarului rezultă că persoana condamnată A se află în executarea pedepsei de la data de 07.09.2022.
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).
Faptele pentru care a fost condamnat A ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României având corespondent în legislația penală română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., violența în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.
c) persoana condamnată are cetățenie română
Persoana condamnată A este cetățean român, născut la data de (...), cu ultimul domiciliu în com. Mănești, sat (...) nr. (...), jud. Dâmbovița (a se vedea fișa D.E.P.A.B.D. aflată la fila 6 dosar Curte).
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România).
În ceea ce privește consimțământul la executarea pedepsei, persoana condamnată nu a fost de acord să continue executarea pedepsei într-un penitenciar din România, învederând că familia sa locuiește în prezent în Belgia, sens în care a solicitat continuarea executării pedepsei unde se află în prezent încarcerat.
Se constată însă că în privința acestuia s-a emis un ordin de părăsire a teritoriului și interdicție de intrare emis la 13.11.2024 de Serviciul Public Federal Interior al Afacerilor Interne, Serviciul pentru străini, Belgia.
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată
Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. anterior menționat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.
În acest sens, se observă că A nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare este de natură să fie executată în România; nu a intervenit prescripția executării pedepsei; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată; nu a intervenit amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor; nu este cercetat pe teritoriul țării pentru aceleași fapte.
Înalta Curte subliniază că aspectul invocat de apelant, referitor la posibilitatea înlăturării răspunderii penale prin împăcare potrivit legislației penale române, vizează fondul cauzei și nu poate face obiectul analizei instanței române în cadrul procedurii de recunoaștere reglementate de Legea nr. 302/2004. Astfel, instanța română nu poate reevalua temeinicia hotărârii străine și nici nu poate substitui soluțiile procesuale proprii celor în statul emitent. Cu alte cuvinte, aspectul invocat de apelant nu se circumscrie motivelor de nerecunoaștere reglementate de art. 163 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Referitor la cea de-a doua critică a apărării, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată în cauza de față persoanei condamnate A este compatibilă cu legea penală română, atât ca natură, cât și ca durată, astfel că nu există temei pentru adaptarea pedepsei, potrivit art. 166 alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004.
În cazul pluralității de infracțiuni, recunoașterea și punerea în executare vizează pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea străină, indiferent de mecanismul de contopire aplicat sau pedeapsa unică aplicată pentru comiterea pluralității, chiar dacă nu au fost stabilite și pedepse individuale pentru fiecare dintre faptele componente, instanța învestită cu cererea de recunoaștere a hotărârii străine neputând modifica în vreun fel regimul de sancționare a pluralității de infracțiuni stabilit prin hotărârea străină.
În cazul în care pentru pluralitatea de infracțiuni a fost aplicată o singură pedeapsă, fără a fi stabilite și sancțiuni individuale pentru fiecare dintre infracțiuni, instanța va putea verifica exclusiv dacă pedeapsa în concret aplicată depășește maximul general al pedepsei (de 30 de ani), iar nu maximul special prevăzut pentru infracțiunile corespondente, fără a putea proceda la aplicarea vreunui mecanism de contopire.
Așadar, în această materie, instanța română realizează doar operațiunea de comparare a duratei pedepsei rezultante, astfel cum a fost stabilită de autoritățile judiciare din statul emitent, cu maximul general al pedepsei închisorii prevăzute de C. pen. român sau cu suma pedepselor componente aplicate, dacă este cazul.
În ceea ce privește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, aceasta este în cuantum de 30 ani (conform art. 60 C. pen. care prevăd că: ,,Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile și 30 de ani și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor").
Sub aspectul sancțiunii aplicate, se observă că, din hotărârea a cărei recunoaștere s-a dispus în cauză, a rezultat că pentru săvârșirea faptelor penale mai sus amintite, persoanei condamnate A i-a fost aplicată o pedeapsă unică de 4 ani închisoare.
Aplicarea unei singure pedepse pentru toate faptele pentru care persoana condamnată a fost găsită vinovată prin hotărârea de condamnare recunoscută în cauză, astfel cum a procedat autoritatea străină, nu modifică existența pluralității de infracțiuni reținute în sarcina condamnatului și prin urmare nu atrage adaptarea pedepsei potrivit art. 166 din Legea nr. 302/2004, în condițiile în care pedeapsa aplicată și ce urmează a se executa în țară are aceeași natură și nu depășește maximul general prevăzut de legislația națională.
Prin urmare, în mod evident, pedeapsa aplicată persoanei condamnate A de autoritățile judiciare din Belgia prin hotărârea definitivă de condamnare, recunoscută în cauză, în cuantum de 4 ani închisoare, nu depășește maximul prevăzut de legea națională.
Pe de altă parte, în cauză nu a intervenit o cauză de nepedepsire, astfel cum s-a arătat anterior, împăcarea vizează fondul cauzei, nefăcând obiectul analizei în cadrul recunoașterii hotărârii penale străine.
Față de cele menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 1 CC din data de 17 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/42/2025.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 1 CC din data de 17 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/42/2025.
Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.