Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1584 din 15 noiembrie 2023 a Judecătoriei Satu Mare – Secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/296/2023, în baza art. 396 alin. (5) C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b teza a II-a C.proc.pen., a fost achitat inculpatul A (fiul lui (...), născut la (...) în municipiul Satu Mare, județul Satu Mare, domiciliat în comuna Beltiug, satul X, nr. (...), județul Satu Mare, CNP (...)) pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (sub forma conducerii unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat), prev. de art. 335 alin. (2) C.pen.
Pentru a pronunța această, Judecătoria Satu Mare a reținut următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu nr. 112 din 07.04.2023, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpat.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 C.proc.pen., a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța a pus în vedere inculpatului că are posibilitatea de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C.proc.pen. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, astfel că în cauză s-a dispus efectuarea cercetării judecătorești.
Instanța de fond a constatat că inculpatul A a acționat în condițiile unei erori de fapt vincibile cu privire la tipicitatea faptei, neavând în concret reprezentarea că avea dreptul de a conduce suspendat la 12.01.2021.
S-a reținut că eroarea de fapt în care s-a aflat inculpatul A s-a obiectivat în necunoașterea unei stări de care depinde caracterul penal al faptei. În cauză, inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la faptul că sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce a fost pusă în executare, crezând că executarea acestei sancțiuni este încă suspendată urmare a derulării procesului civil care a format obiectul dosarului nr. x/1752/2020 al Judecătoriei Jibou.
S-a constatat că mijloacele de probă administrate în cauză relevă că inculpatul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020 întocmit de agenții constatatori din cadrul I.P.J Sălaj, prin care i s-a aplicat cu titlu de sancțiune complementară și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Urmare a introducerii plângerii, executarea sancțiunii contravenționale a fost suspendată până la finalizarea judecării plângerii, în toată această perioadă inculpatul având dreptul de a conduce.
Prin sentința civilă nr. 701 din 15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr. x/1752/2020, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de inculpat. Din cuprinsul dovezii de înmânare a actelor de procedură a rezultat că hotătârea civilă a fost comunicată destinatarului - A la 29.10.2020, iar conform mențiunilor înscrise pe sentința civilă nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou rezultă că aceasta a rămas definitivă prin neapelare la 02.12.2020.
Cu toate acestea, prima instanță a reținut că inculpatul nu a luat cunoștință de conținutul hotărârii pronunțate de instanța civilă, susținerile acestuia fiind confirmate de depoziția martorei B, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. (...) din 26.06.2022 întocmit de I.P.J Satu Mare, din care rezultă fără echivoc că hotărârea instanței civile nu a fost comunicată inculpatului, semnătura de pe documentul intitulat „dovada de înmânare” (partea mediană), încheiată cu data olografă de 29.10.2020, pe numele A, nefiind executată de către el.
Pe lângă acestea, instanța de fond a constatat că hotărârea instanței civile nici nu a fost înmânată unei persoane majore din familie sau unei persoane care locuiește cu destinatarul, nefiind comunicată la domiciliul inculpatului, aspecte ce sunt confirmate de depoziția martorei B.
În cauză, instanța de fond a constatat că eroarea de fapt asupra situației prevăzute în norma de incriminare a existat la momentul la care inculpatul A a condus acel autovehicul pe drumurile publice, respectiv la 12.01.2021. Constatând îndeplinite condițiile erorii de fapt asupra tipicității, prima instanță a apreciat că aceasta afectează elementul intelectiv al infracțiunii, făcând să nu poată fi reținută intenția.
Așadar, reținerea erorii vincibile de fapt asupra tipicității are ca efect excluderea posibilității comiterii faptei cu intenție și conduce la concluzia că inculpatul A a acționat din culpă fără prevedere. Astfel, față de situația de fapt reținută în cauză, instanța de fond a constatat că inculpatul nu a prevăzut că exercitarea dreptului său de a conduce a fost suspendată.
În ceea ce privește susținerile reprezentantului Ministerului Public, potrivit cărora deși inculpatul nu a luat cunoștință de hotărârea prin care s-a soluționat plângerea contravențională, aceasta i se datorează în totalitate, având în vedere lipsa de diligență în urmărirea desfășurării procedurii în fața instanței civile, acesta acceptând posibilitatea să îi fie respinsă plângerea contravențională și să nu ia cunoștință despre soluție, cu consecința suspendării de drept a dreptului de a conduce și, implicit, cu posibilitatea de conduce având suspendat acest drept, instanța de fond a reținut că acestea sunt nefondate.
Împotriva sentinței penale nr. 1584 din 15 noiembrie 2023 a Judecătoriei Satu Mare - Secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/296/2023, a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, criticând-o sub aspectul netemeinciei, solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului intimat A la o pedeapsă just individualizată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen.
Examinând sentința atacată, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) C.proc.pen., Curtea de Apel Oradea a constatat că aceasta este nelegală și netemeinică.
S-a reținut că instanța de fond a stabilit eronat starea de fapt, precum și nevinovăția inculpatului A, pe baza unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză.
Astfel, potrivit probatoriul administrat în cauză, s-a reținut că, la 12.01.2021, în jurul orei 17.30, inculpatul A a condus autoutilitara marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), pe DN19 – E58, pe raza localității Livada, județul Satu Mare, având valabilitatea exercitării dreptului de a conduce suspendată, fiind sancționat contravențional prin procesul verbal PSMX cu nr. (...) din 12.01.2021, ca urmare a faptului că autovehiculul prezenta defecțiuni tehnice - lipsă elemente caroserie.
În concret, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 701 din data de 15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr. x/1752/2020, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul A la 29.07.2020 și s-a menținut procesul verbal seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020.
S-a constatat că, la 17.07.2020, petentul A a condus autovehiculului cu nr. de înmatriculare (...) cu viteza de 74 km/h în localitatea Sînmihaiu Almașului, viteza legală fiind de 50 km/h, fapt pentru care a fost sancționat contravențional cu amendă de 725 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile și 3 puncte penalizatoare.
Împotriva acestui proces verbal, la 29.07.2020, petentul A a formulat plângere contravențională pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, fapt care a dus la suspendarea sancțiunilor contravenționale aplicate de poliție.
În înștiințarea privind restituirea permisului de conducere din 29.07.2020 emisă de Serviciul Rutier, semnată de petentul A, s-a menționat că permisul de conducere i-a fost restituit ca urmare a depunerii plângerii împotriva procesului verbal. În acest sens i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 118 alin. (4) și 5 din O.U.G. nr. 195/2002 privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce care se reia în ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere sau nu mai târziu de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea. S-a arătat că sancțiunea contravențională complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce își produce efecte fără îndeplinirea vreunei formalități. S-a mai consemnat că, în cazul în care nu se predă permisul de conducere în maxim 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, durata perioadei de suspendare se majorează de drept cu 30 zile fără îndeplinirea vreunei alte formalități și va opera din ziua următoare celei în care a expirat termenul mai sus menționat.
Din cuprinsul dovezii de înmânare a actelor de procedură emisă în dosarul nr. x/1752/2020 al Judecătoriei Jibou rezultă că hotărârea civilă a fost comunicată destinatarului A la adresa de domiciliu la 29.10.2020, acesta semnând personal, iar conform mențiunilor înscrise pe sentința civilă nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, aceasta a rămas definitivă prin neapelare la 02.12.2020.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. (...)/24.06.2022 al I.P.J. Satu Mare, semnătura efectuată în dreptul mențiunii ,,semnătură” de la rubrica primitor de pe dovada de înmânare încheiată olograf la 29.10.2020 nu a fost executată de A. La fel, semnătura executată pe documentul intitulat ,,confirmare de predare a actelor de procedură” s-a constatat că a fost executată de același autor.
Prin adresa nr. 866/29/A din 30.12.2021 a Judecătoriei Jibou, înregistrată la Serviciul Rutier Sălaj cu nr. (...) din 06.01.2022, inculpatul a fost informat cu privire la sentința civilă nr. 701/15.10.2020, rămasă definitivă la 02.12.2020, motiv pentru care, la 29.01.2022, s-a procedat la implementarea în baza de date a perioadei de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile începând cu 05.01.2021 până în 05.03.2021.
Măsura complementară nu i-a fost adusă la cunoștință persoanei în cauză ca urmare a faptului că legea nu mai impune poliției rutiere emiterea unor astfel de documente.
Prin adresa nr. (...)/23.01.2023, I.P.J. Sălaj - Serviciul Rutier a comunicat că inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice la 12.01.2021.
În faza de urmărire penală, martora B a declarat că la rubrica ,,dovadă de înmânare” către A întocmită la 29.10.2020, ea a semnat ca agent însărcinat cu înmânarea, respectiv își recunoaște semnătura, iar la rubrica ,,primitor act” recunoaște semnătura aparținând numitei C, nepoata destinatarului. Martora a arătat că numita C a semnat de primire a corespondenței și nu cunoaște dacă mai apoi aceasta din urmă i-a înmânat sau i-a adus la cunoștință corespondența unchiului său și că, în acea perioadă, C lucra la magazinul ,,X” din localitatea Beltiug nr. (...), exact lângă casa numitului A, care locuia la nr. (...). Martora a arătat că nu a înmânat personal corespondența lui A întrucât acesta pleca dimineața la serviciu prin tot județul și venea seara, astfel că nu-l putea găsi acasă. A mai arătat că C locuia la acea dată la nr. (...) și că a omis să treacă numele și prenumele persoanei căreia i-a înmânat documentul, persoană care cu alte ocazii prelua în numele destinatarului diferite corespondențe.
În fața instanței de apel, martora B a arătat că, în perioada 2018-2023, a lucrat în calitate de agent poștal la Agenția Beltiug. La prezentarea înscrisului aflat la fila 56 din dosarul de urmărire penală, a precizat că poate să confirme că cele două semnături au fost executate de nepoata inculpatului, care este angajata acestuia, motivul pentru care de obicei corespondența era înmânată angajatei acestuia era acela că inculpatul pleca de acasă înainte de ora 7 dimineața și revenea seara. Martora a mai relatat că datele personale menționate în dovada de înmânare i-au fost dictate de nepoata inculpatului, din memorie, fără ca aceasta să prezinte vreun act de identitate, tot aceasta fiind cea care a semnat înștiințarea. Deopotrivă, a arătat că C a mai semnat și alte înscrisuri. A mai declarat martora că nepoata inculpatului a venit la poștă și a recunoscut că ea a semnat acea înștiințare. A precizat că nepoata inculpatului a semnat înștiințarea, precum și alte înscrisuri, când venea la poștă și a recunoscut că ea a semnat acea înștiințare. În concret, martora a declarat că doar semnătura a luat-o de la nepoata inculpatului urmând ca datele de identificare să fie completate la sediul agenției poștale, în sensul că înștiințarea din prezentul dosar ea a completat-o potrivit unui înscris care conținea datele de identificare ale inculpatului și nu i-a fost dictată seria și numărul actului de identitate. A mai arătat martora că are pe telefon un înscris care conține semnătura nepoatei inculpatului, în sensul că la un moment dat, după ce i-a predat un cupon de pensie, iar aceasta a semnat, i-a solicitat permisiunea să facă o poză semnăturii ei ca să aibă o dovadă a acestei semnături, iar aceasta a fost de acord. A precizat martora și faptul că inculpatul domiciliază în Beltiug nr. (...), însă la numerele administrative (...) sunt înregistrate firmele, acestuia venindu-i mai multe citații la toate adresele, iar martora, cunoscând că citațiile îl priveau pe acesta sau firmele lui, lua legătura cu angajata inculpatului atunci când nu-l găsea pe acesta. A arătat că a greșit că nu a menționat la rubrica reprezentantul, respectiv persoana care a primit corespondența, ci a consemnat eronat destinatarul.
În fața instanței de apel, martora C a declarat că este nepoata inculpatului și lucrează la firma acestuia, care are sediul în comuna Beltiug nr. (...), iar punctele de lucru se afla la numerele administrative (...). A arătat că și-a desfășurat activitatea la punctul de lucru care se afla la nr. (...) și se întâmpla ca uneori corespondența adresată inculpatului la nr. (...) să fie ridicată de ea de la factorul poștal, iar mai apoi înmânată acestuia. Prezentându-i-se martorei de către instanța de judecată dovada de înmânare din 29.10.2020, precum și confirmarea predării actelor pe numele lui A, aceasta a precizat că semnătura care apare la rubrica calitatea primitorului respectiv ,,primește” nu-i aparține, la fel nici seria actului de identitate indicat. A mai arătat că, în momentul în care a ridicat corespondența de la factorul poștal, aceasta doar semna fără să scrie numărul și seria cărții de identitate, care nu i-au fost cerute niciodată. A mai relatat că primea actele pentru inculpat deoarece acolo muncea, iar inculpatul nu era prezent.
În faza de urmărire penală, inculpatul A a declarat că nu a primit hotărârea judecătorească de la Judecătoria Jibou și nici o altă înștiințare din partea I.P.J. Sălaj ori I.P.J. Satu Mare prin care să-i fie adus la cunoștință că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul A a relatat că în luna ianuarie a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare (...) în localitatea Livada pe DN 19 și, la un moment dat, a fost oprit de un echipaj de poliție care l-a sancționat cu avertisment, însă nu i-a adus la cunoștință suspendarea dreptului de a conduce. Inculpatul a declarat că, la 17.07.2020, a fost sancționat contravențional pentru depășire neregulamentară și a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție la Judecătoria Jibou, plângere care a fost respinsă, însă nu a primit până în prezent hotărârea judecătorească. A arătat că hotărârea a fost comunicată probabil unei alte persoane, dovada de comunicare nefiind semnată de el, ci de factorul poștal. Astfel, nu se consideră vinovat, întrucât la 12.01.2021 avea dreptul de a conduce vehicule ca urmare a faptului că nu avea cunoștință de sentința instanței civile. A mai arătat că, după 1 an, i s-a comunicat că nu mai are dreptul de a conduce, fiind invitat la I.P.J. Satu Mare să predea permisul de conducere, sancțiunea suspendării dreptului de a conduce fiind implementată în sistem după un an. A precizat că, deși a verificat dosarul civil pe portalul instanțelor de judecată, totuși, nu apărea nimic.
Revenind la cauză, instanța de apel a reținut că art. 118 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia de drept începând cu ora 00.00 a zilei următoare celei în care a fost predat permisul de conducere, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției sau a admis-o în parte, menținând sancțiunea contravențională complementară aplicată, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. Alin. (7) prevede că în cazul în care contravenientul nu predă permisul de conducere în termenul prevăzut la alin. (4), durata de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se majorează de drept cu 30 de zile, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.
Dispozițiile art. 163 alin. (1) C.proc.civ. prevăd următoarele ,,comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea. Conform alin. (6) al aceluiași art., dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența. Conform alin. (12) dispozițiile prezentului art. se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.”.
Curtea de Apel Oradea a reținut că inculpatul A cunoștea întreg conținutul procesului verbal seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională de 725 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, precum și cu 3 puncte penalizatoare, împrejurare care rezultă din cuprinsul plângerii contravenționale formulate la 29.07.2020 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, astfel că susținerea acestuia că nu avea cunoștință de sancțiunea complementară nu a fost primită.
Totodată, inculpatul, semnând înștiințarea privind restituirea permisului de conducere din 29.07.2020 emisă de Serviciul Rutier, a luat cunoștință că suspendarea exercitării dreptului de a conduce se reia în ziua următoare celei în care a fost predat permisul de conducere însă nu mai târziu de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea fără îndeplinirea vreunei formalități și în cazul în care nu predă permisul de conducere în maxim 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești durata perioadei de suspendare se majorează de drept cu 30 zile fără îndeplinirea vreunei alte formalități și va opera în continuare.
Curtea de Apel Oradea a constatat că în dosarul nr. x/1752/2020 al Judecătoriei Jibou, sentința civilă nr. 701 pronunțată la 15.10.2020 a fost comunicată legal petentului, care nu a formulat apel împotriva acesteia, astfel că prin adresa nr. 866/29/A din 30.12.2021 a Judecătoriei Jibou s-au emis formele de executare către Serviciul Rutier Satu-Mare, care au implementat în baza de date perioada de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile începând cu 05.01.2021 până la 05.03.2021.
Împrejurarea că instanța de executare civilă a comunicat cu întârziere organelor de poliție formalitățile de executare nu schimbă datele speței privind perioada în care se aplică suspendarea exercitării dreptului de a conduce, întrucât aceasta operează de drept din ziua următoare predării permisului de conducere, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care plângerea contravențională a fost respinsă, în situația în care petentul nu predă permisul de conducere de bunăvoie.
În continuare, verificând baza de date și constatând că petentul A a fost sancționat contravențional la 12.01.2021, în mod corect, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen.
Curtea de Apel Oradea a reținut că majoritatea corespondenței și a actelor de procedură adresate inculpatului A erau ridicate de către nepoata acestuia, respectiv martora C care lucra la firma lui, cu sediul în comuna Beltiug nr. 72, aspect confirmat de către aceasta din urmă, de inculpat și se coroborează cu depoziția martorei B, care a lucrat în calitate de agent poștal la Agenția Beltiug.
În legătură cu dovada de înmânare a sentinței civile nr. 701 din 15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr. x/1752/2020, Curtea de Apel Oradea a apreciat că aceasta a fost comunicată legal destinatarului A la adresa de domiciliu, la 29.10.2020, martora C apărând ca semnând personal pentru primirea acesteia. Împrejurarea că aceasta neagă semnarea actului de procedură nu a fost luată în considerare, având în vedere, pe de o parte, depoziția martorei B, care a relatat că semnătura de pe înscris îi aparține acesteia, iar, pe de altă parte, imaginea foto depusă la dosar de către martoră, prin care este surprinsă semnătura nepoatei inculpatului aplicată pe un cupon de pensie al tatălui acesteia, căruia i-a ridicat pensia, confirmă că cele trei semnături (două de pe dovada de comunicare a hotărârii judecătorești în materie civilă) sunt aproape identice.
În plus, raportul de expertiză criminalistică nr. (...)/24.06.2022 al I.P.J. Satu Mare concluzionează că cele două semnături au fost aplicate de către același autor și nu de către inculpatul A.
Este adevărat că dovada de comunicare a sentinței civile nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou ar prezenta vicii ca urmare a neconsemnării corecte a persoanei care a primit actul și a necompletării datelor de identificare a acesteia, însă probatoriul administrat în cauză a demonstrat indubitabil că martora C a primit actul.
S-a reținut că este vorba de o nulitate relativă în materie procesual civilă care nu a fost invocată niciun moment, fiind acoperită prin identificarea persoanei care a semnat actul, cu atât mai mult cu cât, până în acest moment, inculpatul A, luând cunoștință de hotărârea judecătorească, nu a formulat apel în fața instanței civile, prin care putea solicita, în prealabil, repunerea în termenul de apel, în situația în care considera că are dreptate.
Prin urmare, consemnarea eronată a calității persoanei care a primit actul, precum și a datelor de identificare a acesteia nu poate duce la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului atâta timp cât semnătura de pe act permite individualizarea persoanei care a semnat actul și care se identifică cu martora C, care a acționat în calitate de mandatară al inculpatului.
Susținerea inculpatului că a verificat dosarul civil pe portalul instanțelor de judecată și nu a observat nimic nu a fost acceptată, în condițiile în care, pe de-o parte, pe portalul instanțelor de judecată apar toate informațiile generale privind dosarul respectiv, care pot fi accesate în concret folosindu-se parola comunicată în acest sens, iar, pe de altă parte, acesta avea posibilitatea să se deplaseze la instanță și să verifice situația actuală a dosarului civil, conduită care se pare că nu a fost urmată de către inculpat.
În fine, referitor la faptul că nepoata inculpatului, martora C, nu i-ar fi comunicat acestuia hotărârea Judecătoriei Jibou, instanța de apel a reținut că acest aspect nu are relevanță, atâta timp cât aceasta a fost desemnată mandatară a inculpatului, între aceștia aplicându-se dispozițiile civile de la mandat prevăzute de art. 1532 C.civ. și următoarele.
S-a constatat că probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești susțin dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta pentru care inculpatul A a fost trimis în judecată întrunește toate elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) C.pen. presupune realizarea unei activități de conducere a unui vehicul de drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat. Urmarea imediată a faptei imputate inculpatului constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că atitudinea inculpatului față de faptele săvârșite îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, inculpatul prevăzând rezultatul conducerii unui vehicul având dreptul de a conduce suspendat și, deși nu a urmărit punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, a acceptat producerea acestei urmări.
Curtea de Apel Oradea a considerat că severitatea regimului sancționator ce trebuie impus inculpatului nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracțiunii comise, ci și efectul pe care fapta sa o produce asupra publicului, astfel că efectul hotărârii de condamnare trebuie să fie și acela de a denunța public un anumit tip de comportament. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte și asupra acelor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile și beneficiile implicării într-o activitate infracțională care aduce atingere securității și siguranței rutiere.
În acest cadru, Curtea de Apel Oradea a apreciat că circumstanțele personale ale inculpatului raportat la cele obiective privind împrejurările faptei și obiectul acuzației, precum și contextul în care fapta a fost comisă constituie factori care conduc la aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de apel a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv caracterul spontan și neorganizat al faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpatul periclitând siguranța circulației pe drumurile publice), natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (faptele neavând ca urmare producerea unui accident rutier), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (inculpatul neurmărind un anume scop, ci acționând neglijent, în disprețul normelor penale), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul a fost condamnat definitiv la 02.05.2017 la 600 euro amendă), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (atitudinea de nerecunoaștere), precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul în vârstă de 48 de ani, stagiul militar nesatisfăcut, cu studii superioare și administrator), apreciind că aplicarea unei pedepse pecuniare orientate spre minimul special, atât ca număr de zile-amendă, cât și ca cuantum al unei zile-amendă, este suficientă pentru realizarea scopului pentru care aceasta a fost aplicată.
Ținând cont de împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul, antecedența penală, precum și conduita acestuia, instanța nu a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia, având convingerea că îndreptarea inculpatului se poate realiza doar prin aplicarea pedepsei amenzii penale.
Pentru motivele arătate, prin decizia penală nr. 342/A din 06 iunie 2024 a Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/296/2023, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare împotriva sentinței penale nr. 1584/2023 din 15 noiembrie 2023 a Judecătoriei Satu Mare, care a fost desființată în totalitate și, în rejudecare:
A fost înlăturată dispoziția instanței de fond privind achitarea inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (sub forma conducerii unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat), prev. de art. 335 alin. (2) C.pen.
În baza art. 396 alin. (1), 2 C.proc.pen. raportat la art. 61 alin. (2), 4 lit. c C.pen., a fost condamnat inculpatul A pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C.pen. la o pedeapsă cu amenda penală în cuantum de 200 zile-amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 20 lei, în total 4.000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 alin. (1) C.pen., respectiv că în situația în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea.
S-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. (1) C.proc.pen., are obligația să depună dovada de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei Satu Mare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a declarat recurs în casație inculpatul A la 01 iulie 2024 (dată e-mail – fila 8 dosar nr. 2629/296/R/2023 al C.A. Oradea).
Prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen., recurentul inculpat a arătat că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, în raport cu următoarele aspecte: hotărârea instanței civile prin care s-a respins plângerea contravențională nu i-a fost comunicată niciodată în mod legal, astfel că și în prezent poate apela această sentință întrucât din cauza necomunicării legale termenul de apel nu a început să curgă; nu se poate considera că, la 12.01.2021, a avut dreptul de a conduce suspendat, întrucât această dispoziție a fost implementată în sistemul poliției la o dată ulterioară; nu a cunoscut sub nicio formă faptul că dreptul său de a conduce este suspendat, din înscrisurile de la dosar rezultând că dovada de comunicare a hotărârii prezintă mențiuni false (neconforme cu adevărul), aspect reținut și de instanța de fond.
Recurentul inculpat A a arătat că a săvârșit o contravenție pentru care i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile, a atacat cu plângere contravențională procesul-verbal de aplicare a sancțiunii și a solicitat un certificat de grefă pentru restituirea permisului și pentru redobândirea dreptului de a conduce până la soluționarea definitivă a cauzei. Urmare a procesului contravențional s-a pronunțat o hotărâre care a fost comunicată la adresa la care nu locuia în fapt, pentru primirea acesteia a semnat o altă persoană, deși s-a consemnat în mod eronat că ea a fost predată destinatarului. Recurentul a învederat că nu a luat cunoștință niciodată de faptul că această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare, iar serviciul rutier nu avea implementat în sistem faptul că el avea dreptul de a conduce suspendat la momentul opririi în trafic, acest aspect fiind introdus în sistem un an mai târziu, când, de altfel, s-au și sesizat din oficiu cei de la poliția rutieră pentru săvârșirea infracțiunii.
În acest sens, recurentul a solicitat să se aibă în vedere procesul-verbal de constatare a contravenției seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020 întocmit de agenții constatatori din cadrul I.P.J. Sălaj, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 725 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 48 și sancționată de art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și prev. de art. 100 pct. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Împotriva acestui proces verbal, recurentul inculpat a formulat plângere contravențională, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Jibou sub nr. x/1752/2020, iar la 29.07.2020, s-a dispus restituirea permisului de conducere, urmare a prezentării certificatului de grefă eliberat de Judecătoria Jibou.
În continuare, recurentul a arătat că, prin sentința civilă nr. 701 din 15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr. x/1752/2020, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată. Conform mențiunilor înscrise pe dovada de înmânare a actelor de procedură, hotătârea civilă a fost comunicată destinatarului A la 29.10.2020, iar sentința a rămas definitivă prin neapelare la 02.12.2020.
Recurentul a arătat că, la 12.01.2021, în jurul orei 17.30, a condus autoutilitara marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), pe DN19 - E58, pe raza localității Livada, județul Satu Mare, ocazie cu care a fost sancționat contravențional conform procesului verbal seria PSMX nr. (...)/12.01.2021, pentru încălcarea prevederilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit notei de serviciu nr. (...)/14.02.2022 întocmite de I.P.J. Satu Mare -Serviciul Rutier, recurentul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice la 12.01.2021, când a fost depistat în trafic pe DN 19 - Livada și sancționat prin procesul verbal seria PSMX nr. (...)/12.01.2021, întrucât pentru abaterea săvârșită la 17.07.2020 pe raza județului Sălaj s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, de la 05.01.2021 până la 05.03.2021, urmare a faptului că plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției din 17.07.2020 a fost respinsă prin sentința civilă nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, definitivă la 02.12.2020, prin neapelare.
Măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost implementată în bazele de date ale I.P.J. Sălaj - Serviciul Rutier la 29.01.2022, urmare a adresei nr. 866/99/A din 30.12.2021, înregistrată la nivelul I.P.J. Sălaj - Serviciul Rutier cu nr. (...)/06.01.2022, în temeiul prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e și art. 118 alin. (4) raportat la alin. (7) din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu nr. (...)/17.02.2022, organele judiciare s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (în modalitatea conducerii unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat), prev. de art. 335 alin. (2) C.pen., constând în aceea că, la 12.01.2021, în jurul orei 17.30, inculpatul a condus autoutilitara marca (...), cu nr. de înmatriculare (...) pe DN19 - E58, pe raza localității Livada, județul Satu Mare, având valabilitatea exercitării dreptului de a conduce suspendată.
Recurentul inculpat a făcut trimitere la declarația martorei B din cursul urmăririi penale (factorul poștal însărcinat cu înmânarea actelor de procedură din dosarul nr. x/1752/2020), precum și la concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. (...)/26.06.2022 efectuat în cursul urmăririi penale, în vederea stabilirii identității persoanei care a semnat dovada de înmânare a actelor de procedură din dosarul nr. x/1752/2020 al Judecătoriei Jibou și a solicitat să se aibă în vedere un aspect foarte important, reținut de instanța de fond, respectiv „în condițiile în care în cuprinsul dovezii de înmânare a actelor de procedură din dosarul nr. x/1752/2020 al Judecătoriei Jibou, factorul poștal a consemnat în mod nereal că acestea au fost preluate de către destinatar, respectiv de către inculpat, rezultă în mod fără echivoc că procedura de comunicare a hotărârii instanței civile a fost viciată, ceea ce echivalează cu lipsa totală de comunicare a acesteia”, precum și faptul că „mai mult, deși s-a reținut că inculpatul a avut suspendată exercitarea dreptului de a conduce pe drumurile publice în perioada 05.01.2021 - 05.03.2021, această măsură a fost operată de Serviciul Rutier Sălaj, abia la data de 29.01.2022, conform adresei nr. (...)/05.01.2023, în toată această perioadă de timp inculpatul aflându-se în posesia permisului de conducere. Astfel, la data de 21.01.2021 nici organele judiciare nu aveau la cunoștință despre această împrejurare”.
În raport cu aceste elemente factuale, prima instanță a considerat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale faptei.
În schimb, prin decizia recurată, s-a reținut contrariul, respectiv că sentința civilă nr. 701 din 15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr. x/1752/2020, a fost comunicată legal petentului, la adresa de domiciliu, la 29.10.2020 (martora C apărând ca semnând personal pentru primirea acesteia), iar inculpatul nu a formulat apel împotriva hotărârii, astfel că prin adresa nr. 866/29/A din 30.12.2021 a Judecătoriei Jibou s-au emis formele de executare către Serviciul Rutier Sălaj care au implementat în baza de date perioada de suspendare pe o perioadă de 60 de zile începând cu 05.01.2021 până în 05.03.2021.
Instanța de apel a mai reținut că „este adevărat că dovada de comunicare a sentinței civile nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou ar prezenta vicii ca urmare a neconsemnării corecte a persoanei care a primit actul și a necompletării datelor de identificare a acesteia, însă probatoriul administrat în cauză a demonstrat indubitabil că martora C a primit actul. Desigur că suntem în prezența unei nulități relative în materie procesual civilă care nu a fost invocată niciun moment fiind acoperită prin identificarea persoanei care a semnat actul, cu atât mai mult cu cât până în prezent inculpatul A, luând la cunoștință de hotărârea judecătorească, nu a formulat apel in fața instanței civile, prin care putea solicita în prealabil repunerea în termenul de apel, în situația în care considera că are dreptate.
Prin urmare, consemnarea eronată a calității persoanei care a primit actul, precum si a datelor de identificare a acesteia nu poate duce la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului atâta timp cât semnătura de pe act permite individualizarea persoanei care a semnat actul și care se identifică cu martora C care a acționat în calitate de mandatar al inculpatului”.
„Faptul că nepoata inculpatului - martora C nu i-ar fi comunicat acestuia hotărârea judecătorească a Judecătoriei Jibou nu are relevanță atâta timp cât aceasta a fost desemnată mandatară a acestuia, între aceștia aplicându-se dispozițiile civile de la mandat prev. de art. 1532 C. civ. și următorele”.
Recurentul a considerat că această din urmă mențiune nu are vreun corespondent în realitate, solicitând să se observe că dispozițiile civile invocate de instanța de apel se referă la cu totul alte chestiuni, respectiv caracterul cert al prejudiciului. Mențiunea că între el și nepoata sa există un contract de mandat nu are niciun fundament probator, fiind o prezumție inexistentă și nelegală.
Deopotrivă, recurentul a învederat că prin plângerea contravențională formulată a indicat adresa de domiciliu ca fiind Beltiug nr. (...), iar comunicarea citației s-a făcut la Beltiug nr. (...), pe comunicarea hotărârii trecându-se doar un număr și o serie de buletin (care nu îi aparțin), iar semnătura nu este a lui, instanța presupunând că este a nepoatei lui, C, care ar avea mandat să îi preia corespondența (referitor la mandat, în actele dosarului nu se regăsește vreo învestire a acesteia cu un eventual mandat pentru preluarea documentelor, mai ales cele emise de autoritățile judiciare).
În opinia recurentului, această chestiune nu reprezintă un caz de nulitate relativă, cu atât mai mult cu cât se atestă în mod fals că actul procedural a fost comunicat destinatarului.
Nu se poate considera că hotărârea (nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou) a rămas definitivă, în condițiile în care aceasta a fost comunicată la o adresă greșită, la care inculpatul nu locuiește, actul procedural prezentând mențiuni false în sensul că a semnat personal de primire destinatarul, în fapt semnând nepoata recurentului, care nu are niciun fel de mandat pentru primirea unei citații în numele acestuia și care nu i-a comunicat niciodată că ar fi primit acea hotărâre.
Or, aceste vicii de procedură nu pot echivala cu o cauză de nulitate relativă, cum în mod greșit a reținut Curtea de Apel Oradea, viciile privind citarea neputând fi confirmate decât prin exercitarea ulterioară a dreptului pe care l-ar fi ratat inculpatul din cauza erorii de citare. Nulitatea relativă nu poate fi confirmată prin neexercitarea căii de atac, ci eventual prin exercitarea acesteia.
Recurentul a susținut că dacă avea cunoștință de această hotărâre ar fi exercitat calea de atac a apelului, având în vedere că prima instanță a respins plângerea sa contravențională.
Prin urmare, întrucât nu i s-a comunicat în mod legal hotărârea, recurentul a apreciat că nu se poate considera că sentința Judecătoriei Jibou este definitivă, termenul de apel curgând și în prezent, astfel că, la data opririi în trafic (12.01.2021), avea dreptul de a conduce autovehicule, acest drept nefiind suspendat, ci operând în baza certificatului de grefă obținut ca urmare a promovării plângerii contravenționale, sens în care singura soluție legală care poate fi pronunțată în cauză este cea de achitare, prev. de art. 16 alin. (1) lit. b teza I C.proc.pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 335 alin. (2) C.pen., iar, în subsidiar, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare în acord cu dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b C.proc.pen.
Prin încheierea din 15 octombrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/296/2023, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A a fost admisă în principiu.
Instanța a constatat că decizia penală recurată a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile enumerate de art. 434 alin. (2) C.proc.pen., că cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C.proc.pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a, b și d C.proc.pen. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c C.proc.pen., s-a observat că recurentul inculpat a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen.
S-a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.
Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).
În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen.
Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că „dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc – din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului“ (decizia nr. 350/RC/2015 – Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală, www.scj.ro).
Conform susținerilor recurentului inculpat A, la data faptelor, 12.01.2021, avea dreptul de a conduce autovehicule, acesta nefiind suspendat, ci operând în baza certificatului de grefă obținut ca urmare a promovării plângerii contravenționale, neputându-se considera că era definitivă sentința civilă nr. 701 din 15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr. x/1752/2020, deoarece nu i se comunicase în mod legal această hotărâre. Nu se poate considera că hotărârea (nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou) a rămas definitivă, în condițiile în care aceasta a fost comunicată la o adresă greșită, la care inculpatul nu locuiește, actul procedural prezentând mențiuni false în sensul că a semnat personal de primire destinatarul, în fapt semnând nepoata recurentului, care nu are niciun fel de mandat pentru primirea unei comunicări în numele acestuia și nu i-a comunicat niciodată că ar fi primit acea hotărâre.
Relativ la cele ce precedă, instanța a constatat că este admisibilă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C.proc.pen., în ceea ce privește verificarea în drept a situației de fapt cu privire la problema de drept invocată referitor la infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (sub forma conducerii unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat), prev. de art. 335 alin. (2) C.pen., în sensul că necomunicarea legală a sentinței civile nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou conduce la lipsa de tipicitate a faptei (nu corespunde modelului abstract de incriminare sub aspectul laturii obiective, lipsind situația premisă, respectiv condiția ca făptuitorul să aibă dreptul de a conduce suspendat), executarea sancțiunii contravenționale fiind suspendată ca urmare a promovării unei plângeri contravenționale.
S-a reținut că analiza acestui aspect se realizează strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casație este fondat.
Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C.proc.pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”. Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).
Critica formulată de recurentul inculpat A, în sensul că necomunicarea legală a sentinței civile nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou conduce la lipsa de tipicitate a faptei (nu corespunde modelului abstract de incriminare sub aspectul laturii obiective, lipsind situația premisă, respectiv condiția ca făptuitorul să aibă dreptul de a conduce suspendat), va fi analizată exclusiv prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.
Verificând hotărârea din această perspectivă, Înalta Curte reține următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea de Apel Oradea a stabilit că la 12.01.2021, în jurul orei 17.30, inculpatul A a condus autoutilitara marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), pe DN19 – E58, pe raza localității Livada, județul Satu Mare, în condițiile în care în perioada 05.01.2021 - 05.03.2021 avea dreptul de a conduce suspendat pe o durată de 60 de zile, urmare a punerii în executare a sancțiunii contravenționale ce i-a fost aplicată prin procesul verbal seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020. In acest sens, instanța de apel a reținut că prin sentința civila nr. 701 din data de 15.10.2020 a Judecătoriei Jibou s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de acesta împotriva procesului verbal seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020, iar această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare la 02.12.2020. Din cuprinsul dovezii de înmânare a actelor de procedură emisă în dosarul nr. x/1752/2020 al Judecătoriei Jibou a rezultat că hotărârea civilă a fost comunicată destinatarului A la adresa de domiciliu la 29.10.2020, acesta semnând personal, iar conform mențiunilor înscrise pe sentința civilă nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, aceasta a rămas definitivă prin neapelare la 02.12.2020. Deși a constatat că datele din acest proces verbal nu corespund adevărului, Curtea de Apel Oradea a reținut că procedura de comunicare a acestei sentințe a fost legal îndeplinită, întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat că hotărârea a fost înmânată martorei C, nepoata inculpatului, care lucra la firma acestuia, persoană care îi primea în mod obișnuit corespondența, iar viciile de procedură sunt sancționate cu nulitatea relativă care nu a fost invocată, acoperindu-se.
Problema de drept ridicată în prezentul recurs în casație vizează o chestiune prealabilă analizată de Curtea de apel Oradea, respectiv stabilirea legalității procedurii de comunicare a sentinței civile nr. 701/15.10.2020 a Judecătoriei Jibou, pentru a se verifica dacă, la momentul depistării în trafic, această hotărâre era sau nu definitivă, împrejurare ce influențează îndeplinirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, întrucât formularea plângerii împotriva procesului verbal seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020 a condus la suspendarea executării sancțiunii contravenționale a reținerii permisului de conducere până la momentul soluționării sale definitive.
Astfel cum s-a stabilit în cauză, Înalta Curte reține că în dovada de înmânare a actelor de procedură emisă în dosarul nr. x/1752/2020 al Judecătoriei Jibou s-au consemnat următoarele: la data de 29.10.2020 ora 13.10, agentul poștal B s-a deplasat în comuna Belciug, satul Belciug nr. (...), la domiciliul lui A, i-a înmânat destinatarului hotărârea civilă pronunțată în dosarul anterior menționat, acesta a semnat personal, prezentând cartea de identitate al cărei număr și serie au fost notate în procesul verbal.
În baza acestor mențiuni s-a considerat că procedura de comunicare s-a realizat cu respectarea legii, împrejurare ce condus la concluzia că sentința a rămas definitivă prin neapelare, în condițiile în care nu s-a exercitat nicio cale de atac împotriva acesteia.
În cadrul prezentului proces penal, s-a stabilit că datele menționate în cuprinsul acestui proces verbal nu corespund adevărului. Astfel, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. (...)/24.06.2022 al I.P.J. Satu Mare, semnătura în nume propriu efectuată în dreptul mențiunii ,,semnătură” de la rubrica primitor de pe dovada de înmânare încheiată olograf la 29.10.2020 nu a fost executată de A, ci este efectuată din fantezie, autor grafic putând fi orice persoană cu excepția numitului A, iar semnătura depusă la rubrica ,,primitor” pe documentul intitulat ,,confirmare de predare a actelor de procedură” a fost executată de același autor. De asemenea, datele din cartea de identitate consemnate ca aparținând lui A nu corespund datelor acestuia. Ca atare, a rezultat că mențiunile personale ale agentului poștal nu corespund realității, întrucât hotărârea nu a fost predată destinatarului, acesta nu s-a legitimat cu C.I. și nu a semnat de primire, semnătura fiind realizată de o altă persoană, care, în cadrul procesului penal s-a stabilit a fi nepoata inculpatului, martora C care lucra la magazinul „X” din comuna Belciug, satul Belciug nr. (...) și care îi prelua în mod obișnuit corespondența.
A nu a declarat apel împotriva sentinței civile, însă în cursul urmăririi penale desfășurată în prezenta cauză a invocat faptul că nu a primit comunicarea acestei hotărâri și semnătura și datele consemnate de agentul poștal nu îi aparțin.
În aceste circumstanțe de fapt, contrar concluziei instanței de apel, Înalta Curte reține că aspectele constatate în cadrul procesului penal nu reprezentau doar simple vicii ale procedurii de comunicare a hotarârii, care se puteau acoperi acoperit prin nedeclararea căii de atac. Astfel, din analiza dispozițiilor art. 164 C.proc.civ., rezultă că textul face distincție între situația în care dovada de înmânare a actului de procedură nu cuprinde anumite mențiuni obligatorii [cerințele de la alin. (1) lit. a, c), d), e) și f) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care, potrivit art. 174 C.proc.civ. este una relativă, orcotind un interes particular] și cea în care se contestă, prin înscrierea în fals, mențiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit (alin. (4) În acest din urmă caz, actul constatat ca fiind fals este desființat, astfel că nu mai poate produce nici un fel de consecințe juridice.
Este adevărat că inculpatul nu a continuat demersul în fața instanței civile, însă concluziile referitoare la efectele juridice ale unui act cu privire la care s-a stabilit că prezintă date care nu corespund realității nu pot fi diferite în funcție de cadrul procesual în care această constatare s-a realizat. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât respectivele efecte inflențează asupra elementelor de tipicitate ale unei infracțiuni.
Așa cum s-a arătat, în procesul penal, prin probele administrate, s-a stabilit că faptele consemate de agentul poștal în dovada de comunicare, care a reprezentat actul în raport cu care s-a stabilit caracterul definitiv al hotărârii, nu sunt corespunzătoare realității iar semnătura nu a fost realizată de A.
Conform art. 165 alin. (2) C.proc.civ. în cazul citării ori comunicării altui act de procedură efectuate prin poștă sau curierat rapid, procedura se socotește îndeplinită la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării, potrivit art. 163 de către funcționarul poștal sau de către curier a refuzului acesteia de a primi corespondența.
Or, în condițiile anterior reținute în cauză (consemnarea unor date necorespunzătoare realității), în mod evident, procedura de comunicare a sentinței nu poate fi considerată îndeplinită la data de 29.10.2020. Chiar dacă în cadrul procesului penal înscrisul (respectiv dovada de înmânare și confirmarea de primire a sentinței) nu poate fi desființat, astfel cum s-ar fi întâmplat în procedura înscrierii în fals, acestuia nu îi pot fi recunoscute consecințele juridice pe care legea i le conferă, respectiv de dovadă a comunicării sentinței și, pe cale de consecință, de marcare a momentului de la care a început să curgă termenul de apel.
Ca atare, având în vedere că cerința esențială pentru curgerea termenului de declarare a căii de atac este comunicarea legală a hotărării iar în cauză aceasta nu a fost îndeplinită, Înalta Curte constată că efectul introducerii plângerii împotriva procesului verbal seria PSJX nr. (...) din 17.07.2020, prevăzut de art. 118 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, de suspendare a executării sancțiunii contravenționale complementare, subzista și la data de 12.01.2021, când acesta a condus autoutilitara marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), pe DN19 – E58, pe raza localității Livada, județul Satu Mare, întrucât hotărârea nu era definitivă.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte reține că la data depistării în trafic a inculpatului A sancțiunea contravențională nu era executorie, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen., sub aspectul situației premisă, urmând să dispună achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b teza I C.proc.pen.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a C.proc.pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 342/A din 06 iunie 2024 a Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/296/2023, va casa, în totalitate, decizia penală mai sus menționată, precum și sentința penală nr. 1584 din 15 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Satu Mare și, rejudecând:
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza I C.proc.pen., va achita pe inculpatul A pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (sub forma conducerii unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat), prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen.
Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul în casație formulat de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 342/A din 06 iunie 2024 a Curții de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/296/2023.
Casează, în totalitate, decizia penală mai sus menționată, precum și sentința penală nr. 1584 din 15 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Satu Mare și, rejudecând:
În baza art. 16 alin. (1) lit. b teza I C.proc.pen., achită pe inculpatul A pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (sub forma conducerii unui vehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat), prevăzută de art. 335 alin. (2) C.pen.
Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2024.