Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 94/A din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/301/2024, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de către inculpații A și B împotriva sentinței penale nr. 850 din data de 24.09.2024, pronunțate de către Judecătoria Sectorului 3 București-Secția Penală, în dosarul nr. x/301/2024. (...)
În baza art. 422 C.proc.pen., cu referire la art. 72 alin. (1) C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B perioada detenției de la data de 16.08.2020 la data de 15.09.2020 și de la data de 01.04.2024 la zi.
În temeiul art. 275 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat fiecare apelant - inculpat la plata sumei de 500 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C.proc.pen., cheltuielile constând în onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații A și B, în cuantum de 998 lei pentru fiecare avocat, au rămas în sarcina statului și s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Curtea de apel a reținut că fapta inculpatului B întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 –art. 234 alin. (1) lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. și art. 77 lit. a și d) C.pen. S-a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, care nu a fost contestată de inculpați prin apelurile declarate. De altfel, în fața primei instanțe, inculpații A și B au precizat că recunosc săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. S-a mai reținut că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, instanța de fond, reținând criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., a aplicat acestora câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, la minimul special rezultat ca efect al reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.proc.pen.
Împotriva deciziei penale nr. 94/A din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/301/2024, a formulat o cale de atac inculpatul B, denumind-o ”apel”, nefiind motivată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind acordat termen aleatoriu la data de 25 martie 2025.
Cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III ind.1, V C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Inculpatul B a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 94/A din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, prin care s-a respins apelul acestuia împotriva sentinței penale nr. 850 din data de 24.09.2024, pronunțate de către Judecătoria Sectorului 3 București-Secția Penală.
Dispozițiile art. 408 C.proc.pen. prevăd care sunt hotărârile supuse apelului. Astfel, conform prevederilor menționate, „(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor.”
În conformitate cu prevederile art. 551 pct. 4 C.proc.pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.
Raportat la textele de lege redate anterior, se constată că decizia penală atacată în cauză, este definitivă, iar legea nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului împotriva acesteia.
Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Relativ la cele ce precedă, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a C.proc.pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de inculpatul B împotriva deciziei penale nr. 94/A din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/301/2024.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C.proc.pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 lei, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de inculpatul B împotriva deciziei penale nr. 94/A din 28 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/301/2024.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 lei, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2025.