Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 60 din data de 13 martie 2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/179/2023, Judecătoria Babadag, în baza art. 396 alin. (1) și 2 C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A (...), la pedeapsa de 9 ( nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei drept de conducere i-a fost anulat, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., și cu reținerea art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din 12.06.2023).
A constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie și în termenul de supraveghere de 3 ani, al suspendării executării pedepsei rezultante de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 29/04.02.2022 a Judecătoriei Babadag, pronunțată în dosarul nr. x/179/2021, definitivă la data de 22.02.2022 prin neapelare.
În baza art. 96 alin. (4) C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 29/04.02.2022 a Judecătoriei Babadag, pronunțată în dosarul nr. x/179/2021, definitivă la data de 22.02.2022 prin neapelare și a dispus executarea pedepsei.
În baza art. 96 alin. (5) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1), a adăugat la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentință, pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 29/04.02.2022 a Judecătoriei Babadag pronunțată în dosarul nr. x/179/2021, definitivă la data de 22.02.2022, prin neapelare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a conduce vehicule din categoriile „A” și „B”, pe o perioadă de 1 an.
În temeiul art. 45 alin. (4) C. pen., a constatat executată pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a conduce vehicule din categoriile „A” și „B”, pe o perioadă de 1 an, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., în perioada 22.02.2022-21.02.2023.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, ce se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 lei aferentă fazei de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 1075/P din 21.11.2024, pronunțată în dosarul nr. x/179/2023, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul A (cetățean român identificat cu CNP (...), fiul lui (...), născut la data de (...) în mun. Constanța, jud. Constanța, cu domiciliul în oraș Babadag, str. (...), jud. Tulcea, recidivist) împotriva sentinței penale nr. 60 din data de 13 martie 2024, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr. x/179/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul A la plata către stat a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente apelului exercitat în cauză.
Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A, la data de 22.12.2024, prin apărător ales, avocat B.
Prin cererea de recurs în casație formulată, invocând motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpatul a arătat că i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând ca, în temeiul art. 441 C. proc. pen., instanța să dispună suspendarea executării hotărârii atacate odată cu admiterea în principiu a cererii formulate.
Astfel, inculpatul a reiterat cele solicitate instanței de apel, criticând hotărârea recurată pentru netemeinicie, în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a sancțiunii penale aplicate, apreciind că aceasta este prea aspră raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului (care se află într-o relație stabilă de concubinaj de circa 15 ani, are un copil în vârstă de 11 ani, este de profesie mecanic, are o bună reputație în localitate și este singurul care realizează venituri în familie, întrucât concubina sa este casnică, are în grijă o bunică bolnavă în vârstă de 80 de ani), solicitând, în principal, aplicarea unei pedepse cu amenda penală, iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei cu închisoarea, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b C. pen., care ar duce la o reducere suplimentară a limitelor de pedeapsă.
Judecătorul de filtru, prin rezoluție, a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent, în vederea examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.
La data de 10.02.2025, a fost depus la dosar raportul întocmit de către magistratul-asistent. Concluzia magistratului raportor a fost în sensul că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai pentru anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat esențiale pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.
Conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., instanța dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație. Potrivit alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța o respinge, prin încheiere definitivă.
Analizând îndeplinirea condițiilor mai sus enumerate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că hotărârea recurată poate face obiectul recursului în casație, fiind pronunțată în calea de atac a apelului de către Curtea de Apel Constanța, iar cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Totodată, se observă că sunt îndeplinite cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a și b C. proc. pen., întrucât cererea cuprinde numele, prenumele și domiciliul recurentului și este indicată hotărârea atacată.
Însă, se observă că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c C. proc. pen., având în vedere că, deși a fost invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta a fost invocat în mod pur formal, criticile inculpatului neputând fi circumscrise acestui caz de recurs în casație ca, de altfel, niciunui alt caz de casare.
Se observă că, în concret, aspectele criticate de către inculpat vizează, în esență, temeinicia hotărârii recurate, acesta solicitând o reindividualizare a pedepsei de către instanța de casație și aplicarea unei pedepse cu amenda penală; or, prin intermediul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct.12 C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal, ceea ce nu este cazul în speța de față, pedeapsa aplicată inculpatului fiind în limitele prevăzute de lege.
În ceea ce privește solicitarea de reținere a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b C. pen., care ar duce la o reducere suplimentară a limitelor de pedeapsă, se reține că o atare solicitare privește tot temeinicia hotărârii recurate, analizarea acesteia presupunând un proces de apreciere asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel și nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepsei.
Totodată, se observă că nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. d C. proc. pen., întrucât cererea de recurs în casație nu este semnată de persoana care a exercitat recursul în casație.
În ceea ce privește solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 441 C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii. Prin urmare, rezultă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect și nu se impune pronunțarea distinctă asupra acesteia, astfel cum este cazul și în speța de față.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1075/P din data de 21 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/179/2023.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. 1075/P din data de 21 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/179/2023.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.