Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurenta A împotriva încheierii penale nr. 252 din 14 iunie 2024, pronunțată de Completul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în dosarul nr. x/265/2022, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 39 din 17.04.2024, pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. a C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A împotriva încheierii penale nr.177/09.06.2023 a Judecătoriei Năsăud. A fost obligată contestatoarea să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, ocazionate de soluționarea prezentei contestații, conf.art. 275 alin. (2) C. proc. pen. Potrivit art. 276 alin. (6) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea să plătească intimaților B, C și D câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
Împotriva hotărârilor și încheierilor din dosarul nr. x/265/2022 a formulat contestație contestatoarea-petentă A.
Prin încheierea penală nr. 252 din 14 iunie 2024 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj Secția penală și de minori, în temeiul art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea-petentă A, împotriva încheierii penale nr. 39 din 17.04.2024, pronunțate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud. În temeiul art. 276 C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea-petentă la plata către fiecare dintre intimații D, C și B a sumei de câte 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceștia, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată pe contestatoarea-petentă la plata către stat a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva încheierii penale nr. 252 din 14 iunie 2024 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj Secția penală și de minori, la data de 16.08.2024, recurenta A a formulat cerere de recurs în casație.
La data de 25.10.2024, s-a constatat că cererea de recurs în casație nu a fost comunicată, s-a dispus comunicarea acesteia, dovezile de comunicare fiind comunicate astfel: B la data de 31.10.2024, Spitalul E la data de 31.10.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 31.10.2024, D la data de 04.11.2024 și C la data de 01.11.2024.
În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 19.11. 2024.
În cuprinsul cererii formulată, recurenta a solicitat casarea încheierilor și trimiterea dosarului la prima instanță, întrucât nu a fost respectată competența instanței solicitând trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj ca fiind instanța competentă. De asemenea, a susținut că parchetul și organul de cercetare nu au avut competență să efectueze cercetări, au fost încălcate disp. art. 39 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, s-a omis sesizarea baroului și pronunțarea asupra recuzării potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, a mai susținut că în mod greșit au fost citați intimații, solicitând anularea, respectiv reducerea cheltuielilor de judecată și să se dispună extinderea cercetărilor, întrucât C a agresat-o, precum și admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului F.
A invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 340 art. 341 art. 425 și art. 426 C. proc. pen., întrucât instanțele au calificat cererile, ca inadmisibile, iar aceste art. contravin art. 129 din Constituția României, care garantează dreptul la cel puțin două căi de atac în procedurile judiciare. A menționat că prin acest demers, se urmărește ca instanțele să nu mai poată califica cererile ca inadmisibile în mod arbitrar, refuzând astfel accesul la multiplele căi de atac garantate de Constituție create cu rolul de a corecta „derapajele" judecătorilor ca în acest caz în care infractorii și-au cumpărat prin influență soluția favorabilă, iar statul român și recurenta au rămas păgubite și cu plata de cheltuieli către aceștia dispuse cu rea credință în baza art. 275 276, 453 C. proc. pen. care nu prevede o astfel obligare de a plăti suspecților învinuiți-infractori.
A susținut că se impune admiterea prezentei cereri și modificarea/anularea încheierilor/hotărârii din dosarul nr. x/265/2022 și să se dispună stabilirea cadrului procesual (subiecții procesuali în mod corect și legal prin raportare și la probele obiective ce le vor administra), administrarea de probe obiective concrete, calitative și cantitative cu dispunerea aplicării de măsuri preventive.
A solicitat adresarea către Curtea de Conturi a României pentru efectuarea unei verificări amănunțite la spitalul public din Năsăud și fundația acestuia și să prezinte instanței un raport amănunțit. Totodată, a susținut că se impune în acest sens formarea unui dosar de cercetare inclusiv a tuturor judecătorilor împreună cu suspecții învinuiți infractori și înaintarea Parchetului General în vederea soluționării.
În cauză, s-a creat dosar asociat pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate prev de art. 340 art. 341 art. 425 și art. 426 C. proc. pen., fiind stabilit termen la data de 19.11.2024.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.
Acest remediu procesual este menit să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permițând cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) C. proc. pen.: „(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.
Cu titlu prealabil, se reține că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Înalta Curte notează că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal „Admiterea în principiu”, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.
Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de către recurenta A nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile art. 434 C. proc. pen.
Încheierea penală nr. 252 din 14 iunie 2024 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj Secția penală și de minori nu este o decizie susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului în casație, nefiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit art. 434 alin. (1) C. proc. pen., „pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor”, or, în speță, prin încheierea penală nr. 252 din 14 iunie 2024 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoare, nefiind o hotărâre pronunțată de instanța de apel.
Prevederile art. 434 alin. (1) și 2 C. proc. pen. stabilesc hotărârile care pot fi atacate cu recurs în casație, respectiv sfera hotărârilor împotriva cărora nu se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului în casație, iar art. 436 alin. (1) lit. b C. proc. pen. reglementează că inculpatul poate formula recurs în casație în ceea ce privește latura penală și latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.
Așadar, cererea de recurs în casație formulată de recurenta A nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs în casație.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta A împotriva încheierii penale nr. 252 din 14 iunie 2024, pronunțată de Completul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în dosarul nr. x/265/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurenta A împotriva încheierii penale nr. 252 din 14 iunie 2024, pronunțată de Completul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori, în dosarul nr. x/265/2022.
Obligă recurenta la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2024.