Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 72/F din data de 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală, s-a admis sesizarea formulată prin referatul nr. x/II-5/2024 din data de 14 noiembrie 2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, și pe cale de consecință, în baza art. 166 alin. (6) lit. a din Legea 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii nr. 18 Hv 48/24b pronunțate în data de 23.05.2024 de Tribunalul Landului Klagenfurt, Austria, definitivă la 27.05.2024, prin care cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni (911 zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de migranți, prev. de art. 114 alin. (1) și 3, cifra 1 și 2 alin. (4) din Legea poliției pentru străini și delicte de periclitare a siguranței corporale, prev. de art. 89 C. pen. austriac.
S-a dispus punerea în executare în România a pedepsei de 2 ani și 6 luni (911 zile) închisoare aplicate prin sentința menționată mai sus și transferarea condamnatului A, deținut în Austria, într-un penitenciar din România.
S-a constatat că persoana condamnată A nu a fost de acord să fie transferată în România și că Oficiul federal pentru străini și azil din Austria a emis ordinul de interdicție de reședință pe o durată de 10 ani nr.(...)/(...).
În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa aplicată un număr de 174 zile închisoare, reprezentând perioada deja executată până la data de 14.08.2024 inclusiv și de la 15.08.2024 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, la momentul rămânerii definitive, hotărârea și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii se vor comunica autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, la data de 19 noiembrie 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a sesizat instanța cu privire la recunoașterea hotărârii Tribunalului Landului Klagenfurt, Austria nr. 18 Hv 48/24b, în vederea continuării executării pedepsei de 911 zile închisoare aplicată condamnatului A, într-un penitenciar din România.
În cuprinsul referatului s-a arătat că, din documentele transmise de autoritățile judiciare din Austria, în aplicarea dispozițiilor Deciziei Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din data de 27.11.2008, rezultă că cetățeanul român A este deținut în prezent în Austria, în scopul executării pedepsei rezultante de 911 de zile închisoare, conform sentinței penale din data de 24.05.2024 a Tribunalului Landului Klagenfurt.
S-a mai reținut că, urmare a verificărilor efectuate, procurorul a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea 302/2004 în vederea transferării condamnatului.
Analizând sesizarea formulată, curtea de apel a reținut dispozițiile prevăzute de art. 166 alin. (3) și art. 167 din Legea nr. 302/2004 și a constatat că, în speță, conform documentelor transmise de autoritățile austriece, respectiv certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI și copia sentinței de condamnare traduse în limba română, sunt îndeplinite toate condițiile în vederea recunoașterii hotărârii nr. 18 Hv 48/24b pronunțate la data de 23.05.2024 de Tribunalul Landului Klagenfurt, Austria, definitivă la 27.05.2024.
S-a mai reținut că faptele pentru care cetățeanul român A a fost condamnat în Austria constituie infracțiuni și potrivit legislației române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări.
Astfel, s-a reținut că certificatul se referă la infracțiunile de trafic de migranți, prev. de art. 114 alin. (1) și 3, cifra 1 și 2 alin. (4) din Legea poliției pentru străini și delicte de periclitare a siguranței corporale, prev. de art. 89 C. pen. austriac, prin hotărârea de condamnare reținându-se în fapt următoarele:
I. în calitate de membru al unei organizații criminale specializată în transportul ilicit de străini, cu intenția de a se îmbogăți pe nedrept, în lunile ianuarie - februarie 2024, a transportat ilegal cetățeni străini care nu aveau documente de călătorie valabile sau titluri de ședere valabile pentru spațiul Schengen, în schimbul sumei de 2250 de euro,
II. în data de 22 februarie 2024 a pus în pericol, cu neglijență gravă, viața, sănătatea și siguranța corporală a celor cinci persoane călăuzite prin faptul că, la semnalul lucrătorilor de poliție, nu a oprit autoturismul cu care îi transporta și a continuat să conducă cu viteză mare pe un drum virajat, trecând printr-un blocaj rutier, iar în cele din urmă a intrat într-un gard.
Prin sentința penală nr. 18 Hv 48/24b pronunțată în data de 23.05.2024 de Tribunalul Landului Klagenfurt, Austria, definitivă la 27.05.2024, cetățeanul român A a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni (911 zile).
Curtea de apel a constatat că faptele de mai sus întrunesc în dreptul intern elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. b C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, astfel că pedeapsa corespunde ca natură și durată legislației naționale.
S-a mai reținut că persoana condamnată A are cetățenie română și, deși nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul său nu este însă necesar având în vedere că Oficiul federal pentru străini și azil din Austria a emis ordinul de interdicție de reședință pe o durată de 10 ani nr.(...)/(...).
De asemenea, s-a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 din Legea 320/2004.
Față de cele expuse, curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârii penale străine și dispunerea executării pedepsei în România.
Împotriva sentinței penale nr. 72/F din data de 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A, susținând că nu este de acord cu executarea pedepsei într-un penitenciar din România, deoarece dorește să execute pedeapsa pe teritoriul Austriei, iar la data de 23 mai 2025 se va soluționa cauza ce are ca obiect liberarea sa condiționată.
Examinând actele dosarului și hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A la o pedeapsă cu închisoarea, pronunțată de o instanță din Austria, stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată „Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român”.
De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.
Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
hotărârea este definitivă și executorie.
Din certificatul întocmit de autoritățile judiciare austriece rezultă că sentința penală nr. 18 Hv 48/24b pronunțată în data de 23.05.2024 de Tribunalul Landului Klagenfurt, Austria, prin care s-a dispus condamnarea cetățeanului român A la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni (911 zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de migranți, prev. de art. 114 alin. (1) și 3, cifra 1 și 2 alin. (4) din Legea poliției pentru străini și delicte de periclitare a siguranței corporale, prev. de art. 89 C. pen. austriac, a rămas definitivă la data de 27.05.2024.
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte).
În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A au corespondent în legislația penală română în infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. b C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, iar pedeapsa aplicată de autoritățile austriece corespunde ca natură și durată cu pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracțiunea corespondentă.
c) persoana condamnată are cetățenie română.
Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A este cetățean român, născut în localitatea Victoria, jud. Brașov și are domiciliul în com. Mândra, sat X nr. (...) jud. Brașov.
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.
Înalta Curte constată că, deși apelantul persoană condamnată A a arătat că nu este de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, Oficiul federal pentru străini și azil din Austria a emis, la data de 07 mai 2024, ordinul de interdicție de reședință nr.(...)/(...) pe o durată de 10 ani, motiv pentru care acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiția supusă analizei este îndeplinită.
e) nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Verificând motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.
În acest sens, se reține că apelantul persoana condamnată A nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripția executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform mențiunilor din certificatul emis de autoritățile judiciare austriece; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul țării pentru aceleași fapte pentru care a fost condamnat de către autoritățile judiciare austriece.
În ceea ce privește susținerea apelantului, potrivit căreia urmează a fi analizată liberarea sa condiționată în statul de condamnare, precum și presupusele condiții de detenție pretins mai favorabile în sistemul penitenciar din Austria, invocate atât în cuprinsul motivelor scrise, cât și oral, prin apărător desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte reține că aceste argumente nu constituie motive legale, obligatorii sau facultative, de refuz al recunoașterii și executării hotărârii de condamnare emise de autoritățile judiciare ale statului membru, în temeiul Deciziei-cadru 2008/909/JAI și al dispozițiilor corespunzătoare din Legea nr. 302/2004.
Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenție, a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.18 Hv 48/24b pronunțată în data de 23.05.2024 de Tribunalul Landului Klagenfurt, Austria, definitivă la 27.05.2024.
Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată legală și temeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 72/F din data de 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 de lei, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr. 72/F din data de 3 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția penală.
Obligă pe apelant la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A, în cuantum de 1108 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2025.