Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, petenții A, B și C au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/85/2022/a2 al Curții de Apel Alba – Iulia – Secția penală, învederând că, la această instanță, există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejuărilor cauzei și calității părților.
În acest sens, s-a arătat că, există o temere justificată că magistrații Secției penale a Curții de Apel Alba Iulia nu vor putea fi imparțiali, temere apreciată de către apărare prin prisma soluționării defavorabile a cererii de recuzare a judecătorului D nașul procurorului E, procuror ce a efectuat în cauză acte de urmărire penală și a întocmit referatul cu propunerea de arestare preventivă a tuturor inculpaților.
Totodată, s-a arătat că, în prezent, o treime dintre judecătorii Secției penale din cadrul Curții de Apel Alba – Iulia provin din corpul de magistrați ai Tribunalului Sibiu, iar, soția procurorului care a emis rechizitoriul în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu deține, de asemenea, calitatea de judecător la Tribunalul Sibiu.
S-a mai învederat că se impune strămutarea cauzei, din motive de egalitate de tratament juridic, în condițiile în care, dosarul a cărui strămutare se solicită a fost disjuns, în cursul urmăririi penale, din dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, precum și că, în spațiul public, respectiv în mass media locală, cauza a făcut subiectul a numeroase art. de presă, în posesia ziariștilor intrând acte și probe din dosar, fiind publicate o serie de discuții înregistrate în mediul ambiental.
Așadar, în opinia apărării, atât calitatea inculpaților, cât și cea a persoanelor implicate reclamă asigurarea unui climat prielnic și liniștit, întrucât, la acest moment procesual, se poate susține neechivoc că există cel puțin o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Alba-Iulia ar fi afectată datorită calității părților și împrejurărilor cauzei care induc și obligă instanța să valideze vinovăția inculpaților, ceea ce constituie un motiv real de încălcare a art. 6 par. l din CEDO.
În plus, s-a mai arătat că judecătorul care a decis evoluția dosarului (F) a fost delegată de la Tribunalul Sibiu la Tribunalul Hunedoara, iar, în momentul pronunțării încheierii contestate a făcut abstracție de încheierea penală pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, la data de 28.12.2022, în dosarul nr.y/85/2022/a1, aspect ce reprezintă un argument extrem de relevant în menținerea neîncrederii petenților în corectitudinea actului de justiție,
Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Alba – Iulia.
În informarea transmisă, Curtea de Apel Alba - Iulia, după ce a prezentat parcursul cauzei aflată pe rolul său, a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să aprecieze asupra cererii de strămutare formulate de petenții A, B și C.
Examinând cererea de strămutare, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Cauza a cărei strămutare se solicită are ca obiect soluționarea contestațiilor declarate de inculpați împotriva încheierii din 24.05.2023 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Hunedoara, în dosarul nr. x/85/2022/a2 prin care au fost respinse cererile și excepțiile invocate în procedura de cameră preliminară.
Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o curte de apel competentă la o altă curte de apel atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.
Remediul procesual al strămutării se impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității judecătorilor unei instanțe.
Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”. În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar mai ales din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorilor, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea acestora și justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.
În speță, se observă că exercitarea unei presiuni mediatice la nivel local și existența unei relații de afinitate (naș – fin) între unul dintre judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei și procurorul de caz, au creat petenților convingerea că instanța nu ar putea fi obiectivă și temerea că nu ar putea beneficia de o judecată dreaptă din partea magistraților.
Pe de altă parte, deși faptele concrete ale judecătorilor instanței nu sunt de natură a crea dubii cu privire la profesionalismul și imparțialitatea acestora, din perspectiva petentei riscul de parțialitate este major prin raportare la cele anterior menționate.
Prin urmare, pentru a se înlătura orice dubiu al petenților referitor la lipsa de imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Alba – Iulia și la faptul că ar fi privați de o judecată echitabilă la această instanță, în temeiul art. 6 CEDO și art. 71 C. proc. pen. Înalta Curte urmează să admită cererea de strămutare a judecării dosarului nr. x/85/2022 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală și să dispună strămutarea la Curtea de Apel Târgu - Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul, cu menținerea tuturor actelor de procedură îndeplinite în fața Curții de Apel Alba – Iulia – Secția penală.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cererii de strămutare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de strămutare formulată de petenții A, B și C.
Strămută judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/85/2022 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală, la Curtea de Apel Târgu Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Menține actele îndeplinite în fața Curții de Apel Alba Iulia – Secția penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2025.