Deliberând asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 decembrie 2024, petentul A a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr.x/89/2023 al Curții de Apel Iași – NCPP- Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, la o altă instanță competentă egală în grad pe motivul existenței suspiciunii rezonabile că imparțialitatea judecătorilor este afectată datorită împrejurărilor cauzei.
În esență, a susținut că judecătorul care a soluționat cauza în fond, actual vicepreședinte al Curții de Apel are influență asupra judecătorilor care au soluționat apelul în dosarul nr.x/89/2012, privându-l astfel de dreptul la un proces echitabil.
A arătat că în cererea de revizuire, ce formează obiectul dosarului a cărui strămutare o solicită, a invocat motive de nulitate absolută ale deciziei penale atacate, astfel că judecătorii au interes în respingerea cererii.
De asemenea, a mai precizat că în dosarul penal în care petentul a formulat plângere împotriva avocatului B și judecătorii C și D și E, în pofida incompatibilității, doamna procuror F a clasat cauza, deși ar fi trebuit să dea o soluție inversă în ceea ce îl privește pe soțul său.
În opinia petentului, familia C a fost promovată, ca urmare a dosarului său, întrucât pentru condamnarea petentului, domnul judecător C urma să primească admiterea transferului la Curtea de Apel Iași, aspect ce s-a și întâmplat.
În acest context, a susținut că dosarul nr.x/P/2012 devenit x/D/P/2012 și apoi x/89/2012 reprezintă un dosar clasic de poliție politică, de condamnare și excludere din circuitul social, economic, a petentului.
Mai mult, a opinat că a fost condamnat de mai multe ori pentru aceeași cauză, judecătorii din fond și din apel au ignorat Deciziile Curții Constituționale și normele de punere în aplicare a Codurilor, l-au condamnat prin aplicarea nelegală a celor două coduri.
Așadar, a solicitat strămutarea cauzei motivat pe de o parte, de incompatibilitatea judecătorilor ce au pronunțat soluții în dosar, iar pe de altă parte de influența exercitată asupra judecătorilor, dar și asupra soților Chiriac.
Potrivit art. 72 alin. (6) C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Iași- Secția Penală. La data de 21 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iași a înaintat referatul cu informațiile solicitate și dovezile de încunoștințare a părților, în conformitate cu dispozițiile art. 73 C. proc. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de strămutare formulată de petentul A este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării motivelor invocate de petent, Înalta Curte amintește că strămutarea este remediul procesual reglementat de C. proc. pen. în vederea înlăturării situațiilor care pun în pericol normala desfășurare a unui proces penal, datorită unor stări de fapt neconvenabile, existente la locul unde urmează să fie judecată cauza ce face obiectul procesului penal.
Temeiul strămutării, care nu se confundă cu vreuna din cauzele de suspiciune personală, rezultă din atitudinea, din comportarea în mod repetat a unor subiecți procesuali oficiali față de una dintre părți, conduită care nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădește existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate.
Acest remediu procesual nu poate fi folosit, însă, decât în situații vădit contrarii celor în care trebuie să se desfășoare în mod normal procesul penal.
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport cu împrejurările concrete ale cauzelor.
Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, respectiv existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei și a calității inculpatului, considerând că la Curtea de Apel Iași nu se poate realiza o judecată obiectivă a cauzei penale cu respectarea normelor procedurale care reglementează procesul penal, Înalta Curte constată că afirmațiile petentului nu sunt susținute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței.
Majoritatea argumentelor invocate de către petent antamează, în realitate, chestiuni ce au semnificația unor veritabile critici aduse legalității soluțiilor dispuse în plan procesual sau substanțial de către instanțele de judecată, respectiv motive de nulitate absolută a hotărârii de condamnare, neaplicarea deciziilor Curții Constituționale normele de punere în aplicare a codurilor, constatarea unor cazuri de incompatibilitate în cazul judecătorilor învestiți cu soluționarea cauzei; or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare. În acest din urmă demers procesual, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparțialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze – explicit sau implicit – legalitatea procedurilor sau a măsurilor dispuse în cursul procesului.
De asemenea, calitatea unor persoane pretins implicate în cauză, precum și convingerea personală a petentului că se urmărește pronunțarea unei soluții de respingere a cererii de revizuire formulate în cauză și că există o înțelegere între organele de cercetare penală și judecătorii din cadrul Curții de Apel Iași, nu pot constitui argumente suficiente pentru a aprecia că judecătorii curții de apel nu sunt obiectivi și imparțiali în soluționarea cauzei penale.
Deopotrivă, reține Înalta Curte că susținerile petentului privind îngrădirea exercitării drepturilor procesuale, precum și împrejurarea că unul dintre judecătorii care au soluționat cauza în care petentul a fost condamnat, ocupă în prezent funcția de vicepreședinte al Curții de Apel Iași nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe învestite cu soluționarea cauzei în apel, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că suspiciunea exprimată cu privire la parțialitatea judecătorilor curții de apel are, în realitate, valoarea unei simple alegații, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susțină o atare temere și să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.
În lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.x/89/2023 al Curții de Apel Iași – NCPP- Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Va obliga petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr.x/89/2023 al Curții de Apel Iași – NCPP- Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2025.