Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă prin care se invocă contrarietatea cu o hotărâre intermediară, de admitere a recursului. Neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Index alfabetic: Revizuirea. Cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă
- Autoritate de lucru judecat
- Lipsa identităţii de obiect
- Hotărâre definitivă
- Hotărâre intermediară
- Condiţii de admisibilitate
C. proc. civ., art. 431 alin. (1)-(2), art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Hotărârea de admitere a recursului pentru nerespectarea exigențelor de motivare a hotărârilor judecătorești nu este una dintre cele la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, deși definitivă, este o hotărâre intermediară, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, procesul fiind în curs de soluționare, într-un nou ciclu procesual.
I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 59 din 15 ianuarie 2025
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 25.02.2022, reclamanta A. S.A., prin B., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 22.394,96 lei, reprezentând daune-interese, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 8292/11.10.2022, Judecătoria Brașov, Secția civilă a admis cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 22.394,96 lei, reprezentând daune-interese calculate pentru perioada aprilie-iulie 2021 în baza art. 21 din contractul de închiriere nr. 683/29.09.2015 și suma de 1.224,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, S.C. C. S.R.L a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1628/A/14.12.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Şi această decizie a fost atacată de către S.C. C. S.R.L., pe calea recursului, care a fost respins de Curtea de Apel Brașov, Secția civilă, prin decizia civilă nr. 218/R/25.06.2024.
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. x/94/2024 pe rolul Curții de Apel Brașov, Secția civilă, S.C. C. S.R.L. a solicitat anularea deciziei civile nr. 218/R/25.06.2024 a Curţii de Apel Brașov, Secția I civilă, susținând că este contrară deciziei civile nr. 37/R/02.02.2024, pronunţată de către aceeași instanță în dosarul nr. x/197/2021; a invocat, astfel, ipoteza regăsită în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, revizuenta a arătat că obiectul cererilor de chemare în judecată din dosarele nr. x/197/2022 și nr. x/197/2021 a fost identic, A. S.A. urmărind obligarea sa la plata de daune-interese calculate în baza art. 21 din contractul de închiriere nr. 683/2015, însă, dacă în dosarul de faţă recursul a fost respins, în celălalt dosar, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 1490/A/09.11.2022 a Tribunalului Brașov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 139/12.01.2022, pronunțată de Judecătoria Brașov.
În consecință, a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a revizuirii, întrucât există două hotărâri definitive potrivnice, date în dosare diferite, verificându-se identitatea de elemente specifice autorităţii de lucru judecat, părţi, obiect, cauză.
Prin întâmpinare, A. S.A. a invocat excepția inadmisibilității și a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Prin decizia civilă nr. 316/R/30.10.2024, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă a admis excepţia necompetenței sale materiale și a declinat competenţa de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiții; pe de o parte, să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să existe triplă identitate de elemente - părți, obiect și cauză - sau o identitate de chestiuni litigioase, cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, iar excepția care asigură respectarea acesteia fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.
Susținerile intimatei privind inadmisibilitatea cererii nu vor primi dezlegarea unei excepții procesuale în sensul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ci vor fi avute în vedere pe fondul căii de atac, în care, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/197/2021, A. S.A. a chemat în judecată S.C. C. S.R.L., solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 16.796,22 lei, cu titlu de daune-interese calculate în baza art. 21 din contractul de închiriere nr. 683/29.09.2015 în perioada ianuarie-martie 2021.
În dosarul nr. x/197/2022, aceeași reclamantă a solicitat obligarea aceleiași pârâte la plata de daune-interese în baza aceluiași contract, însă pentru lunile aprilie-iulie 2021.
În ambele cauze, acțiunile au fost admise de prima instanță, ale cărei hotărâri au fost confirmate în apel.
Prin decizia civilă nr. 37/R/02.02.2024, recursul declarat în primul proces de S.C. C. S.R.L. a fost admis, fiind casată decizia civilă nr. 1490/A/09.11.2022, pronunţată de Tribunalul Brașov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar cauza, trimisă spre rejudecarea apelului.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că hotărârea recurată nu respectă exigențele de motivare a hotărârilor judecătorești, decurgând din art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Revizuenta a susținut că autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri a fost încălcată prin decizia civilă nr. 218/R/25.06.2024, atacată pe calea prezentei revizuiri, decizie prin care, în cadrul celui de-al doilea proces, Curtea de Apel Brașov, Secția civilă a respins, ca nefondat, recursul, menținând decizia civilă nr. 1628/A/14.12.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Deși autoarea căii de atac a afirmat că între cauzele în care au fost pronunțate cele două hotărâri există identitate de părți, obiect și cauză, susținând, astfel, că a fost nesocotit efectul negativ al autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că obiectul litigiilor a fost diferit, beneficiul juridic imediat pretins referindu-se la daune-interese aferente unor perioade de timp distincte.
Prin urmare, lipsind identitatea de obiect, care, astfel cum rezultă din art. 431 alin. (1) C. proc. civ., condiționează efectul negativ al autorității de lucru judecat, acesta nu este incident în cauză, iar cererea de revizuire nu poate fi primită.
Decizia civilă nr. 37/R/02.02.2024 nu poate fi opusă în cauza de față nici din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, întrucât, în acest caz, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. impune ca prima hotărâre să fi tranșat definitiv o chestiune litigioasă ce trebuie să fie respectată în procesul ulterior, ipoteză deopotrivă absentă în cauză.
Prin susținerile din cererea de revizuire, dezvoltate prin notele de ședință din 13.01.2025, revizuenta a arătat că - admițându-i recursul promovat în dosarul nr. x/197/2021 - curtea de apel i-a validat poziția procesuală, în sensul că a confirmat că nu avea obligația predării către intimată, la încetarea contractului, a terenului liber de construcții, deoarece obiectul locațiunii a fost nu doar terenul, ci și construcțiile.
Acest argument nu poate fi primit însă, atât timp cât decizia civilă nr. 37/R/02.02.2024 nu reflectă o dezlegare asupra obiectului contractului de închiriere nr. 683/29.09.2015, respectiv nu tranșează dacă el este reprezentat de un teren de 58,80 mp sau, dimpotrivă, de locația constând dintr-un chioșc de 54,80 mp și o magazie de 4 mp.
Evocarea în decizia amintită a obiectului litigiului și a susținerilor contradictorii ale părților nu poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat în cauza de față, întrucât scopul demersului instanței de recurs, în primul dosar, a fost nu o statuare pe fond, ci verificarea respectării de către curtea de apel a exigențelor de motivare a hotărârilor judecătorești, decurgând din art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. La finalul acesteia, constatând că instanțele de fond nu au analizat apărările părților, curtea de apel a decis că hotărârea recurată este afectată de vicii de legalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a casat-o şi a trimis cauza instanţei de apel, spre o nouă judecată.
În contrast, în dosarul nr. x/197/2022, recursul a fost analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deci a legalei aplicări a normelor de drept material și a fost respins.
În fine, nu este îndeplinită nici condiția existenței a două hotărâri definitive, potrivnice, care presupune ca actele jurisdicţionale să pună capăt, fiecare, litigiului.
Astfel, decizia civilă nr. 37/R/02.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/197/2021 - a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde că ar fi încălcată - nu este una dintre cele la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, deși definitivă, este o hotărâre intermediară, de admitere a recursului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, procesul fiind, la momentul pronunțării prezentei decizii, în curs de soluționare, într-un nou ciclu procesual.
Față de ansamblul considerentelor expuse, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte a respins cererea de revizuire.